Convenţie din 17 octombrie 2003

Notă *) Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, denumită în continuare UNESCO, întrunită în cea de a 32-a sesiune a sa, la Paris, în perioada 29 septembrie - 17 octombrie 2003,

cu referire la instrumentele internaţionale în materia drepturilor omului, în special Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale din 1966 şi Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966,

luând în considerare importanţa patrimoniului cultural imaterial ca fiind creuzet al diversităţii culturale şi garant al dezvoltării durabile, aşa cum a fost subliniat prin Recomandarea UNESCO asupra salvgardării culturii tradiţionale şi populare din 1989, prin Declaraţia Universală a UNESCO asupra Diversităţii Culturale din 2001 şi prin Declaraţia de la Istanbul din 2002, adoptată la a Treia masă rotundă a miniştrilor culturii,

luând în considerare interdependenţa profundă care există între patrimoniul cultural imaterial şi patrimoniul material cultural şi natural,

recunoscând că procesele de mondializare şi de transformare socială, pe lângă condiţiile pe care le creează pentru reînnoirea unui dialog între comunităţi, pot antrena totodată, ca şi în cazul fenomenelor de intoleranţă, grave ameninţări privind deteriorarea, dispariţia şi distrugerea patrimoniului cultural imaterial, în principal datorită lipsei resurselor pentru salvgardarea acestuia,

conştientă de voinţa universală şi de preocuparea comună privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al umanităţii,

recunoscând că comunităţile, îndeosebi comunităţile autohtone, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii joacă un rol important în crearea, salvarea, protejarea şi păstrarea patrimoniului cultural imaterial, contribuind astfel la îmbogăţirea diversităţii culturale şi a creativităţii umane,

observând anvergura activităţii depuse de UNESCO în ceea ce priveşte elaborarea instrumentelor normative pentru protecţia patrimoniului cultural, îndeosebi Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 1972,

observând în plus că în prezent nu există nici un instrument multilateral cu caracter obligatoriu vizând salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,

considerând că acordurile, recomandările şi rezoluţiile internaţionale existente privind patrimoniul cultural şi natural trebuie îmbogăţite şi completate în mod eficace prin mijlocirea unor noi dispoziţii referitoare la patrimoniul cultural imaterial,

având în vedere necesitatea de a stimula conştientizarea, în special în rândul tinerelor generaţii, a importanţei patrimoniului cultural imaterial şi a salvgardării sale,

considerând că se impune ca şi comunitatea internaţională să contribuie, împreună cu statele părţi la prezenta convenţie, la salvgardarea acestui patrimoniu, în spiritul cooperării şi ajutorului mutual,

amintind programele UNESCO referitoare la patrimoniul cultural imaterial, mai ales Proclamaţia capodoperelor patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii,

considerând rolul inestimabil al patrimoniului cultural imaterial ca factor de apropiere, de schimb şi de înţelegere între fiinţele umane,

adoptă la 17 octombrie 2003 prezenta convenţie.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1Scopurile convenţiei

Prezenta convenţie are următoarele scopuri:

a)salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

b)respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunităţilor, grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora;

c)sensibilizarea, la nivel local, naţional şi internaţional, asupra importanţei patrimoniului cultural imaterial şi recunoaşterii sale reciproce;

d)cooperarea şi asistenţa internaţională.

Articolul 2Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

1.prin patrimoniu cultural imaterial se înţelege: practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele, abilităţile - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora -, pe care comunităţile, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generaţie în generaţie, este recreat în permanenţă de comunităţi şi grupuri, în funcţie de mediul lor, de interacţiunea cu natura şi istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate şi continuitate şi contribuind astfel la promovarea respectului faţă de diversitatea culturală şi creativitatea umană. În sensul prezentei convenţii, va fi luat în considerare numai patrimoniul cultural imaterial compatibil cu instrumentele internaţionale privind drepturile omului existente şi cu exigenţele respectului mutual între comunităţi, grupuri şi persoane şi de dezvoltare durabilă;

2.patrimoniul cultural imaterial, aşa cum este definit la paragraful 1 supra, se manifestă îndeosebi în următoarele domenii:

a)tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;

b)artele spectacolului;

c)practici sociale, ritualuri şi evenimente festive;

d)cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers;

e)tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale;

3.prin salvgardare se înţelege măsurile vizând asigurarea viabilităţii patrimoniului cultural imaterial, cuprinzând identificarea, documentarea, cercetarea, prezervarea, protecţia, promovarea, punerea în valoare, transmiterea, în special prin intermediul educaţiei formale şi nonformale, precum şi revitalizarea diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu;

4.prin state părţi se înţelege statele care sunt legate prin prezenta convenţie şi între care aceasta este în vigoare;

5.prezenta convenţie se aplică mutatis mutandis la teritoriile vizate de art. 33, care devin părţi la aceasta, în condiţiile precizate în acest articol. Astfel, prin expresia state părţi se înţelege în mod egal şi aceste teritorii.

Articolul 3Relaţie cu alte instrumente internaţionale

Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca:

a)modificând statutul sau reducând nivelul de protecţie al bunurilor declarate ca aparţinând patrimoniului mondial prin Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 1972, la care un element din patrimoniul cultural imaterial îi este direct asociat; sau b) afectând drepturile şi obligaţiile statelor părţi decurgând în virtutea unui alt instrument internaţional privind drepturile de proprietate intelectuală sau utilizarea de resurse biologice şi ecologice, la care acestea sunt parte.

Capitolul IIOrganele convenţiei

Articolul 4Adunarea generală a statelor părţi

1.Se înfiinţează o adunare generală a statelor părţi, denumită în continuare Adunarea generală. Adunarea generală este organul suveran al prezentei convenţii.

2.Adunarea generală se întruneşte în sesiune ordinară din 2 în 2 ani. Adunarea generală se poate întruni în sesiune extraordinară dacă aşa hotărăşte sau la solicitarea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial ori a cel puţin unei treimi a statelor părţi.

3.Adunarea generală adoptă propriul regulament interior.

Articolul 5Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial

1.Se înfiinţează pe lângă UNESCO Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, denumit în continuare Comitetul. El este compus din reprezentanţi ai 18 state părţi, aleşi de statele părţi reunite în cadrul Adunării generale la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, conform dispoziţiilor art. 34.

2.Numărul statelor membre în Comitet poate fi majorat la 24, din momentul în care numărul statelor părţi la convenţie ajunge la 50.

Articolul 6Alegerea şi mandatul statelor membre în Comitet

1.Alegerea statelor membre în Comitet trebuie să răspundă principiilor repartiţiei geografice şi rotaţiei echitabile.

2.Statele părţi la prezenta convenţie, întrunite în Adunarea generală, aleg statele membre în Comitet pentru un mandat de 4 ani.

3.Totuşi, mandatul a jumătate din statele membre în Comitet alese în prima sesiune de alegeri este de numai 2 ani. Aceste state sunt desemnate prin tragere la sorţi la primele alegeri.

4.Din 2 în 2 ani, Adunarea generală procedează la reînnoirea a jumătate din statele membre în Comitet.

5.Adunarea generală va alege, de asemenea, atâtea state membre în Comitet cât va fi necesar pentru a completa locurile vacante.

6.Un stat membru în Comitet nu poate fi ales pentru două mandate consecutive.

7.Statele membre în Comitet vor desemna, în calitate de reprezentanţi, persoane calificate în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial.

Articolul 7Funcţiile Comitetului

Fără a prejudicia alte atribuţii care îi sunt conferite prin prezenta convenţie, funcţiile Comitetului sunt următoarele:

a)promovarea obiectivelor prezentei convenţii, încurajarea şi urmărirea îndeplinirii acestora;

b)acordarea de consultanţă de înaltă specialitate şi formularea de recomandări cu privire la măsurile privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

c)pregătirea şi supunerea spre aprobare Adunării generale a unui proiect privind utilizarea resurselor Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în conformitate cu art. 25;

d)căutarea de modalităţi de suplimentare a resurselor proprii şi adoptarea în acest sens a măsurilor necesare, în conformitate cu art. 25;

e)întocmirea şi supunerea spre aprobare Adunării generale a directivelor operaţionale pentru punerea în practică a prezentei convenţii;

f)examinarea, în conformitate cu art. 29, a rapoartelor statelor părţi şi elaborarea unui rezumat destinat Adunării generale;

g)examinarea cererilor înaintate de statele părţi şi, în baza criteriilor de selecţie obiective stabilite de Comitet şi aprobate de plenul Adunării generale, luarea deciziei privind:

(i)înscrierea pe liste şi propunerile prevăzute la art. 16, 17 şi 18;

(îi) acordarea de asistenţă internaţională în conformitate cu art. 22.

Articolul 8Metode de lucru ale Comitetului

1.Comitetul răspunde în faţa Adunării generale, căreia îi va da seamă cu privire la toate activităţile şi deciziile sale.

2.Comitetul adoptă propriul regulament interior cu majoritatea a două treimi din totalul membrilor săi.

3.Comitetul poate înfiinţa, cu caracter temporar, organe consultative ad hoc, pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

4.Comitetul poate invita la întrunirile sale orice organism de drept public ori privat sau orice persoană fizică, cu competenţă recunoscută în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial, pentru a le consulta în probleme specifice.

Articolul 9Acreditarea organizaţiilor consultative

1.Comitetul propune Adunării generale acreditarea organizaţiilor neguvernamentale cu competenţă recunoscută în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Aceste organizaţii vor exercita funcţii consultative pe lângă Comitet.

2.Comitetul propune, de asemenea, Adunării generale criteriile şi modalităţile acestei acreditări.

Articolul 10Secretariatul

1.Comitetul este asistat de Secretariatul UNESCO.

2.Secretariatul pregăteşte întreaga documentaţie pentru Adunarea generală şi Comitet, precum şi proiectul ordinii de zi a întrunirilor şi urmăreşte punerea în executare a deciziilor lor.

Capitolul IIISalvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel naţional

Articolul 11Rolul statelor părţi

Fiecare stat parte trebuie să:

a)ia măsurile necesare pentru asigurarea salvgardării patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său;

b)în cadrul măsurilor de salvgardare prevăzute în paragraful 3 al art. 2, să identifice şi să definească diferitele elemente ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, cu participarea comunităţilor, grupurilor şi organizaţiilor neguvernamentale cunoscute.

Articolul 12Inventarierea

1.Pentru a asigura identificarea în scopul salvgardării, fiecare stat parte va întocmi, în funcţie de propria situaţie, unul sau mai multe inventare ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său. Aceste inventare vor fi actualizate în mod regulat.

2.La prezentarea rapoartelor periodice în faţa Comitetului, în conformitate cu art. 29, fiecare stat parte va furniza informaţii relevante cu privire la aceste inventare.

Articolul 13Alte măsuri de salvgardare

În vederea salvgardării, dezvoltării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, fiecare stat parte va face tot posibilul pentru:

a)adoptarea unei politici generale pentru punerea în valoare a funcţiei patrimoniului cultural imaterial în societate şi pentru a integra salvgardarea acestui patrimoniu în programele planificate;

b)desemnarea sau înfiinţarea unuia sau mai multor organisme competente pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial prezent pe teritoriul său;

c)sprijinirea studiilor ştiinţifice, tehnice şi artistice, precum şi a metodologiilor de cercetare în scopul salvgardării efective a patrimoniului cultural imaterial, în special a patrimoniului cultural imaterial aflat în pericol;

d)adoptarea măsurilor adecvate de ordin juridic, tehnic, administrativ şi financiar, pentru:

(i)sprijinirea înfiinţării sau dezvoltării unor instituţii care să asigure instruirea în gestionarea patrimoniului cultural imaterial, precum şi transmiterea acestui patrimoniu prin intermediul unor forumuri şi spaţii destinate reprezentării şi exprimării sale;

(îi) asigurarea accesului la patrimoniul cultural imaterial, cu respectarea practicilor cutumiare care guvernează accesul la aspectele specifice ale acestui patrimoniu;

(iii)crearea unor instituţii de documentare în domeniul patrimoniului cultural imaterial şi facilitarea accesului la acestea.

Articolul 14Educaţie, sensibilizare şi consolidarea capacităţilor

Fiecare stat parte se va strădui ca, prin toate mijloacele adecvate:

a)să asigure recunoaşterea, respectul şi punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial în societate, în special prin:

(i)programe educative, de sensibilizare şi de difuzare a informaţiilor în rândul publicului, mai ales al tinerilor;

(îi) programe educative şi de formare specifice în interiorul comunităţilor şi grupurilor interesate;

(iii)activităţi de consolidare a capacităţilor în domeniul salvgardării patrimoniului cultural imaterial şi în special în ceea ce priveşte gestiunea şi cercetarea ştiinţifică; şi

(iv)mijloace neformale de transmitere a cunoştinţelor;

b)să informeze publicul cu privire la pericolele ce ameninţă acest patrimoniu, precum şi cu privire la activităţile realizate în aplicarea prezentei convenţii;

c)să promoveze educaţia privind protejarea spaţiilor naturale şi a locurilor importante pentru memoria colectivă, ca elemente indispensabile exprimării patrimoniului cultural imaterial.

Articolul 15Participarea comunităţilor, grupurilor şi indivizilor

În cadrul acţiunilor de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, fiecare stat parte se va strădui să asigure o cât mai largă participare posibilă a comunităţilor, grupurilor şi, acolo unde este cazul, a indivizilor care creează, întreţin şi transmit acest patrimoniu şi să îi implice activ în gestionarea acestor activităţi.

Capitolul IVSalvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel internaţional

Articolul 16Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii

1.Pentru asigurarea unei mai bune vizibilităţi a patrimoniului cultural imaterial, pentru conştientizarea importanţei acestuia şi pentru încurajarea unui dialog bazat pe respectarea diversităţii culturale, Comitetul, la propunerea statelor părţi interesate, va întocmi, va actualiza şi va publică Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

2.Comitetul va elabora şi va supune spre aprobare Adunării generale criteriile de întocmire, actualizare şi publicare a listei reprezentative.

Articolul 17Lista patrimoniului cultural imaterial care necesită salvgardare în regim de urgenţă

1.Pentru a adopta cele mai adecvate măsuri de salvgardare, Comitetul va întocmi, va actualiza şi va publică Lista patrimoniului cultural imaterial care necesită salvgardare în regim de urgenţă şi va înscrie acest patrimoniu pe lista de solicitări a statului parte interesat.

2.Comitetul va elabora şi va supune spre aprobare Adunării generale criteriile de întocmire, actualizare şi publicare a acestei liste.

3.În cazuri de extremă urgenţă - ale căror criterii obiective sunt aprobate de Adunarea generală, la propunerea Comitetului -, acesta din urmă, cu consultarea statului parte interesat, poate înscrie un element din patrimoniul aflat pe lista menţionată la paragraful 1.

Articolul 18Programe, proiecte şi activităţi pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial

1.Pe baza propunerilor înaintate de statele părţi şi în conformitate cu criteriile stabilite de Comitet şi aprobate de Adunarea generală, Comitetul va selecta periodic şi va promova proiecte, programe şi activităţi cu caracter naţional, subregional şi regional, în vederea salvgardării patrimoniului considerat a reflecta cel mai bine principiile şi obiectivele prezentei convenţii, luând în considerare nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare.

2.În acest scop se vor primi, se vor analiza şi se vor aproba cererile de asistenţă internaţională formulate de statele părţi, în vederea elaborării propunerilor menţionate.

3.Comitetul va însoţi aplicarea unor astfel de programe, proiecte şi activităţi prin utilizarea celor mai bune practici, în funcţie de modalităţile pe care le va determina.

Capitolul VCooperarea şi asistenţa internaţională

Articolul 19Cooperarea

1.În sensul prezentei convenţii, cooperarea internaţională cuprinde în mod special schimbul de informaţii şi de experienţă, iniţiative comune, precum şi crearea unui mecanism de asistenţă pentru statele părţi în eforturile lor pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

2.Fără a încălca prevederile legislaţiei naţionale, dreptul şi practicile cutumiare, statele părţi recunosc că salvgardarea patrimoniului cultural imaterial este în interesul general al umanităţii şi se angajează în acest scop să coopereze la nivel bilateral, subregional, regional şi internaţional.

Articolul 20Obiectivele asistenţei internaţionale

Asistenţa internaţională poate fi acordată pentru următoarele obiective:

a)salvgardarea patrimoniului cultural imaterial înscris în Lista patrimoniului cultural imaterial care necesită salvgardare în regim de urgenţă;

b)pregătirea inventarelor conform art. 11 şi 12;

c)sprijinirea programelor, proiectelor şi activităţilor derulate la nivel naţional, subregional şi regional de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial;

d)orice alte obiective pe care Comitetul le va considera necesare.

Articolul 21Forme de asistenţă internaţională

Asistenţa acordată de Comitet unui stat parte este reglementată de directivele operaţionale prevăzute la art. 7 şi prin acordul avut în vedere la art. 24, putând lua următoarele forme:

a)studii referitoare la diferite aspecte ale salvgardării;

b)servicii oferite de experţi şi de alte persoane cu experienţă practică;

c)formarea întregului personal necesar;

d)elaborarea de măsuri normative sau altele asemenea;

e)crearea şi utilizarea infrastructurilor;

f)furnizarea de echipament şi de cunoştinţe de specialitate;

g)alte forme de asistenţă financiară şi tehnică, incluzând, acolo unde este cazul, acordarea de credite cu dobândă mică şi de donaţii.

Articolul 22Condiţiile în care se acordă asistenţă internaţională

1.Comitetul va stabili procedura de examinare a cererilor pentru acordarea asistenţei internaţionale şi va determina elementele pe care trebuie să le conţină, cum ar fi măsurile avute în vedere, intervenţiile necesare şi evaluarea costurilor.

2.În caz de urgenţă, cererea de asistenţă va fi examinată cu prioritate de către Comitet.

3.Pentru luarea unei decizii, Comitetul va efectua studiile şi consultările pe care le va considera necesare.

Articolul 23Cererile de asistenţă internaţională

1.Fiecare stat parte poate prezenta Comitetului o cerere de asistenţă internaţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său.

2.O astfel de cerere poate fi prezentată în comun de două sau mai multe state părţi.

3.Cererea trebuie să cuprindă elementele de informare prevăzute la art. 22 paragraful 1, împreună cu documentaţia necesară.

Articolul 24Rolul statelor părţi beneficiare

1.În conformitate cu prevederile prezentei convenţii, asistenţa internaţională acordată se realizează în baza unui acord între statul parte beneficiar şi Comitet.

2.Ca regulă generală, statul parte beneficiar trebuie să participe, în limita resurselor proprii, la costurile măsurilor de salvgardare pe care le furnizează asistenţa internaţională.

3.Statul parte beneficiar va remite Comitetului un raport cu privire la utilizarea asistenţei acordate pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

Capitolul VIFondul pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial

Articolul 25Natura şi resursele Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial

1.Se creează Fondul pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, denumit în continuare Fondul.

2.Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispoziţiilor Regulamentului financiar al UNESCO.

3.Resursele Fondului sunt formate din:

a)contribuţiile statelor părţi;

b)fonduri alocate cu această destinaţie de Conferinţa generală a UNESCO;

c)vărsăminte, donaţii sau legate care vor putea fi făcute de către:

(i)alte state;

(îi) organizaţii şi programe din sistemul Naţiunilor Unite, în special Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, şi alte organizaţii internaţionale;

(iii)organisme publice sau private ori persoane fizice;

d)orice dobânzi produse de resursele Fondului;

e)produsul colectelor şi încasărilor de la manifestările organizate în beneficiul Fondului;

f)toate celelalte resurse autorizate de regulamentul Fondului pe care îl va elabora Comitetul.

4.Folosirea resurselor de către Comitet va fi decisă pe baza liniilor directoare formulate de Adunarea generală.

5.Comitetul poate să accepte contribuţii şi alte forme de asistenţă care să fie folosite în scopuri generale sau specifice, pentru proiecte speciale, cu condiţia ca aceste proiecte să fi fost aprobate de Comitet.

6.Contribuţiile aduse la Fond nu pot fi însoţite de nici o condiţie politică, economică sau de altă natură care să fie incompatibilă cu obiectivele prezentei convenţii.

Articolul 26Contribuţiile statelor părţi la Fond

1.Fără a renunţa la orice altă contribuţie voluntară complementară, statele părţi la prezenta convenţie se angajează să verse la Fond, cel puţin la fiecare 2 ani, contribuţii al căror cuantum, calculat după un procentaj uniform aplicabil la toate statele părţi, va fi hotărât de Adunarea generală. Această hotărâre a Adunării generale va fi luată cu majoritatea statelor părţi prezente şi votante, care nu au făcut declaraţia menţionată la paragraful 2. Contribuţia obligatorie a statelor părţi nu va putea depăşi în nici un caz 1% din contribuţia lor la bugetul ordinar al UNESCO.

