Lege nr. 2 din 9 iulie 1983

În temeiul articolului 57 din Constituţia Republicii Socialiste România semnam şi dispunem să fie publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România Legea nr. 2 din 1 iulie 1983 cu privire la principiile de baza ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii.

NICOLAE CEAUŞESCU

PREŞEDINTELE

REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

LEGE

cu privire la principiile de baza ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii

Profundele transformări care au avut loc în dezvoltarea puternica a forţelor de producţie, în modernizarea continua a bazei tehnico-materiale a economiei, îndeosebi în etapa inaugurata de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman, au asigurat condiţiile necesare pentru ridicarea pe o treapta superioară a activităţii economico-sociale şi sporirea continua a bunastarii materiale şi spirituale a întregului popor, telul suprem al politicii partidului.

S-a adincit sistemul democraţiei muncitoresti, s-a asigurat participarea nemijlocită a maselor la conducerea economiei, a vieţii sociale, a crescut răspunderea colectivelor de oameni ai muncii în stabilirea şi realizarea planului, în gospodărirea judicioasă a bunurilor încredinţate de societate.

Ţinînd seama de stadiul actual al dezvoltării economico-sociale, de cerinţele îmbunătăţirii mecanismului economico-financiar, de întărirea autoconducerii muncitoresti şi a cadrului organizatoric al democraţiei muncitoresti, este necesară perfecţionarea sistemului de retribuire a muncii şi de repartizare a veniturilor oamenilor muncii, astfel încît să se aplice cu toată hotărîrea principiul socialist de repartiţie după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, iar veniturile să fie nemijlocit determinate de muncă depusa şi de rezultatele muncii.

Oamenii muncii, în calitate de proprietari, producători şi beneficiari, poarta întreaga răspundere pentru buna gospodărire a proprietăţii socialiste a întregului popor, veniturile lor fiind strins legate de realizarea producţiei, creşterea productivitatii muncii şi a eficientei economice a întregii activităţi.

Munca reprezintă o îndatorire de onoare pentru toţi membrii societăţii. Fiecare cetăţean are, potrivit Constituţiei, dreptul şi obligaţia de a desfăşura o activitate utila societăţii, care să-i asigure mijloacele de existenta şi de dezvoltare spirituală.

Retributia şi celelalte venituri ale oamenilor muncii reflecta contribuţia fiecăruia la realizarea planului de producţie, la dezvoltarea producţiei materiale şi spirituale a societăţii. Nimeni nu poate să primească retributie şi sa participe la beneficii dacă nu lucrează. Nimeni nu poate avea venit garantat dacă nu munceste, dacă nu produce potrivit obligaţiilor de la locul de muncă.

Veniturile individuale în raport cu producţia realizată sînt neplafonate.

În cadrul sistemului de retribuire se aplică ferm principiul retributiei egale la munca efala, creîndu-se condiţii ca, în raport cu munca depusa, să se asigure venituri corespunzătoare pentru toţi oamenii muncii.

Pe măsura creşterii producţiei şi productivitatii muncii, a îmbunătăţirii calităţii produselor, vor spori eficienta economică şi rentabilitatea, vor creşte şi veniturile oamenilor muncii.

În acest scop, pe baza hotărîrii Conferintei Naţionale a Partidului Comunist Roman din decembrie 1982 şi a Programului aprobat de Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 29-30 iunie 1983, privind aplicarea ferma a principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii, perfecţionarea mecanismului economico-financiar, a sistemului de retribuire a muncii şi creşterea retributiei în acest cincinal,

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul 1Întărirea autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii, a răspunderii oamenilor muncii pentru conducerea unităţilor şi pentru rezultatele obţinute, perfecţionarea sistemului de retribuire

Articolul 1

Potrivit principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare, colectivele de oameni ai muncii răspund de păstrarea, valorificarea superioară şi dezvoltarea patrimoniului încredinţat, în scopul realizării unei eficiente şi rentabilitati maxime, care să conducă la acoperirea integrală a cheltuielilor, constituirea fondurilor proprii ale unităţii, sporirea veniturilor din munca ale personalului muncitor, participarea într-o măsura cît mai mare la formarea resurselor necesare dezvoltării generale a societăţii.

Oamenii muncii, în calitate de proprietari ai mijloacelor de producţie - bunuri ale întregului popor -, de producători şi beneficiari, răspund nemijlocit de conducerea efectivă a fiecărei unităţi socialiste, de gospodărirea judicioasă şi eficienta a tuturor mijloacelor materiale şi financiare încredinţate din proprietatea socialistă a întregului popor, de rezultatele economice şi financiare obţinute în realizarea sarcinilor ce le revin din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.

Articolul 2

Consiliul oamenilor muncii poarta răspunderea directa pentru buna gospodărire şi dezvoltarea proprietăţii socialiste încredinţate colectivului de oameni ai muncii din unitate şi este obligat sa ia măsurile necesare pentru creşterea mai accentuata a productivitatii muncii, folosirea integrală şi intensiva a capacităţilor de producţie, valorificarea superioară a tuturor resurselor materiale, încadrarea stricta în normele de consum şi de stoc, utilizarea raţională a forţei de muncă, ridicarea permanenta a pregătirii profesionale, aplicarea ferma a prevederitor privind perfecţionarea sistemului de retribuire, mobilizarea întregului potenţial tehnico-productiv al unităţii pentru obţinerea unor producţii sporite, de înaltă calitate, cu cheltuieli cît mai reduse.

Adunarea generală a oamenilor muncii dezbate şi adopta hotărîri cu privire la întreaga activitate economico-financiară de gospodărire şi dezvoltare continua a proprietăţii socialiste încredinţate colectivului de oameni ai muncii, exercita controlul permanent asupra modului în care consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia, personalul de conducere îşi îndeplinesc sarcinile şi acţionează pentru înfăptuirea prevederilor de plan.

Articolul 3

Retribuirea întregului personal muncitor se face pe baza principiului socialist al repartiţiei după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, în funcţie de contribuţia la dezvoltarea producţiei materiale şi spirituale a întregii societăţi, de rezultatele obţinute în munca.

Munca reprezintă criteriul fundamental de apreciere a contribuţiei fiecărei persoane la dezvoltarea unităţii din care face parte şi la progresul societăţii, o necesitate pentru formarea, afirmarea şi dezvoltarea multilaterala a personalităţii umane.

Societatea noastră socialistă asigura dreptul la munca şi creează condiţiile necesare ca fiecare să aibă un loc de muncă în domeniul producţiei materiale, al activităţilor tehnico-ştiinţifice şi social-culturale, în raport cu aptitudinile şi pregătirea sa şi cu necesităţile dezvoltării societăţii.

Articolul 4

Sistemul de retribuire asigura cointeresarea materială a celor ce muncesc la creşterea producţiei, a productivitatii muncii şi a eficientei economice, precum şi repartizarea echitabila a veniturilor provenite din munca, un raport corespunzător între veniturile individuale minime şi maxime.

Forma de retribuire în acord global se extinde şi se generalizeaza în toate unităţile economice.

Pe lîngă retributia tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retributiei, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor şi altor stimulente, sporurilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor prevăzute de lege.

Articolul 5

Oamenii muncii sînt retribuiţi în raport cu munca prestată şi rezultatele obţinute.

În cazul depăşirii producţiei planificate veniturile cresc în mod corespunzător şi nu sînt plafonate.

În situaţia nerealizarii producţiei sau a neîndeplinirii obligaţiilor de la locul de muncă retributia se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.

Articolul 6

Retribuţiile trebuie să fie direct corelate cu creşterea productivitatii muncii individuale şi pe întreaga unitate.

Creşterea productivitatii muncii trebuie să fie superioară creşterii veniturilor individuale şi pe ansamblul unităţii, în toate ramurile şi sectoarele economiei naţionale, pentru a se asigura atît fondurile necesare sporirii veniturilor oamenilor muncii, cît şi resursele pentru acoperirea cheltuielilor generale ale statului.

Articolul 7

În situaţia în care nu sînt posibilităţi de acoperire cu sarcini de producţie a întregii capacităţi de care dispun unităţile, se vor lua măsuri pentru redimensionarea personalului, în concordanta cu condiţiile de îndeplinire a sarcinilor de plan.

Organele de conducere colectivă sînt obligate sa retina numai personalul muncitor necesar producţiei efective şi sa redistribuie personalul disponibil în alte activităţi productive, de reparaţii, iutretinere, construcţii sau alte activităţi în unităţi din cadrul aceleiaşi centrale, aceluiaşi minister sau din alte ministere. Acest personal va fi retribuit de unităţile la care îşi desfăşoară activitatea, corespunzător lucrărilor executate, potrivit legii.

Articolul 8

Pentru folosirea judicioasă a forţei de muncă din fiecare unitate, toate categoriile de personal, inclusiv personalul de conducere şi cel din aparatul funcţional, indiferent de forma de retribuire aplicată, îşi desfăşoară activitatea pe bază de norme şi normative de muncă fundamentate ştiinţific, stabilite în funcţie de parametrii tehnici de funcţionare a maşinilor şi utilajelor, de cantitatea de muncă necesară, în condiţii de organizare superioară a producţiei şi a muncii.

Normele de muncă trebuie să fie astfel fundamentate încît să asigure economisirea muncii vii şi realizarea productivitatii muncii planificate.

Articolul 9

Retribuirea personalului se diferentiaza pe ramuri, subramuri şi activităţi, în funcţie de importanţa lor pentru dezvoltarea economico-socială a tarii.

În cadrul ramurilor, subramurilor şi activităţilor, retributia tarifara se diferentiaza pe categorii de încadrare şi pe funcţii, corespunzător nivelului de calificare şi gradului de răspundere cerut de îndeplinirea sarcinilor, precum şi condiţiilor în care se desfăşoară munca.

Coeficienţii de ierarhizare a reţelelor de retribuţii tarifare pentru muncitorii calificaţi se stabilesc între 1 şi 1,355 la categoria 1 baza şi între 1 şi 1,905 la categoria maxima baza, potrivit anexei la prezenta lege.

Capitolul 2Extinderea şi generalizarea acordului global

Articolul 10

Începînd cu data de 1 septembrie 1983, forma de retribuire în acord global se aplică în mod generalizat în unităţile economice din industrie, construcţii-montaj, agricultura, transporturi, cercetare stiiniifica şi dezvoltare tehnologică, proiectare şi din alte sectoare.

În acord global se cuprind muncitorii, maistrii, inginerii, tehnicienii şi celelalte categorii de personal, inclusiv personalul de conducere din întreprinderi, fabrici, uzine, secţii, ateliere, brigazi, santiere, loturi, ferme, echipe şi alte forme organizatorice asemănătoare.

Pe lîngă personalul direct productiv, în acord global este cuprins şi personalul muncitor din activităţile de reparaţii şi întreţinere, scularii, transport intern, dopozite, din compartimentele functionale şi din alte sectoare de activitate, care contribuie la realizarea sarcinilor de plan ce revin întreprinderii.

Articolul 11

În cadrul formei de retribuire în acord global, un colectiv de oameni ai muncii se angajează pe bază de contract ce se încheie cu unitatea şi, după caz, cu organul ierarhic superior - să efectueze o anumită lucrare sau sa realizeze o anumită cantitate de produse, în condiţii de calitate şi eficienta stabilite, iar unitatea se obliga să asigure condiţii organizatorice şi tehnico-materiale corespunzătoare efectuării lucrărilor şi sa retribuie munca prestată cu suma prevăzută în contract.

În acord global se contractează: în industrie, realizarea unui produs complet sau a unei lucrări ori, după caz, producţia fizica planificata; în construcţii-montaj, un bloc de locuinţe, hala industriala, pod, drum, linie electrica sau alte obiecte complete ori un volum de lucrări; în agricultura, o anumită producţie de cereale, legume, carne, lapte sau altele; în alte ramuri sau sectoare de activitate, producţia fizica planificata, exprimată în unităţi specifice, cum ar fi metri forati, tone ţiţei extras, metri cubi masa lemnoasă în exploatările forestiere, tone transportate.

Articolul 12

Suma retributiilor cuvenite personalului retribuit în acord global se stabileşte în raport direct cu cantitatea de produse fizice realizate şi calitatea acestora, fără a fi limitată, atît în cazul depăşirii, cît şi în cazul nerealizarii sarcinilor de plan.

Veniturile personalului retribuit în acord global cresc pe măsura sporirii productivitatii muncii individuale şi pe total unitate.

În cazul în care sarcinile de producţie se realizează cu un număr mai mic de personal ori se obţine o producţie suplimentară cu acelaşi număr de personal, acesta va baneficia, în mod corespunzător, de venituri mai mari.

În situaţia în care sarcinile de producţie sau condiţiile prevăzute în contractul de acord global nu se realizează, veniturile personalului muncitor se diminuează în mod corespunzător.

Articolul 13

În raport cu specificul unor ramuri sau activităţi, în condiţiile prevăzute de lege, se aplică formele de retribuire pe bază de cote procentuale, remiza ori tarife. În activitatea de comerţ interior, alimentaţie publică şi turism se aplică întregului personal operativ şi muncitorilor forma de retribuire în remiza, exprimată prin cote la 10.000, 1.000 sau 100 lei desfacere ori, după caz, prestări de servicii; în întreprinderile de comerţ exterior şi în compartimentele autorizate să efectueze operaţiuni de comerţ exterior, personalul este retribuit pe bază de cote aplicate la valoarea exportului şi importului, precum şi a aportului valutar realizat.

Articolul 14

Pentru personalul tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ, precum şi pentru celelalte categorii de personal, necuprinse în acord global, se stabilesc sarcini de muncă concrete, pe bază de norme de muncă şi normative de personal, precizîndu-se cantitatea şi calitatea lucrărilor, termenele de execuţie sau alte asemenea obligaţii, potrivit specificului muncii. Retribuirea acestui personal se face în raport cu realizarea sarcinilor de muncă şi a condiţiilor stabilite.

Articolul 15

Începînd cu data de 1 septembrie 1983, întregul personal de conducere şi de execuţie tehnic, economic şi de alta specialitate, inclusiv miniştri, din ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, care coordonează activităţi economice, precum şi cel din centralele industriale, este retribuit în funcţie de media realizarilor pe ansamblul unităţilor economice subordonat, în raport cu gradul de îndeplinire a 2-4 indicatori de plan - producţia mărfii, planul de export, productivitatea muncii, producţia neta sau alţi indicatori specifici.

Capitolul 3Creşterea părţii variabile a retributiei

Articolul 16

În cadrul măsurilor de perfecţionare a sistemului de retribuire creşte ponderea părţii variabile în totalul veniturilor personalului muncitor, obţinute din fondul de retribuire planificat, îndeosebi prin creşterea adaosului de acord, a participării la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor, precum şi pentru stimularea exportului, a premiilor pentru realizari deosebite, premiilor pentru economii de materiale şi forta de muncă şi altele.

Partea variabila a veniturilor personalului va reprezenta, în anul 1985, 25 la suta din fondul de retribuire, iar retributia tarifara, 75 la suta.

Articolul 17

Începînd cu data de 1 septembrie 1983, în condiţiile realizării planului, fondul de participare a oamenilor muncii la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor va reprezenta 4 la suta din fondul de retribuire pe economie.

În cadrul mediei de 4 la suta prevăzută la alin. 1, în unităţile care realizează producţie pentru export, precum şi în unităţile care livreaza subansamble, piese de schimb şi alte produse de baza, ce se înglobează în produsele pentru export, se asigura un fond de participare mai mare, diferenţiat în raport cu ponderea producţiei pentru export în totalul producţiei.

La celelalte unităţi economice se va asigura, în condiţiile realizării sarcinilor de plan, pentru întregul personal un fond de participare la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor, care va reprezenta 3,5 la suta din fondul de retribuire planificat, iar în unităţile miniere şi de extracţie a ţiţeiului, 4 la suta.

În cadrul procentelor prevăzute la alin. 1-3, cotele din beneficii pentru constituirea fondului de participare a oamenilor muncii la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor se stabilesc, diferenţiat, pe ministere, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.

Participarea la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor se acordă trimestrial, în raport cu beneficiile realizate şi în limita a 50 la suta din fondurile planificate pentru aceste perioade. În funcţie de rezultatele anuale, se acordă diferenţa pentru beneficiile realizate în cadrul planului şi sumele aferente beneficiilor obţinute peste plan.

Articolul 18

Începînd cu data de 1 septembrie 1983, personalul muncitor din instituţiile social-culturale, din aparatul ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale, precum şi din celelalte instituţii de stat, va beneficia de premii anuale dintr-un fond de 3-3,5 la suta din fondul de retribuire planificat.

Articolul 19

Începînd cu data de 1 septembrie 1983, cota de constituire a fondului de premiere pentru realizari deosebite obţinute de personalul din unităţile economice va fi de 2 la suta din fondul de retribuire planificat.

Articolul 20

Sumele cuvenite personalului muncitor sub forma de participare la beneficii, stimulente pentru export, premii anuale, precum şi alte categorii de premii sau recompense, se acordă, în condiţiile prevăzute de lege, în raport cu rezultatele economice obţinute şi nu sînt plafonate.

Sumele de care poate beneficia personalul de conducere şi de administraţie, ca participare la beneficii sau premii, se stabilesc cel mult în aceeaşi proporţie cu sumele cuvenite celorlalte categorii de personal din unitate.

Articolul 21

Sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate se majorează şi se acordă în următoarele cote procentuale din retributia tarifara:

Sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate se acordă în toate sectoarele de activitate şi se ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

Personalul muncitor beneficiază de sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, în cotele majorate prevăzute la alin. 1, de la data majorării retributiei tarifare în fiecare ramura sau sector de activitate.

Capitolul 4Majorarea retributiei tarifare

Articolul 22

Începînd cu data de 1 septembrie 1983 se majorează, în mod eşalonat, retributia tarifara a întregului personal muncitor.

Data de la care se va majoră retributia tarifara în fiecare ramura şi activitate se va stabili prin decret al Consiliului de Stat.

În condiţiile utilizării complete a timpului de muncă, îndeplinirii normelor de muncă şi a planului de producţie, odată cu aplicarea majorării retributiei în fiecare ramura sau activitate, retributia tarifara minima va fi de 1.500 lei, iar venitul minim, inclusiv drepturile băneşti cuprinse în partea variabila a retributiei va fi de 1.700 lei, lunar.

Articolul 23

Majorarea retributiei tarifare a muncitorilor se efectuează în condiţiile menţinerii, pe ansamblu, a ierarhizarii retributiilor pe ramuri, care corespunde etapei actuale de dezvoltare economico-sociale a tarii.

Raportul între retributia tarifara minima şi retributia tarifara maxima pe economie va fi în continuare de 1 la 5,52.

Capitolul 5Planificarea şi eliberarea fondului de retribuire

Articolul 24

Fondul de retribuire se stabileşte pe unitate de produs sau pe lucrare, pe obiectiv, în funcţie de timpul de muncă, de condiţiile de calitate şi de numărul de personal necesar, pe baza normelor şi normativelor elaborate corespunzător nivelului de inzestrare tehnica şi tehnologiilor aplicate, în condiţiile unei organizări superioare a producţiei şi a muncii.

În fiecare unitate trebuie să se asigure o stricta corelatie între fondul de retribuire şi producţia fizica, producţia marfa vinduta şi încasată, planul de export, calitatea produselor, consumurile normate de materii prime şi materiale, combustibili şi energie şi alţi indicatori calitativi de plan.

Articolul 25

Fondul de retribuire rezultat din însumarea drepturilor individuale ale întregului personal muncitor din unităţile economice, determinate potrivit legii, se eliberează de bănci în limita fondului de retribuire planificat, calculat în funcţie de realizarea producţiei fizice, în strinsa corelare cu creşterea productivitatii muncii, a planului de export, a valorii producţiei nete, a producţiei marfa vinduta şi încasată sau a altor indicatori, după caz.

Capitolul 6Dispoziţii finale

Articolul 26

Condiţiile de aplicare a formei de retribuire în acord global şi a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activităţi, condiţiile de constituire şi de repartizare a fondului de participare la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor, precum şi condiţiile de calculare şi eliberare a fondului de retribuire, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 27

Consiliul de Miniştri, ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti sînt obligate sa ia măsuri de aplicare întocmai a prevederilor prezentei legi.

Organele prevăzute la alin. 1 şi organele de conducere colectivă din fiecare unitate poarta întreaga răspundere pentru modul de aplicare a principiilor socialiste de retribuire, pentru modul de gospodărire şi utilizare a fondurilor destinate atît cheltuielilor de producţie, cît şi celor de consum.

Articolul 28

Orice dispoziţii contrare prezentei legi se abroga.

Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 1 iulie 1983.

Preşedintele

Marii Adunări Naţionale,

NICOLAE GIOSAN

Anexă

Ierarhizarea retributiilor tarifare la categoria 1 şi

la categoria maxima nivel de baza pentru muncitorii calificaţi