Lege nr. 25 din 5 noiembrie 1976

În Republica Socialistă România munca este o îndatorire de onoare, o obligaţie a fiecărui cetăţean.

În societatea noastră, nimeni nu poate trai fără munca; sustragerea de la munca, traiul parazitar, realizarea de câştiguri pe alte cai decât prin munca proprie contravin principiilor eticii şi echităţii, sînt incompatibile cu natura şi ţelurile oranduirii socialiste.

Munca fiecărei persoane reprezintă criteriul fundamental de apreciere a conduitei şi a contribuţiei acesteia la progresul societăţii, o necesitate pentru afirmarea şi dezvoltarea multilaterala a personalităţii umane.

În scopul asigurării integrării într-o activitate utila societăţii a persoanelor apte de muncă neincadrate în producţie,

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Articolul 1

(1)Fiecare cetăţean al Republicii Socialiste România are, potrivit Constituţiei, dreptul şi îndatorirea de a desfăşura o munca utila în societate.

(2)Statul asigură fiecărui cetăţean posibilitatea de a desfăşura, potrivit pregătirii sale, o activitate în domeniul economic, social-cultural sau administrativ.

Articolul 2

Sindicatele, organizaţiile de tineret şi de femei, celelalte organizaţii de masa şi obşteşti vor desfăşura o activitate educativă permanenta în scopul determinării persoanelor apte de muncă de a presta o munca utila pentru societate, al formării unei opinii de masa împotriva oricăror manifestări de parazitism social.

Articolul 3

Încadrarea în munca se face la cererea persoanelor interesate, direct de către unităţile socialiste sau prin repartizarea de către direcţiile pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi oficiile acestora, în condiţiile prevăzute de Codul muncii.

Articolul 4

(1)Persoana apta de muncă, care a împlinit vîrsta de 16 ani şi nu urmează o formă de învăţămînt sau de calificare profesională, ori nu este încadrată în munca este obligată să se înscrie la direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale sau la oficiile acesteia, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul şi sa ceara repartizarea în munca.

(2)Starea de incapacitate de muncă totală se stabileşte de consiliile populare comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, la propunerea comisiei de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

(3)Nu au obligaţia prevăzută la alin. (1) taranii care lucrează în gospodăria individuală, mestesugarii cu ateliere proprii şi liber profesioniştii care desfăşoară activităţi autorizate de lege.

(4)De asemenea, nu au aceasta obligaţie femeile care îşi ingrijesc copiii sau desfăşoară o activitate casnica, în gospodăria proprie.

Articolul 5

Asigurarea întreţinerii de către părinţi sau alţi sustinatori nu poate constitui un temei pentru neîndeplinirea indatoririi de către persoanele apte de muncă de a desfăşura o munca utila pentru societate.

Articolul 6

(1)Evidenta persoanelor care nu urmează o formă de învăţămînt sau de calificare profesională şi nu sînt încadrate în munca se organizează de direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi de oficiile acesteia, cu sprijinul organelor militiei şi al celorlalte organe locale de stat.

(2)Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi oficiile acesteia sînt obligate să asigure repartizarea acestor persoane în producţie sau pentru calificare, pe santiere de construcţii, în unităţi economice, ţinînd seama de pregătirea şi aptitudinile lor, precum şi de nevoile de forta de muncă ale unităţilor socialiste.

Articolul 7

(1)Dispoziţia de repartizare în munca este obligatorie.

(2)Persoana repartizata are îndatorirea să se prezinte de îndată la unitatea socialistă prevăzută în dispoziţia de repartizare, în vederea încadrării în munca.

(3)Unitatea socialistă este obligată să asigure încadrarea în munca, potrivit legii, a persoanei repartizate.

Articolul 8

(1)Persoana care refuza sistematic, fără motive întemeiate să se încadreze în munca, ducand o viaţa parazitara va fi pusă în discuţia adunării cetăţeneşti din satul, comuna sau cartierul în care domiciliază, în vederea influentarii şi determinării sale pentru a se încadra în munca ori într-o formă de pregătire profesională.

(2)Propunerea în discuţia adunării cetăţeneşti se face la propunerea direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.

(3)Adunarea cetateneasca se convoacă de către comitetul sau biroul executiv al consiliului popular, după caz, în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(4)În cazul în care în adunările cetăţeneşti sînt puşi în discuţie minori, participarea părinţilor ori a reprezentanţilor legali ai acestora este obligatorie.

Articolul 9

(1)În cazul în care, cu tot sprijinul acordat, persoana în cauza refuza să se încadreze în munca sau într-o formă de pregătire profesională, continuand se ducă o viaţa parazitara, va fi obligată, prin hotărîre judecătorească, sa presteze munca pe timp de un an, pe santiere de construcţii, în unităţi agricole, forestiere şi în alte unităţi economice.

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1), în vîrsta de pînă la 18 ani, vor fi obligate sa presteze munca ori să urmeze o formă de pregătire profesională în centre de muncă şi reeducare.

Articolul 10

(1)Sesizarea judecătoriei se face de către direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale în termen de 30 de zile de la data cînd a avut loc punerea în discuţia adunării cetăţeneşti a persoanei în cauza. Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale va propune judecătoriei şi unitatea unde persoana respectiva urmează sa presteze munca.

(2)Judecătoria va soluţiona cauza în termen de 10 zile de la sesizare, în complet format dintr-un judecător şi doi asesori populari reprezentanţi ai organizaţiilor de sindicat şi de tineret.

(3)La judecarea cauzei este obligatorie prezenta reprezentantului direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi a procurorului. De asemenea, în cauzele cu minori este obligatorie prezenta delegatului comisiei pentru ocrotirea minorilor, precum şi citarea părinţilor ori a reprezentanţilor legali ai acestora.

(4)Hotărîrea judecătoriei este definitivă şi executorie.

Articolul 11

În caz de nerespectare a hotărîrii judecătoriei, punerea în executare a acesteia se face de către consiliile populare şi organele de militie, care vor asigura supravegherea, îndrumarea şi prezenta la locurile de muncă sau de calificare a persoanelor în cauza.

Articolul 12

(1)Persoana încadrată în munca, în condiţiile prezentei legi, are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii.

(2)Schimbarea locului de muncă al persoanelor încadrate potrivit art. 9, înainte de împlinirea unui an de la data încadrării, se poate face numai la propunerea unităţii socialiste, cu acordul direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, care va ţine seama de calificarea obţinută, de conduita şi atitudinea faţă de muncă a persoanei solicitate.

Articolul 13

(1)Centrele de muncă şi reeducare se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Muncii.

(2)Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Justiţiei, asigura îndrumarea şi supravegherea activităţii centrelor de muncă şi reeducare.

Articolul 14

Consiliile oamenilor muncii, organizaţiile de sindicat şi de tineret din unităţile socialiste au îndatorirea de a asigura calificarea şi integrarea în colectivele de muncă a persoanelor încadrate, potrivit prevederilor prezentei legi, de a desfăşura o permanenta activitate educativă, în scopul reeducării lor, al formării unei atitudini faţă de muncă şi al respectării principiilor eticii şi echităţii socialiste.

Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 5 noiembrie 1976.

Preşedintele

Marii Adunări Naţionale

NICOLAE GIOSAN