Decizie nr. 290 din 9 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Conad" - S.A. din Călăraşi în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Călăraşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că părţile Nicolae Dragu şi Constantin Cuzeli au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 692/P/2004, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de recurenta Societatea Comercială "Conad" - S.A. din Călăraşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, precum şi celor ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Autoarea excepţiei arată că textul de lege criticat lasă la latitudinea instanţei posibilitatea de a chema sau a nu chema partea care a formulat cererea de recuzare. De asemenea, mai arată că, potrivit dispoziţiilor din Constituţie, orice persoană se poate adresa nemijlocit justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Totodată, autoarea excepţiei precizează că a depus o cerere de recuzare a tuturor magistraţilor Tribunalului Călăraşi şi a solicitat, în scris, Curţii de Apel Bucureşti să fie citată, însă această instanţă nu a dat curs cererii sale, astfel încât apreciază că soluţia dată este nelegală.

Tribunalul Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât nu conţin privilegii sau discriminări. De asemenea, consideră că, prin textul de lege criticat, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată o dată cu hotărârea instanţei prin care s-a soluţionat cauza.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi nu încalcă sub nici un aspect dreptul părţilor la un proces echitabil şi nici la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, arată că atât inculpatul, cât şi celelalte părţi îşi pot exercita dreptul la apărare şi celelalte drepturi procesuale în faţa instanţei competente, precum şi dreptul de a ataca, prin mijloacele prevăzute de lege, hotărârea prin care această instanţă va soluţiona cauza.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere."

Autoarea excepţiei consideră aceste dispoziţii de lege ca fiind contrare mai multor prevederi ale Constituţiei, şi anume art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, potrivit dispoziţiilor art. 127 din Constituţie, "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege". De asemenea, conform prevederilor cuprinse în art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Rezultă, aşadar, că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Aşa fiind, iar procedura de soluţionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.

Se mai reţine că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face "de îndată", iar părţile sunt ascultate numai "dacă se găseşte necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluţionării cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport de art. 16 din Constituţie, se constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la procedura recuzării în materie penală nu instituie privilegii sau discriminări pentru părţile cărora li se aplică aceste prevederi legale.

Dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, deoarece încheierea prin care se soluţionează cererea de abţinere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

De asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare.

De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, şi prin Decizia nr. 306 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 27 august 2004, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, soluţia adoptată în aceste decizii, precum şi considerentele pe care se întemeiază sunt valabile şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Conad" - S.A. din Călăraşi în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Călăraşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu