care stabileşte reguli specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella în carne
În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, "Trichinella" înseamnă orice nematod care aparţine speciilor din genul Trichinella.
(1)Din carcasele suinelor domestice trebuie să se preleveze probe în mod sistematic în abatoare, ca parte a examinării post-mortem.
(2)Trebuie colectata o proba din fiecare carcasa, care va fi examinata pentru Trichinella într-un laborator desemnat de autorităţile competente, utilizând una dintre următoarele metode de detectie:
a)metoda de detectare de referinţa, stabilită în cap. I al anexei nr. 1; sau b) o metoda echivalenta de detectare stabilită în cap. II al anexei nr. 1. (3) În asteptarea rezultatelor examenului pentru evidentierea prezentei Trichinella şi cu condiţia unei trasabilitati depline garantate de către operatorul cu activitate în domeniul alimentar:
a)aceste carcase pot fi transate în maximum 6 părţi, în abator sau într-o unitate de transare situata în incinta abatorului;
b)prin derogare de la lit. a) şi ca urmare a aprobării autorităţii competente, aceste carcase pot fi transate într-o unitate de transare integrată abatorului sau separată de acesta, cu condiţia ca:
(i)procedura să fie sub supravegherea autorităţilor competente;
(îi) o carcasa sau părţi ale acesteia sa nu fie destinate mai multor unităţi de transare;
(iii)unitatea de transare să fie situata pe teritoriul României; şi
(iv)în cazul unui rezultat pozitiv toate părţile vor fi declarate neconforme consumului uman.
(4)Carcasele căilor, mistretilor şi ale altor animale de crescatorie sau sălbatice, susceptibile de infestare cu Trichinella, trebuie supuse sistematic la prelevarea de probe, în abatoare sau în unităţile în care se manipuleaza vanatul, ca parte a examinării post-mortem.
(5)Aceasta prelevare de probe nu trebuie să fie efectuată în cazul în care autorităţile competente, ca urmare a unei evaluări a riscului, au stabilit ca riscul de contaminare cu Trichinella a unei specii particulare de crescatorie sau sălbatice este neglijabil.
(6)Trebuie să se preleveze o proba din fiecare carcasa, care va fi examinata, în concordanta cu anexele nr. 1 şi 3, într-un laborator desemnat de autorităţile competente.
(1)Prin derogare de la art. 2 alin. (1), carnea de suine domestice care a fost supusă unui tratament de congelare în concordanta cu prevederile anexei nr. 2 şi sub supravegherea autorităţilor competente se exclude de la examinarea pentru Trichinella.
(2)Prin derogare de la art. 2 alin. (1), carcasele şi carnea suinelor domestice destinate exclusiv ingrasarii şi tăierii se exclud de la examinarea pentru Trichinella în cazul în care animalele provin dintr-o:
a)exploatatie sau categorie de exploataţii recunoscute oficial de autorităţile competente ca libere de Trichinella, în concordanta cu procedurile stabilite la cap. II al anexei nr. 4;
b)regiune unde riscul prezentei Trichinella la suinele domestice este oficial recunoscut ca fiind neglijabil, ca urmare a:
(i)inaintarii către Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene a unei notificări în acest sens din partea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, împreună cu un raport iniţial care va conţine informaţiile stabilite la cap. II lit. D al anexei nr. 4; şi
(îi) aprobării regiunii ca regiune care prezintă un risc neglijabil de prezenta a Trichinella, în concordanta cu procedura comunitara. Dacă regiunea este recunoscută ca regiune cu risc scăzut în ceea ce priveşte prezenta Trichinella, suinele domestice provenite din aceste regiuni vor fi excluse de la examinarea pentru Trichinella în momentul sacrificarii.
(3)În cazul în care se aplică derogarile la care se referă alin. (2), Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va transmite Comisiei Europene un raport anual conţinând informaţiile la care se referă cap. II lit. D al anexei nr. 4, în concordanta cu art. 9 alin. (1) din Norma sanitară veterinara referitoare la monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 34/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 2 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 2003/99/CE .
(4)În cazul în care Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor nu prezintă informaţiile solicitate sau acest raport este nesatisfăcător pentru scopul prezentului articol, derogarea încetează să fie aplicată în România.
(1)Carcasele menţionate la art. 2 sau părţi ale acestora, cu excepţia celor la care se referă art. 2 alin. (2) lit. b), nu pot părăsi locatiile înainte ca rezultatul examenului pentru detectarea Trichinella să fie demonstrat a fi negativ.
(2)În mod similar, alte părţi ale animalului destinat consumului uman sau animal, care conţin tesut muscular striat, nu pot părăsi locatiile înainte ca rezultatul examenului pentru detectarea Trichinella să fie demonstrat a fi negativ.
(3)Deşeurile de origine animala şi subprodusele de origine animala care nu sunt destinate consumului uman şi care nu conţin musculatura striata pot părăsi locatiile înainte ca rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella să fie disponibile. Totuşi, autorităţile competente pot solicita un examen pentru detectarea Trichinella sau un tratament prealabil al subproduselor de origine animala ce urmează să fie efectuat înainte de a se permite părăsirea locatiilor.
(4)În cazul în care în abator este instituită o procedură pentru a se asigura ca nicio parte din carcasele examinate nu părăseşte locaţia până ce rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella se constata a fi negative, iar procedura este aprobată oficial de autorităţile competente, marca de sănătate prevăzută la art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 955/2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 5 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţionala prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE , poate fi aplicată înainte ca rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella să fie disponibile.
Autorităţile competente trebuie să se asigure ca tot personalul care participa la examinarea probelor pentru detectarea Trichinella să fie instruit în mod corespunzător şi sa participe la:
a)un program de control al calităţii testelor utilizate pentru detectarea Trichinella; şi b) o evaluare regulată a testelor, a înregistrărilor şi a procedurilor de analiza utilizate în laborator.
(1)Metodele de detectare stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1 se utilizează pentru a examina probele, asa cum este menţionat la art. 2:
a)în cazul în care exista un motiv pentru care se suspecteaza o infestare cu Trichinella; sau b) în cazul în care probele provin din aceeaşi exploatatie în care anterior au existat rezultate pozitive, folosindu-se metoda trichineloscopica menţionată la art. 16 alin. (1).
(2)Toate probele pozitive vor fi trimise la laboratorul naţional de referinţa sau la laboratorul comunitar de referinţa pentru determinarea speciilor de Trichinella implicate.
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să pregătească un plan de contingenta până la 31 decembrie 2006, schitand toate măsurile care urmează să fie luate în cazul în care testarea probelor la care fac referire art. 2 şi 16 confirma prezenta Trichinella. Planul trebuie să includă detalii despre:
a)trasabilitatea carcasei/carcaselor infestate şi părţi ale acestora care conţin tesut muscular;
b)măsuri pentru tratarea carcasei/carcaselor infestate şi a părţilor acestora;
c)investigarea sursei infestarii şi răspândirii în fauna sălbatică;
d)orice măsuri ce vor fi adoptate la nivel de comerţ cu amănuntul sau la nivel de consumator;
e)măsuri ce vor fi luate în cazul în care în abator nu se poate identifica carcasa infestata;
f)determinarea speciei de Trichinella implicate.
Autoritatea competenţa poate recunoaşte oficial exploataţii sau categorii de exploataţii ca libere de Trichinella, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)în cazul exploataţiilor, cerinţele stabilite la cap. I şi cap. II lit. A, B şi D ale anexei nr. 4;
b)în cazul categoriilor de exploataţii, cerinţele stabilite la cap. II lit. C şi D ale anexei nr. 4.
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar din exploatatiile recunoscute ca fiind libere de Trichinella trebuie să informeze autorităţile competente despre orice cerinţa care nu mai este îndeplinită, asa cum este stabilită la cap. I şi cap. II lit. B ale anexei nr. 4, sau despre orice modificare ce ar putea afecta statusul de liber de Trichinella al exploatatiei.
(1)Autoritatea competenţa trebuie să se asigure ca în exploatatiile declarate libere de Trichinella sunt efectuate inspecţii periodice.
(2)Frecventa inspecţiilor se bazează pe analiza gradului de risc, luându-se în considerare istoricul bolii şi prevalenta, constatările anterioare, zona geografică, fauna sălbatică locală sensibila, metodele de creştere, supraveghere veterinara şi conformarea crescatorilor.
(3)Autoritatea competenţa se asigura ca toate scroafele şi vierii de reproducţie care provin din exploataţii libere de Trichinella sunt examinati în concordanta cu art. 2 alin. (1).
(1)Autoritatea competenţa va implementa un program de monitorizare a suinelor domestice, căilor şi altor specii de animale sensibile la Trichinella, care provin din exploataţii sau categorii de exploataţii recunoscute ca fiind libere de Trichinella ori din regiuni în care riscul de infestare a porcilor domestici cu Trichinella este recunoscut ca fiind neglijabil, pentru a verifica dacă animalele sunt într-adevăr libere de Trichinella.
(2)În programul de monitorizare se stabilesc frecventa testelor, numărul de animale care urmează să fie testate şi planul de prelevare a probelor. În acest scop sunt prelevate şi examinate probe de carne pentru detectarea prezentei parazitului Trichinella, în concordanta cu cap. I sau II al anexei nr. 1. (3) Programul de monitorizare poate include metode serologice, ca instrument suplimentar, în momentul în care se validează un test corespunzător de către laboratorul comunitar de referinţa.
(1)În cazul în care suine domestice sau alte specii de animale cu risc de infestare cu Trichinella, provenind dintr-o exploatatie recunoscută oficial a fi libera de Trichinella, prezintă rezultate pozitive la testele pentru detectarea Trichinella, autoritatea competentă trebuie fără întârziere:
a)sa retragă recunoaşterea oficială a exploatatiei ca libera de Trichinella;
b)sa examineze toate suinele domestice în timpul tăierii, în concordanta cu art. 2 alin. (1), şi sa dispună efectuarea de teste serologice la toate animalele cu risc de infestare cu Trichinella din exploatatie, imediat ce un test corespunzător a fost validat de laboratorul comunitar de referinţa;
c)sa urmărească şi sa testeze toate animalele de reproducţie sosite în exploatatie şi, în măsura posibilităţilor, toate cele care au părăsit exploatatia în cursul a cel puţin 6 luni precedente rezultatelor pozitive; în acest scop sunt prelevate probe de carne şi examinate pentru detectarea prezentei parazitului Trichinella, utilizându-se metodele de detectare prevăzute la cap. I şi II ale anexei nr. 1; este posibila utilizarea unui test serologic imediat ce un test corespunzător este validat de laboratorul comunitar de referinţa;
d)în măsura în care este fezabil, sa investigheze răspândirea infestatiei parazitare datorate distribuţiei de carne provenită de la suine domestice tăiate în perioada precedenta rezultatelor pozitive;
e)sa informeze Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene;
f)sa initieze o ancheta epidemiologica pentru a elucida cauza infestarii;
g)sa crească frecventa testelor în baza şi în scopul programului de monitorizare, prevăzut la art. 11;
h)sa ia măsuri adecvate, în cazul în care în abator orice carcasa infestata nu se poate identifica, care să includă:
(i)creşterea dimensiunilor fiecărei probe de carne colectate pentru analize din carcasele suspecte; sau
(îi) declararea carcaselor ca fiind improprii consumului uman; şi
(iii)întreprinderea de măsuri corespunzătoare în vederea eliminării carcaselor suspecte sau părţilor acestora şi a celor cu rezultate pozitive.
(2)Autoritatea competenţa revoca recunoaşterea oficială a exploataţiilor sau categoriilor de exploataţii libere de Trichinella, în cazul în care:
a)oricare dintre condiţiile stabilite la cap. I sau II al anexei nr. 4 nu mai este îndeplinită;
b)rezultatele testelor serologice sau rezultatele analizelor de laborator după prelevarea de probe de la suine tăiate arata ca exploatatia sau categoria de exploataţii nu mai poate fi considerată libera de Trichinella.
(3)Atunci când informaţiile obţinute din programul de monitorizare sau programul de monitorizare a faunei sălbatice indica faptul ca o regiune nu mai poate fi considerată regiune în care riscul de infestare cu Trichinella la suinele domestice este recunoscut a fi neglijabil, Comisia Europeană elimina regiunea de pe lista şi informează celelalte state membre ale Uniunii Europene.
(4)Ca urmare a revocării recunoaşterii, exploatatiile pot fi recunoscute din nou ca fiind oficial libere de Trichinella imediat ce problemele identificate au fost soluţionate şi cerinţele stabilite la cap. II lit. A din anexa nr. 4 sunt îndeplinite, pentru satisfacerea solicitărilor autorităţilor competente.
(1)Carnea speciilor de animale care pot fi purtătoare de Trichinella, care conţine musculatura striata şi care provine dintr-o ţara terta, poate fi importata în Comunitatea Europeană numai dacă a fost examinata pentru detectarea Trichinella în ţara terta respectiva înaintea exportului.
(2)Acest examen trebuie să fie efectuat, în concordanta cu art. 2, din întreaga carcasa sau, acolo unde nu este posibil, din fiecare jumătate, sfert, parte sau secţiune a acesteia.
(1)Carnea de suine domestice poate fi importata fără sa fi fost supusă examenului la care se face referire la art. 13, cu condiţia ca aceasta sa provină dintr-o exploatatie a unei tari terţe care a fost recunoscută de Comunitatea Europeană ca fiind oficial libera de Trichinella, în concordanta cu art. 13 din Regulile specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, denumite în continuare Reguli specifice, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 955/2005, pe baza unei solicitări din partea autorităţii competente a tarii respective, însoţită de un raport către Comisia Europeană care furnizează dovezi despre faptul ca cerinţele stabilite la cap. I al anexei nr. 4 sunt îndeplinite.
(2)Carnea suinelor domestice poate fi importata fără sa fi fost supusă examenului la care se referă art. 13, cu condiţia ca aceasta sa fi fost supusă unui tratament prin congelare în concordanta cu anexa nr. 2, efectuat sub supravegherea autorităţii competente din ţara terta.
(1)Certificatul de sănătate care însoţeşte importurile de carne, după cum este menţionat la art. 13, este susţinut de o declaraţie a medicului veterinar oficial care atesta următoarele:
a)carnea a fost examinata în ţara terta de origine în concordanta cu art. 13; sau b) carnea îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 14 alin. (1) sau (2).
(2)Acel document în original însoţeşte lotul, în afară cazului în care a fost acordată o derogare în concordanta cu art. 14 alin. (4) din Regulile specifice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 955/2005, ce transpune în legislaţia naţionala prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE .
(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite utilizarea metodei trichineloscopice stabilite la cap. III al anexei nr. 1, în cazuri excepţionale, la suinele domestice şi sălbatice, până la 31 decembrie 2009, dacă:
a)carcasele unice, asa cum este menţionat la art. 2, necesita să fie examinate individual într-o unitate care nu taie mai mult de 15 suine domestice pe zi ori 75 de suine domestice pe săptămâna sau care nu pregăteşte pentru punere pe piaţa mai mult de 10 porci salbatici pe zi; şi b) metodele de detectare stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1 nu sunt disponibile.
(2)În cazul în care se utilizează metoda trichineloscopica, autoritatea competentă trebuie să se asigure ca:
a)carnea este marcată cu o marca de sănătate care diferă în mod evident de cea prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţionala prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE , iar carnea este furnizată direct consumatorului final sau către unităţi de vânzare cu amănuntul care aprovizioneaza direct consumatorul final; şi b) carnea nu este utilizata pentru fabricarea unor produse printr-un proces care nu ucide Trichinella.
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
la norma sanitară veterinara
METODE DE DETECTARE
Metoda cu agitatorul magnetic pentru digestia de probe colective/compuse
1.Aparatura şi reactivi:
a)cutit sau foarfeca şi pense pentru taierea mostrelor;
b)tavite marcate cu 50 de patrate, fiecare dintre acestea putând conţine probe de aproximativ 2 g, sau alte instrumente care oferă garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c)mixer cu cutit de tocat ascutit. Dacă probele depăşesc 3 g, trebuie utilizata o masina de tocat carne cu o sita cu ochiuri de 2-4 mm sau foarfeca. În cazul carnii congelate sau al limbii (după îndepărtarea stratului superficial care nu poate fi digerat), este necesară o masina de tocat carne, iar mărimea probei trebuie marita considerabil;
d)un agitator magnetic cu placa de încălzire controlată de un termostat şi baghete teflonate pentru omogenizare, de aproximativ 5 cm lungime;
e)palnii conice din sticlă pentru separare, de cel puţin 2 litri, de preferat cu dop de siguranţă din teflon;
f)suporturi, inele de fixare şi cleme;
g)sita din plasa de oţel inoxidabil cu ochiurile de 180 microni şi diametrul extern de 11 cm;
h)palnii, cu diametrul intern nu mai mic de 12 cm, pentru a putea susţine sitele;
i)pahar din sticlă, cu capacitatea de 3 litri;
j)cilindru gradat din sticlă, cu capacitatea de 50-100 ml, sau tuburi de centrifuga;
k)trichineloscop dotat cu o masa orizontala sau un stereomicroscop, cu lumina transmisă diascopic, cu intensitate reglabila;
l)un număr de plăci Petri de 9 cm diametru (pentru a le utiliza la stereomicroscop), marcate pe partea interioară în patrate de examinare de câte 10 x 10 mm, folosindu-se un instrument ascutit;
m)un bazin pentru numărarea larvelor (de utilizat la trichineloscop), format din plăci acrilice de 3 mm grosime, cu următoarele caracteristici:
(i)baza bazinului să fie de 180 x 40 mm, delimitata în patrate;
(îi) laturile să fie de 230 x 20 mm;
(iii)capetele să fie de 40 x 20 mm. Baza şi capetele trebuie inserate între laturi, pentru a forma doua manere mici la capete. Partea superioară a bazei trebuie ridicată cam 7-9 mm în raport cu baza formată de laturi şi capete. Componentele trebuie să fie lipite între ele cu un adeziv potrivit pentru material;
n)folie de aluminiu;
o)acid clorhidric 25%;
p)pepsina, concentraţie 1:10.000 NF (US Naţional Formulary), corespunzând la 1:12.500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2000 FIP (Ff2ιdιration Internaţionale de Pharmacie);
q)apa de la robinet incalzita la 46-48°C;
r)balanţa cu precizie de minimum 0,1 g;
s)vase metalice, cu capacitatea de 10-15 litri, pentru colectarea lichidului de digestie rămas;
t)pipete cu dimensiuni diferite (1, 10, 25 ml) şi suporturi pentru pipete;
u)termometru cu precizie de 0,5°C pentru temperaturi cuprinse între 1 şi 100°C;
v)sifon pentru apa de la robinet.
2.Prelevarea de probe şi cantitatea care va fi digerata
a)În cazul carcaselor întregi de suine domestice se preleveaza o proba de minimum 1 g din pilierii diafragmatici, din zona de tranzit spre partea tendinoasa. Se pot utiliza pense speciale pentru Trichinella, cu condiţia să se poată garanta un grad de precizie cuprins între 1,00 şi 1,15 g.
În cazul scroafelor şi vierilor de reproducţie se preleveaza o proba mai mare, de minimum 2 g, din pilierul diafragmatic din zona de tranzit spre partea tendinoasa.
În absenta pilierilor diafragmatici, se va preleva o proba de doua ori mai mare de 2 g (sau 4 g, în cazul scroafelor şi vierilor de reproducţie) din partea costala sau sternala a diafragmei ori din maseteri, limba sau muschii abdominali.
b)În cazul bucatilor de carne se preleveaza o mostra de cel puţin 5 g de muschi striat, care conţine putina grasime, şi pe cat posibil din apropierea oaselor sau tendoanelor. O proba de aceleaşi dimensiuni va fi prelevata din carnea care nu este destinată preparării termice complete sau altor procesari ulterioare tăierii.
c)Pentru probele congelate se preleveaza o proba cu o greutate de minimum 5 g de tesut muscular striat în vederea efectuării analizei.
Greutatea probei de carne se raportează la o proba de carne care nu conţine grasime sau tesut conjunctiv. Trebuie acordată o atenţie deosebită în momentul prelevarii de probe din limba, pentru a se evita o eventuala prelevare din stratul superficial al limbii, care nu este digerabil şi poate împiedica citirea sedimentului.
3.Procedura
I. Probe colective complete (100 de probe odată)
a)Se adauga 16 ± 0,5 ml de acid clorhidric într-un pahar de 3 litri, conţinând 2,0 litri de apa de la robinet, preincalzita la 46-48°C; se introduce în pahar o bagheta pentru agitare, paharul se asaza pe o placa preincalzita şi se începe agitarea.
b)Se adauga 10 ± 0,2 g de pepsina.
c)Se maruntesc în mixer 100 g de probe prelevate în concordanta cu cerinţele pct. 2. d) Carnea maruntita va fi transferata în paharul de 3 litri care conţine apa, pepsina şi acid clorhidric.
e)Dispozitivul de maruntire al mixerului se imerseaza în mod repetat în lichidul de digestie din pahar, iar vasul în care se amesteca va fi clatit cu o cantitate mica de lichid de digestie pentru a îndepărta orice fragment de carne aderent.
f)Paharul se acoperă cu folie de aluminiu.
g)Agitatorul magnetic trebuie reglat astfel încât să se menţină o temperatura constanta de 44-46°C pe parcursul operaţiei. În timpul agitarii lichidul de digestie trebuie să se invarta la o viteză suficient de mare pentru a forma un vartej adanc, dar fără a provoca stropi.
h)Lichidul de digestie este agitat până când fragmentele de carne dispar (aproximativ 30 de minute). Agitatorul este apoi oprit şi lichidul de digestie este turnat prin sita în palnia de sedimentare. Pentru unele tipuri de carne (limba, carne de vanat etc.) pot fi necesare perioade mai lungi de digestie (nu mai mult de 60 de minute).
i)Procesul de digestie este considerat a fi satisfăcător atunci când în sita nu rămâne mai mult de 5% din greutatea probei iniţiale.
j)Lichidul de digestie poate rămâne în palnia de sedimentare pentru 30 de minute.
k)După 30 de minute, se toarna rapid o proba de 40 ml de lichid de digestie în cilindrul gradat sau într-un tub de centrifuga.
l)Lichidul de digestie şi alte deşeuri lichide se păstrează într-un vas special până la finalizarea citirii rezultatelor.
m)Proba de 40 ml va fi lăsată în repaus 10 minute. Se aspira atent 30 ml lichid supernatant, pentru a se îndepărta straturile superioare şi pentru a se lasă un volum de cel mult 10 ml.
n)Proba de sediment de 10 ml rămasă se transfera într-un bazin pentru numărarea larvelor sau într-o placa Petri.
o)Cilindrul gradat sau tubul de centrifuga va fi spălat cu maximum 10 ml apa de la robinet, care trebuie să fie adaugati probei în bazinul de numărare a larvelor sau în placa Petri. Ulterior, proba se examinează cu trichineloscopul sau stereomicroscopul, la o putere de marire de 15-20 de ori. Este permisă vizualizarea şi prin alte tehnici, cu condiţia ca examinarea probelor pozitive de control sa fi prezentat rezultate egale sau mai bune decât metodele de vizualizare traditionale. În toate cazurile în care exista zone suspecte sau forme similare parazitilor, trebuie să fie utilizate puteri de marire de 60-100 de ori.
p)Digeratele trebuie să fie examinate imediat ce sunt gata. Sub niciun pretext examinarea nu poate fi amânată pentru a doua zi.
În cazul în care digeratele nu sunt examinate în 30 de minute de la preparare, acestea trebuie să fie clarificate după cum urmează. Proba finala de 40 ml este turnata într-un cilindru gradat şi lăsată în repaus 10 minute. Apoi se indeparteaza 30 ml de supernatant, lasandu-se un volum de 10 ml. Acest volum va fi adus la 40 ml adaugand apa de la robinet. După o perioadă de decantare de 10 minute, se aspira 30 ml supernatant, lasandu-se într-o placa Petri sau într-un bazin pentru numărarea larvelor un volum de maximum 10 ml pentru examinare. Cilindrul gradat de măsurare se clateste cu cel mult 10 ml apa de la robinet, iar lichidul rezultat va fi adăugat la proba din placa Petri sau din bazinul pentru numărarea larvelor, în vederea examinării.
Dacă sedimentul nu este clar în momentul examinării, proba va fi turnata într-un cilindru gradat şi adusă la un volum de 40 ml prin adaugare de apa de la robinet şi se efectuează apoi procedurile menţionate anterior. Procedura poate fi repetată de doua până la 4 ori, până când lichidul este suficient de clar pentru o citire corecta.
