Decizie nr. 464 din 28 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "General Shop" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de judecată fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, norma fiind aplicabilă fără discriminări tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza acesteia. În ceea ce priveşte invocarea art. 23 din Constituţie, critica fundamentată pe acest temei nu poate fi primită, întrucât prevederea constituţională nu are legătură cu dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.869/2004, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "General Shop" - S.R.L.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, "având în vedere principiul colegialităţii, care guvernează organizarea judecătorească, cererea de recuzare trebuie soluţionată de o altă instanţă decât cea în cadrul căreia s-a făcut cererea de recuzare".

Judecătoria Bacău arată că relaţiile de colegialitate, ca relaţii personale şi de serviciu, nu au nimic în comun cu principiul colegialităţii în formarea completelor de judecată. Astfel, judecătorul, chiar coleg cu cel recuzat, este independent de acesta şi se supune numai legii.

Soluţionarea cererii de recuzare nu aduce atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi, cu atât mai puţin, libertăţii individuale a persoanei, normele constituţionale fiind invocate de către autorul excepţiei fără a motiva contradicţia cu textul de lege criticat.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul consideră că, întrucât cererea de recuzare are ca scop numai rezolvarea unui incident procedural, şi anume înlăturarea din completul de judecată a judecătorului vizat de situaţiile prevăzute la art. 27 din Codul de procedură civilă, se justifică pe deplin competenţa stabilită de textul de lege criticat, procedura simplă şi operativă, în camera de consiliu, fără dezbateri contradictorii. Aşadar, competenţa de soluţionare a cererii de recuzare este în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În acest cadru, desigur, primează asigurarea, fără întârziere, a alcătuirii legale a instanţei învestite cu judecarea fondului cauzei.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât textul de lege criticat este aplicabil oricărei părţi din proces care a formulat cerere de recuzare, fără discriminări sau privilegii. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte procedura de judecată a cererilor de recuzare, nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice, atât timp cât se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea acestora.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea art. 23 din Constituţie, se arată că dispoziţiile referitoare la libertatea individuală nu au legătură cu art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conţinut: "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 23: "(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2)Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3)Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4)Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

(5)În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6)În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7)Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8)Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9)Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(10)Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

(11)Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12)Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

(13)Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţia legală criticată determină competenţa de soluţionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfăşurarea normală a procesului civil. Textul de lege instituie regula potrivit căreia recuzarea se soluţionează de instanţa sesizată cu acţiunea principală, judecătorul recuzat neputând participa la alcătuirea completului care se va pronunţa asupra cererii de recuzare.

Curtea reţine că motivarea criticii se limitează la indicarea celor două texte constituţionale de referinţă, fără a evidenţia în ce constă pretinsa relaţie de contrarietate dintre acestea şi norma dedusă controlului.

În ceea ce priveşte primul text constituţional care instituie principiul egalităţii de tratament în faţa legii şi a autorităţilor publice, în măsura în care norma legală criticată nu operează nici o distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei sale, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită.

Referitor la cel de al doilea text constituţional care consacră principiul inviolabilităţii libertăţii individuale şi al siguranţei persoanei, invocarea sa, cu titlu de text de referinţă, este lipsită de relevanţă, obiectul şi sfera de aplicare ale acestuia fiind cu totul altele decât cele ale reglementării legale criticate, ceea ce exclude de plano posibilitatea oricărei coliziuni între ele.

Aparent fără legătură cu prevederile constituţionale de referinţă invocate, autorul excepţiei face trimitere la "principiul colegialităţii, care guvernează organizarea judecătorească" şi care, în opinia sa, ar impune judecarea cererii de recuzare de o altă instanţă decât cea în cadrul căreia s-a făcut cererea de recuzare. Or, Curtea constată că sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulţi judecători. Acest principiu oferă garanţia imparţialităţii actului de justiţie, prin aceea că soluţia adoptată este rezultatul confruntării de opinii şi argumente, în cadrul deliberării care o precedă, hotărârea dând expresie punctului de vedere unanim sau majoritar. Aşa fiind, întrucât acest principiu, în accepţiunea sa tehnică, nu are nici o legătură cu reglementarea competenţei şi a modului de soluţionare a cererii de recuzare, este de presupus că respectivul autor l-a utilizat într-o altă accepţiune, de altfel improprie, şi anume aceea de "relaţie de colegialitate", sens în care ar putea constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "General Shop" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu