Decret nr. 970 din 23 octombrie 1968

EXPUNERE DE MOTIVE

Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară a adus modificări importante în regimul pensiilor, avînd la baza principii noi atît în ceea ce priveşte condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului de pensie, cît şi normele referitoare la calcularea acesteia.

Aplicarea acestei legi a scos însă în evidenta faptul ca sistemul de stabilire a pensiei, cu toate adaosurile, conducea la o diferenţa prea mica între salariu şi pensie. Drept consecinţa, un număr important de cadre cu buna pregătire şi calificare, cu experienta îndelungată, utile producţiei, capabile încă sa munceasca, părăsesc activitatea prin pensionare, nefiind interesate să-şi continue munca.

Pentru evitarea fenomenului arătat şi a consecinţelor acestuia a apărut necesitatea stabilirii unui mai just raport între nivelul salariilor şi cel al pensiilor, care se va putea realiza prin următoarele măsuri:

1.Desfiinţarea sporului de continuitate, cointeresarea materială a angajaţilor în vederea stabilitatii lor realizindu-se în sistemul îmbunătăţit de salarizare prin acordarea unui spor pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate.

2.Reducerea de la 1% la 0,5% a procentului suplimentar ce se acordă pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obţinerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta.

3.Limitarea numai la pensionării de invaliditate de gradul I a posibilităţii de a obţine cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.

4.Reglementarea pe noi baze a principiului reciprocităţii între asigurările sociale de stat şi sectorul cooperaţiei agricole de producţie, astfel ca cei care au lucrat în unele perioade ca angajaţi, iar în altele ca membri ai cooperativelor agricole de producţie, vor primi pensie de la ambele sectoare, corespunzător cu timpul lucrat în fiecare din ele, bineînţeles dacă îndeplinesc condiţiile cerute de lege.

5.Interzicerea, pentru pensionari, de a opta pentru ajutor social, pornind de la principiul ca acest ajutor se acordă numai celor ce nu au dreptul la o pensie.

Pe lîngă măsurile arătate mai sus, aplicarea legii pensiilor a mai relevat necesitatea unor completări şi precizări şi anume:

–limitarea la o singură dată a posibilităţii acordate pensionarilor pentru limita de vîrsta de a cere adăugarea timpului lucrat după pensionare, în afară pensiilor de invaliditate unde adăugarea urmează să se poată face ori de cîte ori pensionarul realizează o vechime de cel puţin un an;

–introducerea, printre cazurile care determina suspendarea plăţii pensiei, şi a cazului exercitării unei profesii sau meserii pe cont propriu, pentru a aplica pensionarilor din această categorie acelaşi regim ca cel reglementat pentru cei ce se încadrează în organizaţiile socialiste;

–abrogarea prevederilor art. 14 din legea pensiilor, prin care s-a stabilit reducerea pensiei pentru cei care au avut întreruperi în munca.

În sensul celor de mai sus s-a adoptat alăturatul decret.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul I

Articolele 5, 13, 25, 29, 48, 53, 55, 64, 83 şi 86 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 85 din 28 decembrie 1966, se modifica după cum urmează:

1.Articolul 5 va avea următorul cuprins:

Art. 5. – Pentru stabilirea cuantumului pensiei se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele elemente:

a)vechimea în munca;

b)salariul tarifar de încadrare;

c)gradul de invaliditate şi cauza care a provocat invaliditatea;

d)condiţiile de la locul de muncă.

2.Articolul 13 alineatul 4 va avea următorul cuprins:

(4)Pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obţinerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta aplicat la salariul tarifar.

3.Articolul 25 alineatul 1 lit. a, fraza de sub tabel, va avea următorul cuprins:

Pentru fiecare an de vechime în munca, pînă la vechimea minima necesară la pensia integrală pentru limita de vîrsta, se acordă un procent suplimentar de 1 la suta din salariul tarifar; pentru fiecare an care depăşeşte aceasta vechime minima se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.

4.Articolul 29 va avea următorul cuprins:

Art. 29. – (1) Invalizii de gradul I, care au vechimea în munca necesară pentru obţinerea pensiei pentru limita de vîrsta, au dreptul la cuantumul acesteia, chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obţinerea unei asemenea pensii.

(2)De dispoziţiile alineatului 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît şi cei care solicită înscrierea la pensie.

(3)Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta, rămîn supuşi revizuirii medicale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 28 alin. 1. (4) Cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta se acordă din oficiu, ori de cîte ori acesta este mai avantajos.

5.Articolul 48 alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

Art. 48. – (1) În cazul cînd o persoană a lucrat în mai multe sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări şi pensii, i se va stabili pensie sau ajutor social pentru limita de vîrsta în cadrul asigurărilor sociale de stat, luindu-se în considerare perioadele cît a lucrat în aceste sectoare, numai dacă cea mai mare parte din perioada de activitate pe care o are a lucrat efectiv ca angajat. Perioadele de timp cît a lucrat în alte sectoare de activitate se iau în considerare dacă ele se recunosc ca vechime în munca pentru acordarea unui drept de pensie de către acele sectoare.

Personalul cultelor va fi înscris la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, dacă a încetat activitatea pînă la 1 ianuarie 1959 sau dacă, continuind activitatea şi după această dată, a lucrat în ultima perioadă ca angajat cuprins în sectorul asigurărilor sociale de stat. Timpul cît o persoană a lucrat ca membru în cooperativele agricole de producţie nu poate fi folosit pentru obţinerea unui drept de pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat, ori pentru recalcularea pensiei în acest sector.

(2)Vechimea în munca avută în calitate de angajat va fi luată în considerare de fiecare dintre sectoarele de activitate respective cu sisteme proprii de asigurări şi pensii, cu excepţia sectorului cooperaţiei agricole de producţie.

8.Articolul 53 alineatele 1 şi 4 vor avea următorul cuprins:

(1)Pensionarul care rămîne sau se reincadreaza în munca după pensionare are dreptul sa i se recalculeze pensia, luindu-se în considerare şi timpul muncit după stabilirea iniţială a pensiei, după cum urmează:

a)pensionarului de invaliditate i se poate recalcula pensia atunci cînd solicita adăugarea unor perioade de vechime de cel puţin un an;

b)pensionarului pentru limita de vîrsta recalcularea i se poate face numai o singură dată, după pensionare.

(4)În cazul în care pensionarul îşi continua activitatea în alt sector de muncă decît acela care i-a stabilit pensia, recalcularea se face în condiţiile arătate la alin. 1 şi 2 de către sectorul care îi plăteşte pensia.

7.Articolul 55 alineatul 1 va avea următorul cuprins:

(1)Plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente, se suspenda pe timpul cît pensionarul:

a)îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul altei tari;

b)executa o pedeapsă privativă de libertate;

c)lucrează în baza unui contract de muncă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 59, 60 şi 61;

d)exercita o profesie sau o meserie pe cont propriu.

8.Articolul 64 alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

(2)Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plătită ori de legea în care este prevăzut dreptul la pensie cu excepţia celor prevăzuţi la art. 48 alin. 5. În cazul în care o persoană ce are dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat a lucrat o perioadă ca membru în cooperativele agricole de producţie va putea primi, pe lîngă pensia de asigurări sociale cuvenită pentru timpul cît a lucrat ca angajat şi pensia de la sectorul cooperaţiei agricole de producţie pentru perioada cît a lucrat în acel sector.

(3)Persoanele îndreptăţite la mai multe pensii pot opta oricînd pentru una din ele, chiar după ce s-a stabilit un drept la pensie. Cei care beneficiază de o pensie nu pot opta pentru ajutor social.

9.Articolul 83 alineatul 4 va avea următorul cuprins:

(4)Pentru fiecare an ce depăşeşte vechimea cerută la acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.

10.Articolul 86 alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 86. – (1) Pensionarilor de invaliditate aflaţi în plata la 31 decembrie 1966, cărora li se schimba gradul de invaliditate după această dată, li se vor stabili drepturile corespunzătoare noului grad de invaliditate potrivit prevederilor din prezenta lege. În cazul în care în urma revizuirilor medicale aceştia sînt trecuţi în grade de invaliditate mai mari, însă din calcul le rezultă pensii mai mici decît cele primite pînă la data revizuirii medicale, se va menţine cuantumul pensiei avut pînă la acea data.

Articolul II

La capitolul XIII "Dispoziţii finale" se adauga un nou articol, 61^1 cu următorul cuprins:

Art. 61^1. – (1) Persoanele care au desfăşurat activitate revolutionara înainte de 23 August 1944 au dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile prezentei legi.

(2)Perioada de deţinere în inchisori şi lagare ca urmare a activităţii revoluţionare desfăşurate pînă la 23 August 1944 constituie vechime în munca. Pentru fiecare an cît persoana în cauza s-a aflat într-o astfel de deţinere se acordă cîte 6 luni spor de vechime.

(3)Perioada în care o persoană a lucrat ca activist al Partidului Comunist Roman, al organizaţiilor muncitoresti revoluţionare şi antifasciste, pînă la 23 August 1944, constituie de asemenea vechime în munca.

(4)La stabilirea pensiei, dovada perioadelor prevăzute în alineatele 2 şi 3 se face numai cu acte eliberate de organele care au evidenta unor asemenea situaţii.

Articolul III

Articolele 14 şi 42 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, precum şi Decretul nr. 95 din 14 februarie 1967, se abroga.

Articolul IV

Sumele plătite în plus, cu titlu de pensie, ajutor social sau alte drepturi aferente, pînă la data intrării în vigoare a prezentului decret, cu excepţia celor care au fost urmarea unor infracţiuni, nu se mai urmăresc.

Articolul V

(1)Pensionarul pentru limita de vîrsta care a beneficiat de recalcularea pensiei prin adăugarea de vechime pînă la data intrării în vigoare a prezentului decret, mai poate cere o singură dată recalcularea pensiei în condiţiile art. 53 alin. 1. (2) Pensionării de invaliditate, înscrişi la pensie pînă la data intrării în vigoare a prezentului decret, care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta, vor beneficia în continuare de acest cuantum şi în cazul schimbării gradului de invaliditate, cu excepţia celor ce sînt trecuţi în gradul III şi care nu au vechimea necesară obţinerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta sau care, avînd aceasta vechime, sînt revizuibili.

Articolul VI

Prevederile de la art. 55 alin. 1 lit. d se aplică cu începere de la 1 ianuarie 1969.

Articolul VII

Cererile de pensie şi ajutor social, cu toate actele necesare, precum şi contestaţiile introduse pînă la data intrării în vigoare a prezentului decret şi nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluţionate după normele legale existente la data cererii.

Articolul VIII

Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, cu modificările aduse prin Decretul nr. 70/1968 şi prin prezentul decret, se va republica, dîndu-se o noua numerotare articolelor.

Preşedintele Consiliului de Stat,

NICOLAE CEAUŞESCU

Bucureşti, 23 octombrie 1968.

Nr. 970.