II. Probe colective mai mici de 100 g
Dacă este necesar, se pot adauga până la 15 g la o proba totală de 100 g şi se pot examina împreună cu aceste probe, în concordanta cu pct. I alin. 3. Dacă proba este mai mare de 15 g, aceasta se examinează ca proba colectivă completa. Pentru probele de până la 50 g lichidul de digestie şi ingredientele pot fi reduse la: 1 litru de apa, 8 ml de acid clorhidric şi 5 g de pepsina.
III. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul în care examinarea unor probe comune prezintă un rezultat pozitiv sau incert, se preleveaza de la fiecare porc o proba suplimentară de 20 g, în concordanta cu pct. 2 lit. a). Probele de 20 g provenite de la 5 porci se aduna şi se examinează folosindu-se metoda descrisă anterior. Astfel vor fi examinate probele provenite de la 20 de grupuri a câte 5 porci.
Atunci când se detecteaza prezenta Trichinella într-o proba comuna de la 5 porci, se vor preleva probe suplimentare individuale de câte 20 g de la porcii din grup şi fiecare proba se va examina separat utilizându-se metoda descrisă anterior.
Probele care conţin paraziti se vor tine în alcool etilic 90%, pentru conservare şi identificare la nivel de specie, în laboratorul comunitar de referinţa sau în laboratorul naţional de referinţa.
După colectarea parazitilor, lichidele de la probele pozitive (lichid de digestie, lichid supernatant, lichide de spalare etc.) urmează să fie decontaminate prin încălzire la o temperatura minima de 60°C.
A. Metoda de digestie a probelor colective asistată mecanic/tehnica sedimentarii
1.Aparatura şi reactivi:
a)cutit sau foarfeca pentru taierea probelor;
b)tavite marcate cu 50 de patrate, fiecare putând cuprinde 2 g de carne, sau alte instrumente care pot oferi garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c)masina de tocat carne sau mixer electric;
d)un mixer de laborator Stomacher, model 3500 thermo;
e)pungi de plastic potrivite pentru mixerul de laborator Stomacher;
f)palnii conice de separare, cu capacitate de 2 litri, de preferinta prevăzute cu un dop teflonat;
g)suporturi, inele şi cleme;
h)site cu plasa de oţel sau alama şi ochiuri de 180 microni, cu diametrul extern de 11 cm;
i)palnii, cu diametrul intern de cel puţin 12 cm, care să susţină sitele;
j)cilindri gradati de 100 ml;
k)un termometru cu precizie de 0,5°C, cu scala de la 1 la 100°C;
l)un vibrator, de exemplu un aparat de barbierit electric fără cap;
m)un comutator care se deschide şi se închide la interval de un minut;
n)un trichineloscop cu masa orizontala sau un stereomicroscop, cu lumina transmisă diascopic, cu intensitate reglabila;
o)un bazin de numărare a larvelor şi un număr de plăci Petri cu diametrul de 9 cm, asa cum este prevăzut la cap. I pct. 1 lit. l) şi m);
p)acid clorhidric 17,5%;
q)pepsina, concentraţie 1:10.000 NF (US Naţional Formulary), corespunzătoare la 1: 12:500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2.000 FIP (Ff2ιdιration Internaţionale de Pharmacie);
r)un număr de 10 recipiente pentru reziduuri, care să fie utilizate pentru decontaminarea aparatelor, de exemplu cu formol, şi a lichidului de digestie rămas în cazul probelor testate cu rezultat pozitiv;
s)o balanţa cu precizie de 0,1 g.
2.Recoltarea probelor şi cantităţilor care vor fi digerate astfel cum este stipulat la cap. I pct. 2
3.Procedura
I. Triturarea
Triturarea în prealabil a probelor de carne într-o masina de tocat va îmbunătăţi calitatea digestiei. Dacă se utilizează un mixer electric, acesta trebuie acţionat de 3-4 ori timp de aproximativ câte o secunda de fiecare data.
II. Procedura digestiei
Aceasta procedura poate implica probe colective complete (100 g de probe odată) sau probe colective mai mici de 100 g.
a)Probe colective complete (100 g de proba odată):
(i)la mixerul de laborator Stomacher-3500 thermo se potriveste o punga dubla de plastic, iar termostatul se seteaza la 40-41°C;
(îi) în punga de plastic interioară se toarna un litru şi jumătate de apa preincalzita la 40-41°C;
(iii)la apa din stomacher se adauga 25 ml de acid clorhidric 17,5%;
(iv)se adauga 100 de probe cantarind aproximativ 1 g fiecare (la 25-30°C), luate din fiecare proba individuală, în concordanta cu pct. 2;
(v)în final, se adauga 6 g de pepsina. Aceasta ordine trebuie respectata cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
(vi)se pune în funcţiune stomacherul pentru a tritura conţinutul pungii, timp de 25 de minute;
(vii)punga de plastic se scoate din stomacher, iar lichidul de digestie se filtreaza prin sita într-un pahar de laborator de 3 litri;
(viii)punga de plastic se spala cu aproximativ 100 ml apa, care apoi se utilizează pentru clatirea sitei şi în final se adauga filtratului din pahar;
(ix)până la 15 probe individuale pot fi adăugate la o proba completa de 100 de probe şi pot fi examinate împreună cu acestea.
b)Probe colective mai mici (mai puţin de 100 de probe):
(i)la mixerul de laborator Stomacher-3500 thermo se potriveste o punga dubla de plastic, iar controlul temperaturii se seteaza la 40-41°C;
(îi) se prepara un lichid de digestie prin amestecarea a circa un litru şi jumătate de apa cu 25 ml acid clorhidric 17,5 %. Se adauga 6 g de pepsina, apoi se omogenizeaza la temperatura de 40-41°C. Aceasta ordine trebuie urmată cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
(iii)din lichidul de digestie se măsoară un volum corespunzător la 15 ml per gram de proba (de exemplu, pentru 30 de probe volumul necesar este 30 x 15 = 450 ml) şi se transfera în punga interioară de plastic, împreună cu probele de carne care cantaresc aproximativ 1 g (la 25-30°C), luate din fiecare proba individuală, în concordanta cu pct. 2;
(iv)apa la temperatura de 41°C se toarna în punga exterioară, pentru a se realiza un volum total al celor două pungi, de un litru şi jumătate. Stomacherul este lăsat apoi sa tritureze conţinutul pungilor timp de 25 de minute;
(v)punga de plastic se scoate apoi din stomacher, iar lichidul de digestie este filtrat printr-o sita într-un pahar cu capacitate de 3 litri;
(vi)punga de plastic este spalata cu aproximativ 100 ml apa (la 25-30°C), care va fi folosită ulterior şi la spalarea sitei şi în final va fi adăugată filtratului colectat în pahar.
III. Recuperarea larvelor prin sedimentare:
a)peste lichidul de digestie se adauga gheaţa (300-400 g de fulgi de gheaţa, solzi de gheaţa sau gheaţa zdrobita) pentru a aduce volumul acestuia până la 2 litri. Apoi, fluidul de digestie se amesteca până la topirea ghetii. În cazul probelor mici [vezi pct. II lit. b)], cantitatea de gheaţa trebuie redusă în consecinţa;
b)lichidul de digestie racit se transfera într-o palnie de separare de 2 litri, echipata cu un vibrator atasat cu ajutorul unei cleme;
c)se va permite sedimentarea 30 de minute, timp în care palnia de sedimentare va vibra intermitent (de exemplu, un minut vibratii urmat de un minut pauza);
d)după 30 de minute, 60 ml de proba din sediment se toarna rapid într-un cilindru gradat de 100 ml (după utilizare palnia se spala cu o soluţie de detergent);
e)proba de 60 ml se lasă în repaus cel puţin 10 minute, după care se recolteaza supernatantul prin aspirare lăsând un volum de 15 ml proba, care va fi examinata pentru detectarea prezentei larvelor;
f)pentru aspirare se poate utiliza o seringa de unica folosinţă, dotată cu un tub de plastic. Lungimea tubului de plastic trebuie să fie suficienta pentru a permite ca un volum de 15 ml sa rămână în cilindrul gradat atunci când pistonul seringii se afla la nivelul maxim de absorbţie;
g)cei 15 ml rămaşi se toarna într-un bazin de numărare a larvelor sau în doua plăci Petri şi se examinează cu ajutorul unui trichineloscop sau stereomicroscop;
h)cilindrul gradat va fi spălat cu 5-10 ml de apa de la robinet, iar lichidul de spalare se adauga probei;
i)lichidul de digestie se va examina imediat. Examinarea nu trebuie amânată sub nicio forma pentru a doua zi.
Dacă lichidul de digestie nu este limpede sau dacă examinarea nu s-a realizat în 30 de minute după preparare, aceasta se va clarifica după cum urmează:
a)proba finala de 60 ml se toarna într-un cilindru gradat şi se lasă în repaus 10 minute; se vor aspira 45 ml de supernatant, iar cei 15 ml rămaşi vor fi adusi la 45 ml cu apa de la robinet;
b)după încă o perioadă de repaus de 10 minute, se indeparteaza prin aspirare 30 ml supernatant, iar cei 15 ml rămaşi se toarna într-o placa Petri sau într-un bazin pentru numărarea larvelor, pentru examinare;
c)cilindrul gradat se spala cu 10 ml apa de la robinet, lichidul de spalare adăugându-se la proba, în plăcile Petri sau în bazinul de numărare a larvelor, pentru examinare.
IV. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul rezultatelor pozitive sau incerte se aplică dispoziţiile cap. I pct. 3.III.
B. Metoda de digestie a probelor colective asistată mecanic/tehnica izolarii prin filtrare
1.Aparatura şi reactivi
Asa cum a fost stipulat la cap. II lit. A pct. 1.
Echipament suplimentar:
a)palnie Ghelman de 1 litru, cu suport de filtru (diametru 45 mm);
b)filtre rotunde, constând în site rotunde de oţel, cu ochiuri de 35 microni (diametrul discului: 45 mm), doua inele de cauciuc cu grosimea de 1 mm (diametrul extern: 45 mm, diametrul intern: 38 mm); sita circulara se fixează între cele doua inele de cauciuc şi se ataşează de acestea folosindu-se un lipici cu doua componente potrivit pentru cele doua materiale;
c)un balon Erlenmeyer de 3 litri, dotat cu un tub lateral pentru aspirare;
d)o pompa de filtrare;
e)pungi de plastic, cu capacitate de minimum 80 ml;
f)echipament pentru închiderea pungilor de plastic;
g)renilaza, concentraţie 1:150.000 unităţi Soxhlet per gram.
2.Prelevarea probelor
Asa cum s-a stipulat la cap. I pct. 2.
3.Procedura
I. Triturarea
Triturarea în prealabil a probelor de carne în masina de tocat carne va îmbunătăţi calitatea digestiei. Dacă se utilizează un blender electric, acesta trebuie acţionat de 3-4 ori timp de aproximativ câte o secunda.
II. Procedura de digestie
Aceasta procedura poate implica grupuri complete de probe (100 g odată) sau grupuri mai mici de 100 g.
a)Probe complete (100 g de probe odată)
Vezi cap. II lit. A pct. 3.II lit. a).
b)Probe mai mici (mai puţin de 100 de probe)
Vezi cap. II lit. A pct. 3.II lit. b).
III. Recuperarea larvelor prin filtrare:
a)peste lichidul de digestie se adauga gheaţa (300-400 g de fulgi de gheaţa, solzi de gheaţa sau gheaţa zdrobita) pentru a aduce volumul acestuia până la 2 litri. În cazul probelor mici, cantitatea de gheaţa trebuie redusă corespunzător;
b)lichidul de digestie este amestecat până la topirea ghetii. Lichidul de digestie racit va fi lăsat în repaus cel puţin 3 minute, pentru a se permite larvelor să se spiraleze;
c)palnia Ghelman, dotată cu suport de filtru şi un disc filtrant, se monteaza pe un balon Erlenmeyer conectat la o pompa de filtru;
d)lichidul de digestie se toarna în palnia Ghelman şi se filtreaza. Spre sfârşitul filtrarii, lichidul de digestie poate fi ajutat sa strabata filtrul prin aspirare cu pompa de filtru. Aspirarea trebuie oprită înainte de uscarea filtrului, de exemplu, atunci când mai rămân 2-5 ml de lichid în palnie;
e)odată ce întregul lichid de digestie a fost filtrat, discul de filtrare se indeparteaza şi se introduce într-o punga de plastic cu capacitate de 80 ml, împreună cu 15-20 ml soluţie de renilaza. Soluţia de renilaza se obţine prin adăugarea a 2 g renilaza la 100 ml apa de la robinet;
f)punga de plastic se sigileaza de doua ori şi se va introduce între punga interioară şi cea exterioară ale stomacherului;
g)se pune în funcţiune stomacherul pentru a tritura conţinutul pungii timp de 3 minute, de exemplu, în timp ce aceasta lucrează probe colective complete sau incomplete;
h)după 3 minute, punga de plastic, discul de filtrare şi soluţia de renilaza se indeparteaza din stomacher şi se deschide cu ajutorul unei foarfeci. Conţinutul lichid se toarna în bazinul de numărare a larvelor sau într-o placa Petri. Punga se va spala cu 5-10 ml apa, care este apoi adăugată în bazinul pentru numărarea larvelor pentru examinarea cu trichineloscopul sau în placa Petri pentru examinare cu stereomicroscopul;
i)lichidele de digestie trebuie examinate imediat ce procedura s-a terminat. Examenul nu trebuie amânat sub nicio forma pentru ziua următoare.
a)cutit şi foarfeca pentru obţinerea probelor;
b)tavite marcate cu 50 de patratele, fiecare putând sa conţină 2 g de carne, sau alte materiale care oferă garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c)un mixer Trichomatic 35« cu dispozitiv de filtrare;
d)acid clorhidric 8,5 ± 0,5%;
e)membrana filtranta de policarbonat transparent, cu un diametru de 50 mm şi ochiuri de 14 microni;
f)pepsina, concentraţie 1:10.000 NF (US Naţional Formulary), corespunzătoare la 1:12.500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2.000 FIP (Ff2ιdιration Internaţionale de Pharmacie);
g)o balanţa cu precizie de 0,1 g;
h)pense cu vârful plat;
i)un număr de lame de microscop cu lungimea laterala de 5 cm sau un număr de plăci Petri cu diametrul minim de 6 cm, cu baza marcată în patratele de 10 x 10 mm folosind un instrument ascutit;
j)un (stereo)microscop cu sursa de lumina transmisă (capacitate de marire de 15-60 de ori) sau un trichineloscop cu masa orizontala;
k)un recipient pentru colectarea lichidelor reziduale;
l)un număr de 10 recipiente pentru reziduuri care se vor utiliza pentru decontaminarea aparatelor, de exemplu, formol, şi pentru sucul de digestie rămas când probele testate sunt pozitive;
m)un termometru cu precizie de 0,5°C, cu scala de la 1 la 100°C.
2.Prelevarea probelor
După cum se stipulează la cap. I pct. 2.
3.Proceduri
I. Procedura de digestie:
a)dispozitivul de filtrare se fixează în mixer, se conecteaza tubul de evacuare la recipientul de colectare a reziduurilor;
b)odată cu activarea mixerului va începe încălzirea;
c)înainte de pornire, valva localizata sub camera de reactie trebuie deschisă şi închisă;
d)se adauga apoi până la 35 de probe cu greutatea de aproximativ 1 g fiecare (la 25-30°C) prelevate din fiecare esantion individual, în concordanta cu pct. 2. Se asigura ca fragmentele mari de tendoane să fie indepartate, pentru a nu obstructiona filtrul;
e)se toarna apa până la limita superioară a camerei de lichide conectate la mixer (aproximativ 400 ml);
f)se toarna circa 30 ml acid clorhidric (8,5%) până la limita superioară a camerei mai mici de lichide conectate;
g)se pune o membrana filtranta sub filtrul grosier, în suportul de filtru în dispozitivul de filtrare;
h)în final, se adauga 7 g de pepsina. Aceasta ordine trebuie urmată cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
i)se inchid capacele camerei de reactie şi ale camerei pentru lichide;
j)se selecteaza timpul de digestie. Trebuie selectat un timp scurt de digestie (5 minute) pentru porcii taiati la vârsta normală de tăiere şi un timp mai lung (8 minute) pentru alte probe;
k)când se porneşte mixerul, procesul de dispersare şi digestie va începe automat, urmat de filtrare. După 10-13 minute, procesul se termina, iar aparatul se opreşte automat;
l)se deschide capacul camerei de reactie, după ce s-a verificat golirea acesteia. Dacă se formează spuma sau în camera rămâne lichid de digestie se repeta procedura în concordanta cu pct. V.
II. Recuperarea larvelor:
a)se indeparteaza suportul filtrului şi se transfera membrana filtranta pe o lama sau pe o placa Petri;
b)se examinează membrana filtranta, folosindu-se un (stereo)microscop sau un trichineloscop.
III. Curatarea aparatelor:
a)în cazul rezultatelor pozitive se umple camera de reactie a blenderului cu apa clocotita până la 2/3. În camera pentru lichide se toarna apa de la robinet, până când acoperă senzorul inferior. După aceasta are loc operaţiunea de curatare automată. Se decontamineaza suportul filtrului şi orice alt echipament, de exemplu, cele cu formol;
b)după încheierea zilei de lucru, camera pentru lichide a mixerului se va umple cu apa şi se va seta pe un ciclu standard.
IV. Utilizarea membranelor filtrante
Fiecare membrana de policarbonat poate fi utilizata de maximum 5 ori. Filtrul va fi întors între doua folosiri. În plus, filtrul trebuie verificat după fiecare utilizare pentru detectarea oricărei deteriorări care ar putea sa determine un caracter impropriu pentru utilizare ulterioară.
V. Metoda care trebuie aplicată atunci când digestia este incompleta şi nu poate fi efectuată filtrarea
Odată ce mixerul a fost setat pe un ciclu automat, în concordanta cu prevederile lit. C pct. 3.I, se deschide capacul camerei de reactie şi se va verifica dacă s-a format spuma sau a rămas lichid. În aceasta situaţie se procedează după cum urmează:
a)se închide valva de sub camera de reactie;
b)se indeparteaza suportul de filtru şi se transfera membrana filtranta pe o lama sau într-o placa Petri;
c)se pune o noua membrana filtranta în suportul de filtru, care se ataşează apoi aparatului;
d)se umple camera pentru lichide a mixerului până la nivelul senzorului inferior;
e)se porneşte ciclul de curatare automată;
f)după finalizarea ciclului de curatare automată, se deschide capacul camerei de reactie şi se verifica dacă mai exista lichid în ea;
g)dacă camera este goala, se indeparteaza suportul filtrului şi se transfera membrana filtranta pe o lama sau o placa Petri, cu ajutorul unei pensete;
h)se examinează cele doua membrane filtrante în concordanta cu prevederile pct. 3.II. Dacă nu este posibila examinarea filtrelor, se repeta întregul proces de digestie, cu prelungirea timpului de digestie, în concordanta cu pct. 3.I.
VI. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul rezultatelor pozitive sau incerte se aplică prevederile stabilite la cap. I pct. 3.III.
1.Aparatura:
a)un trichineloscop cu bec incandescent cu marire de 34-40 sau 80-100 de ori sau un stereomicroscop cu lumina transmisă diascopic, cu intensitate reglabila;
b)un compresor pentru presarea probelor, format din două lame de sticlă (una dintre acestea este divizata în câmpuri egale);
c)foarfeci mici, curbate;
d)pense mici;
e)un cutit pentru taierea probelor;
f)containere numerotate mici pentru păstrarea separată a probelor;
g)o pipeta cu picurator;
h)un pahar cu acid acetic şi unul cu hidroxid de potasiu pentru clarificarea calcificarilor şi inmuierea carnii uscate.
2.Recoltarea probelor
În cazul carcaselor întregi, se recolteaza câteva probe de mărimea unei alune de la fiecare animal:
a)la porcii domestici, aceste probe sunt recoltate din ambii pilieri diafragmatici la tranzitul dintre musculatura şi partea tendinoasa;
b)la mistreti, probele se recolteaza din ambii pilieri diafragmatici în zona de tranzit dintre musculatura şi partea tendinoasa şi suplimentar din maseteri, musculatura distala a membrului anterior, muschii intercostali şi linguali, insumand un total de 6 probe de la fiecare animal individual;
c)dacă unii dintre aceşti muschi nu sunt disponibili recoltarii, se recolteaza un total de 4 probe din musculatura disponibilă;
d)la bucăţile de carne, din fiecare piesa se recolteaza 4 probe de musculatura striata din zone diferite, de mărimea unei alune, dacă este posibil fără grasime, şi, acolo unde este posibil, aproape de os sau tendon.
3.Procedeu
a)În general, pe un camp al compresorului se depun 1,0 ± 0,1 g carne, care corespund în mod normal la 28 de bucăţi de mărimea unui bob de ovaz. Dacă este necesar, se examinează doua compresoare, respectiv 56 de etalari.
b)Dacă la porcii domestici sunt prezenţi ambii pilieri diafragmatici, persoana care efectuează examenul pentru Trichinella va decupa câte 28 de bucăţi de mărimea unui bob de ovaz din fiecare pilier, rezultând un total de 56. c) Dacă este prezent doar un singur pilier, atunci se decupeaza 56 de bucăţi din zone diferite, dacă este posibil de la locul de tranzit dintre musculatura şi partea tendinoasa.
d)Probele prelevate din celelalte 4 grupe musculare de la mistreti sunt tăiate fiecare în 7 fragmente de mărimea boabelor de ovaz, obtinandu-se un total de 28 de fragmente suplimentare.
e)Persoana care efectuează examenul pentru Trichinella va compresa cele 56 (sau 84) de bucăţi între lamele compresorului, astfel încât acestea să permită citirea unui text tipărit normal prin preparatul lamelar.
f)Dacă carnea sau proba care se va examina este veche şi uscata, preparatul poate fi reimprospatat timp de 10 sau 20 de minute, înainte de compresie, cu ajutorul unei soluţii care conţine o parte hidroxid de potasiu şi doua părţi apa.
g)Din fiecare proba prelevata din bucăţile de carne, persoana care efectuează examenul pentru Trichinella va tăia 14 fragmente de dimensiunea bobului de ovaz, realizand un total de 56 de etalari.
h)Examinarea microscopica trebuie realizată prin scanarea lenta şi atenta a fiecărui preparat la o marire de 30-40 de ori.
i)Dacă examinarea trichineloscopica releva zone suspecte, acestea trebuie să fie examinate la cea mai mare putere de marire a trichineloscopului (80-100 de ori).
j)Atunci când rezultatul este incert, examinarea se repeta prin prelevarea de noi probe şi preparate lamelare până când se vor obţine informaţiile solicitate. Examenul trichineloscopic trebuie să fie efectuat timp de cel puţin 6 minute.
k)Timpul minim stabilit pentru examinare nu include timpul necesar pentru prelevarea probelor şi realizarea preparatelor.
l)Ca o regulă generală, examinatorul nu trebuie să inspecteze mai mult de 840 de piese pe zi, ceea ce corespunde examinării a 15 porci domestici sau 10 mistreti.Anexa 2
la norma sanitară veterinara
TRATAREA PRIN CONGELARE
A. Metoda de congelare 1
a)Carnea adusă în stare congelata trebuie păstrată în aceasta stare.
b)Echipamentul tehnic şi sursa de alimentare cu energie a camerei de refrigerare trebuie să fie de asa natura încât să poată asigura ca temperatura necesară să fie atinsa foarte rapid şi menţinută la nivelul întregului spaţiu, cat şi al carnii.
c)Ambalajele izolatoare trebuie să fie indepartate înainte de congelare, cu excepţia cazului în care carnea se afla deja la temperatura necesară atunci când este introdusă în camera de refrigerare sau carnea este astfel ambalata încât ambalajul nu va împiedica să se atinga temperatura necesară în intervalul de timp specificat.
d)Loturile stocate în camera de refrigerare trebuie ţinute separat şi închise cu cheie.
e)Data şi ora la care este introdus fiecare lot în camera de congelare trebuie să fie înregistrate.
f)Temperatura din camera de refrigerare trebuie să fie de cel puţin -25°C. Aceasta trebuie să fie masurata folosindu-se instrumente termoelectrice calibrate şi înregistrate în mod continuu. Măsurarea nu se poate efectua direct în coloana de aer rece. Instrumentele trebuie să fie ţinute închise cu cheie. Graficele de temperatura trebuie să includă date relevante din registrul de inspecţie a carnii privind data şi ora începerii şi finalizarii congelarii, iar înregistrările trebuie păstrate timp de un an după redactare.
g)Carnea cu un diametru sau cu o grosime de până la 25 cm trebuie să fie congelata timp de cel puţin 240 de ore consecutiv, iar carnea cu diametrul sau grosimea între 25 şi 50 cm trebuie congelata timp de cel puţin 480 de ore consecutiv. Acest proces de congelare nu trebuie să fie aplicat carnii cu grosime sau cu diametru mai mare. Timpul de congelare este calculat începând cu punctul din care temperatura din camera de congelare atinge valoarea specificată la lit. f).
B. Metoda de congelare 2
Este în conformitate cu prevederile generale de la lit. a)-e) ale metodei 1 de congelare şi se aplică următoarea combinaţie timp-temperatura:
a)carnea cu diametrul sau grosimea de până la 15 cm trebuie congelata respectându-se una dintre următoarele combinatii timp-temperatura:
(i)20 de zile la -15°C;
(îi) 10 zile la -23°C;
(iii)6 zile la -29°C;
b)carnea cu diametrul sau grosimea între 15 şi 50 cm trebuie congelata respectându-se una dintre următoarele combinatii timp-temperatura:
(i)30 de zile la -15°C;
(îi) 20 de zile la -25°C;
(iii)12 zile la -29°C.
Temperatura din camera de refrigerare nu trebuie să fie mai mare decât nivelul temperaturii selectate pentru inactivare. Aceasta trebuie să fie masurata folosindu-se instrumente termoelectrice calibrate şi înregistrată în mod continuu. Măsurarea nu se poate efectua direct în coloana de aer rece. Instrumentele trebuie să fie ţinute închise cu cheie.
Graficele de temperatura trebuie să includă date relevante din registrul de inspecţie a carnii privind data şi ora începerii şi finalizarii congelarii, iar înregistrările trebuie păstrate timp de un an după redactare.
Atunci când se utilizează tuneluri de frig şi procedurile amintite nu sunt urmate cu stricteţe, operatorul cu activitate în domeniul industriei alimentare trebuie să aibă capacitatea de a dovedi autorităţilor competente ca metoda alternativa aplicată este eficienta în distrugerea parazitului Trichinella din carnea de porc.
C. Metoda de congelare 3
Tratamentul consta în congelarea-deshidratarea comercială sau congelarea carnii în combinatiile timp-temperatura specificate, cu monitorizarea temperaturii în centrul fiecărei secţiuni.
a)Trebuie să fie respectate prevederile generale de la lit. a)-e) ale metodei 1 de congelare şi se aplică următoarea combinaţie timp-temperatura:
(i)106 ore la -18°C;
(îi) 82 de ore la -21°C;
(iii)63 de ore la -23,5°C;
(iv)48 de ore la -26°C;
(v)35 de ore la -29°C;
(vi)22 de ore la -32°C;
(vii)8 ore la -35°C;
(viii)1/2 ora la -37°C.
b)Temperatura trebuie să fie masurata prin utilizarea unor instrumente calibrate termoelectric şi înregistrată în mod continuu. Sonda termometrului se insereaza în centrul unei probe de carne, care nu va fi mai mica decât cea mai subtire bucata de carne care va fi congelata. Aceasta bucata trebuie plasata în poziţia cea mai puţin favorabilă din camera de refrigerare, nu în apropierea echipamentului de răcire sau expusă direct jetului de aer rece. Instrumentele trebuie păstrate închise cu cheie. Graficele de temperatura trebuie să includă date relevante din registrul de inspecţie a carnii privind data şi ora începerii şi finalizarii congelarii, iar înregistrările trebuie păstrate timp de un an după redactare.Anexa 3
la norma sanitară veterinara
EXAMINAREA ALTOR ANIMALE DECÂT SUINELE
Carnea de cal, vanat salbatic sau alta carne care ar putea conţine parazitul Trichinella trebuie să fie examinata în concordanta cu una dintre metodele de digestie specificate în cap. I sau II al anexei nr. 1, cu următoarele modificări:
a)probele care cantaresc cel puţin 10 g sunt prelevate din musculatura linguala sau maseterina a căilor şi din musculatura membrelor anterioare, limba sau diafragm la mistreti;
b)în cazul căilor, atunci când aceşti muschi lipsesc, se va preleva o proba mai voluminoasa din pilierii diafragmatici la locul de tranzit spre porţiunea tendinoasa. Muschii trebuie să fie curatati de tesut conjunctiv şi
grasime;
c)cel puţin 5 g de proba trebuie să fie supuse digestiei, urmând metoda de referinţa de detectare prezentată în cap. I al anexei nr. 1 sau o metoda echivalenta prezentată în cap. II al aceleiaşi anexe. Pentru fiecare digestie, greutatea totală a muschilor examinati nu trebuie să depăşească 100 g, în cazul metodei prezentate în cap. I şi al metodelor prezentate în cap. II lit. A şi B, şi 35 g în cazul metodei prezentate în cap. II lit. C din anexa nr. 1;
d)atunci când rezultatul este pozitiv, se preleveaza încă o proba de 50 g pentru examinare independenta ulterioară;
e)fără a se aduce atingere regulilor de conservare a speciilor de animale, toate tipurile de carne de vanat, altele decât cea de mistret, cum ar fi cea de ursi, mamifere carnivore (inclusiv mamifere marine) şi reptile, vor fi testate prin prelevarea unor probe de 10 g de muschi din locurile de electie sau cantităţi mai mari dacă musculatura de electie lipseşte. Locurile de electie sunt:
(i)la urs: diafragm, maseteri şi limba;
(îi) la mamifere acvatice: limba;
(iii)la crocodil: maseteri, musculatura pterigoidiana şi intercostala;
(iv)la păsări: musculatura capului (de exemplu, maseteri şi muschii gatului);
f)timpul de digestie trebuie să fie suficient pentru a asigura digestia adecvată a tesuturilor acestor animale, însă nu trebuie să depăşească 60 de minute.Anexa 4
la norma sanitară veterinara
CONDIŢII DETALIATE
pentru exploatatiile libere
de Trichinella şi pentru
regiunile cu risc neglijabil
pentru Trichinella
În scopul prezentei anexe, condiţii controlate de adăpostire în sisteme integrate de producţie înseamnă un tip de îngrijire a animalelor în care suinele sunt ţinute permanent în condiţii controlate de către operatorul cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveşte hranirea şi adăpostirea.
A. Pentru a obţine recunoaşterea oficială de exploatatie libera de Trichinella trebuie să fie îndeplinite de către operatorii cu activitate în domeniul alimentar următoarele cerinţe:
a)operatorul trebuie să fi luat toate măsurile de precautie privind construcţia şi întreţinerea clădirii pentru a se preveni accesul rozatoarelor şi al oricăror alte mamifere şi păsări carnivore mari la clădirile în care sunt ţinute animalele;
b)operatorul trebuie să aplice un program de control al dăunătorilor, în special pentru rozatoare, eficient pentru prevenirea infestarii porcilor. Operatorul trebuie să ţină un registru al programului pentru îndeplinirea cerinţelor autorităţii competente;
c)operatorul trebuie să se asigure ca toată hrana pentru animale este obţinută prin utilaje care produc hrana pentru animale în concordanta cu principiile descrise în Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005, care stabileşte cerinţele de igiena pentru hrana animalelor;
d)operatorul trebuie să depoziteze hrana pentru animale destinată speciilor susceptibile la Trichinella în buncare închise sau în alte containere care sunt impenetrabile pentru rozatoare. Toate celelalte provizii de hrana pentru animale trebuie să fie tratate termic sau produse şi depozitate astfel încât sa îndeplinească cerinţele autorităţilor competente;
e)operatorul trebuie să se asigure ca animalele moarte sunt colectate în vederea eliminării prin mijloace sanitare, într-un interval de 24 de ore de la moarte. Totuşi, purceii morţi pot fi colectati şi depozitati în exploatatie în containere bine închise, până la momentul eliminării;
f)dacă în vecinătatea exploatatiei este localizata o groapa de gunoi, operatorul trebuie să informeze autoritatea competentă. Ulterior, autoritatea competentă trebuie să evalueze riscul implicat şi sa decidă dacă exploatatia va fi recunoscută ca libera de Trichinella;
g)operatorul trebuie să se asigure ca purceii care intră în exploatatie din exterior şi purceii cumpăraţi sunt născuţi şi crescuti în condiţii controlate de adăpostire în sisteme integrate de producţie;
h)operatorul trebuie să se asigure ca porcii sunt identificati astfel încât fiecărui animal sa îi poată fi trasata provenienţă;
i)operatorul poate introduce animale noi în exploatatie numai dacă acestea:
(i)provin din exploataţii recunoscute oficial ca libere de Trichinella; sau
(îi) sunt însoţite de certificate autentificate de autoritatea competentă din ţara exportatoare, care atesta ca animalele provin dintr-o exploatatie libera de Trichinella; sau
(iii)sunt ţinute în izolare până când rezultatele testelor serologice aprobate de laboratorul comunitar de referinţa se dovedesc a fi negative. Prelevarea probelor serologice trebuie începută numai după ce animalele au fost prezente în exploatatie timp de 4 săptămâni;
j)operatorul trebuie să se asigure ca niciun porc destinat tăierii nu a avut acces în exterior, pe întreaga perioadă de producţie;
k)accesul în exterior, pe parcursul primelor câteva săptămâni de viaţa înainte de intarcare, va fi permis numai dacă toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:
(i)nu au fost diagnosticate infestatii cu Trichinella la animalele domestice din ţara în ultimii 10 ani;
(îi) exista un program de supraveghere anuală pentru fauna sălbatică susceptibilă la Trichinella. Programele trebuie să fie bazate pe analiza riscului şi trebuie să fie dirijate într-o arie epidemiologica legată de locaţia geografică a exploataţiilor libere de Trichinella. Programul trebuie să testeze speciile indicator relevante pe baza constatărilor precedente. Rezultatele trebuie să indice o prevalenta a Trichinella la animalele indicator de sub 0,5%;
(iii)când sunt în exterior, animalele trebuie ţinute în zone imprejmuite corespunzător;
(iv)trebuie să fie instituit programul de monitorizare la care se face referire la art. 11 din norma sanitară veterinara, iar monitorizarea trebuie să fie mai frecventa în exploatatiile implicate;
(v)de la toate scroafele şi vierii ţinuţi în scop de reproducţie în exploatatie trebuie să se preleveze probe în mod sistematic la tăiere, în vederea examinării, folosindu-se metoda de referinţa de detectare descrisă în cap. I al anexei nr. 1 sau una dintre metodele echivalente descrise în cap. II al aceleiaşi anexe; şi
(vi)trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea accesului carnivorelor mari şi al pasarilor omnivore (de exemplu, ciori, păsări rapitoare).
B. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar din exploatatiile recunoscute ca libere de Trichinella trebuie să informeze autoritatea competentă în cazul în care oricare dintre cerinţele lit. A nu mai este îndeplinită sau atunci când intervin orice alte modificări care ar putea afecta statusul de exploatatie libera de Trichinella.
A. Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate recunoaşte o explotatie ca fiind libera de Trichinella, cu condiţia ca:
a)într-un interval de 12 luni să fie efectuate cel puţin două vizite de control, înainte de recunoaşterea exploatatiei, pentru a se verifica conformitatea cu cerinţele cap. I lit. A al anexei nr. 4; şi b) toţi porcii trimişi pentru tăiere pe parcursul a 24 de luni precedente recunoaşterii sau chiar o perioadă mai lungă, dacă Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor decide ca este necesar sa fi fost testati pentru a se asigura îndeplinirea cerinţelor autorităţii competente privind faptul ca a fost testat un număr suficient de animale dintr-o exploatatie, folosindu-se una dintre metodele de detectare a parazitilor descrise în cap. I şi II ale anexei nr. 1; şi c) rezultatele testelor sa fi fost negative; şi d) sa fi fost instituit un program de monitorizare a riscului privind fauna sălbatică, în acele zone în care fauna sălbatică coexista cu exploatatiile de animale domestice care au solicitat obţinerea statusului de liber de Trichinella. Programul de monitorizare optimizeaza detectarea parazitilor prin aplicarea celei mai potrivite tehnici de detectare şi utilizarea unui animal indicator corespunzător, prin prelevarea probelor de la un număr mare de animale şi prelevarea cantitativă a probelor de carne atât cat este fezabil. Parazitii detectati la animalele sălbatice sunt identificati la nivel de specie într-un laborator de referinţa, comunitar sau naţional. Laboratorul comunitar de referinţa poate oferi asistenţa prin pregătirea unui protocol standardizat pentru un program de monitorizare a faunei sălbatice. Datele anamnetice pot fi utilizate pentru îndeplinirea cerinţelor menţionate în aceasta parte.
B. În situaţia în care în România nu a fost detectata prezenta Trichinella timp de 10 ani consecutiv, autorităţile competente pot recunoaşte o exploatatie ca fiind libera de Trichinella, cu condiţia ca cerinţele lit. A lit. d) să fie îndeplinite.
C. Autoritatea competenţa poate decide sa recunoască o categorie de exploataţii ca fiind libera de Trichinella, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)toate cerinţele stabilite în cap. I lit. A al anexei nr. 4 sunt îndeplinite, cu excepţia lit. k), care nu se aplică; şi b) nu au fost detectate infestatii autohtone cu Trichinella în ţara în ultimii 10 ani, pe parcursul cărora au fost efectuate testări continue asupra populaţiei de porcine tăiate, astfel încât să ofere o credibilitate de cel puţin 95% ca, în cazul în care prevalenta pentru Trichinella depăşeşte 0,0001%, orice infestatie va fi detectata; şi c) trebuie să fie disponibilă o descriere clara a categoriei de exploatatie, a tipului de creştere a animalelor şi a tipului de animale implicate; şi d) a fost stabilit un program de monitorizare a riscului pentru fauna sălbatică, în concordanta cu cap. II lit. A lit. d) al anexei nr. 4.
D. Suplimentar faţă de cerinţele precizate în anexa nr. 4 la Norma sanitară veterinara referitoare la monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 34/2006, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 2003/99/CE , raportul iniţial şi raportarile anuale ulterioare către Comisia Europeană vor trebui sa conţină următoarele informaţii:
a)numărul cazurilor (importate şi autohtone) de Trichinella la om, inclusiv datele epidemiologice;
b)rezultatele testarilor pentru Trichinella la porcii domestici care nu sunt crescuti în condiţii controlate de cazare în sisteme integrate de producţie. Rezultatele trebuie să includă vârsta şi sexul animalelor afectate, tipul sistemului de management, tipul metodei de diagnostic utilizate, gradul de infestatie (dacă este cunoscut) şi orice alta informaţie relevanta;
c)rezultatele testarilor pentru Trichinella la scroafele şi vierii de reproducţie. Rezultatele trebuie să includă informaţiile menţionate la lit. b);
d)rezultatele testarilor pentru Trichinella la carcasele de mistreti, cai, vanat sau orice alt animal indicator;
e)rezultatul testelor serologice la care se face referire la art. 11 din norma sanitară veterinara, odată ce testul corespunzător a fost validat de laboratorul comunitar de referinţa;
f)alte cazuri în care se suspecteaza prezenta Trichinella, fie importate, fie autohtone, şi toate rezultatele de laborator relevante;
g)detaliile privind toate cazurile pozitive şi verificarea speciei de Trichinella de către laboratorul comunitar sau naţional de referinţa;
h)datele vor fi transmise în formatul şi în concordanta cu programarea efectuată de EFSA pentru raportarea zoonozelor;
i)pentru rapoartele care vizează exploatatiile sau categoriile de exploataţii libere de Trichinella: informaţii asupra numărului de exploataţii libere de Trichinella şi rezumatul rezultatelor inspecţiilor din exploatatiile libere de Trichinella, inclusiv informaţiile privind conformitatea fermierului;
j)pentru rapoartele privind regiunile cu risc neglijabil, trebuie transmise informaţii privind:
(i)programul de monitorizare implementat în concordanta cu art. 11 din norma sanitară veterinara sau informaţii echivalente;
(îi) programul de monitorizare a riscului privind fauna sălbatică în concordanta cu cerinţele lit. A lit. d) sau informaţii echivalente.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