2.Totuşi, orice stat parte la care se referă art. 32 sau 33 poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, să declare că nu se consideră legat de prevederile paragrafului 1.

3.Un stat parte la prezenta convenţie, care a făcut declaraţia menţionată la paragraful 2, poate oricând să-şi retragă respectiva declaraţie, notificând aceasta directorului general al UNESCO. Totuşi, retragerea declaraţiei nu va avea efect asupra contribuţiei obligatorii datorate de acest stat decât începând de la data deschiderii sesiunii următoare a Adunării generale.

4.Pentru ca acest Comitet să fie în măsură să-şi prevadă operaţiunile într-un mod eficace, contribuţiile statelor părţi la prezenta convenţie, care au făcut declaraţia menţionată la paragraful 2, trebuie vărsate în mod regulat, cel puţin la fiecare 2 ani, şi nu vor trebui să fie inferioare contribuţiilor pe care ar fi trebuit să le depună dacă ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1.

5.Orice stat parte la prezenta convenţie, care a întârziat cu plata contribuţiei sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs şi pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitet, această prevedere neaplicându-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat care este deja membru în Comitet va expira în momentul oricărei alegeri prevăzute la art. 6.

Articolul 27Contribuţii voluntare suplimentare la Fond

Statele părţi care doresc să verse contribuţii voluntare pe lângă cele aflate sub incidenţa art. 26 vor informa în cel mai scurt timp posibil Comitetul, astfel încât să-i permită să-şi planifice activităţile în consecinţă.

Articolul 28Campaniile internaţionale de colectare de fonduri

În măsura în care este posibil, statele părţi îşi vor da concursul la campaniile internaţionale de colecte organizate în beneficiul Fondului, sub auspiciile UNESCO.

Capitolul VIIRaportările

Articolul 29Rapoartele statelor părţi

Statele părţi vor prezenta Comitetului, în forma şi la termenele stabilite de acesta din urmă, rapoarte asupra dispoziţiilor legislative, reglementărilor sau altor măsuri luate pentru punerea în practică a prezentei convenţii.

Articolul 30Rapoartele Comitetului

1.Pe baza activităţii sale şi a rapoartelor statelor părţi menţionate la art. 29, Comitetul va prezenta un raport la fiecare sesiune a Adunării generale.

2.Raportul va fi adus la cunoştinţă Conferinţei generale a UNESCO.

Capitolul VIIIClauze tranzitorii

Articolul 31Relaţia cu Proclamaţia capodoperelor patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii

1.Comitetul va include în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii elementele proclamate "Capodopere ale patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii" înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

2.Includerea acestor elemente în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii nu va modifica în nici un fel criteriile pentru viitoarele înscrieri, în conformitate cu art. 16 paragraful 2.

3.Nici o altă proclamaţie nu va fi făcută după intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

Capitolul IXDispoziţii finale

Articolul 32Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

1.Prezenta convenţie va fi înaintată spre ratificare, acceptare sau aprobare statelor membre ale UNESCO, conform procedurilor lor constituţionale respective.

2.Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la directorul general al UNESCO.

Articolul 33Aderarea

1.Prezenta convenţie este deschisă aderării oricărui stat care nu este membru al UNESCO, invitat să adere la ea de către Conferinţa generală a UNESCO.

2.Prezenta convenţie este deschisă în mod egal şi aderării teritoriilor care se bucură de autoguvernare completă, recunoscute ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au accedat la independenţa deplină conform Rezoluţiei 1.514 (XV) a Adunării generale şi care au competenţă în problemele la care se referă prezenta convenţie.

3.Instrumentele de aderare se depun la directorul general al UNESCO.

Articolul 34Intrarea în vigoare

Prezenta convenţie va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al 30-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, dar numai pentru statele care vor fi depus instrumentele respective de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la această dată ori la o dată anterioară. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru orice alt stat după 3 luni de la depunerea instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 35Regimuri constituţionale federative sau neunitare

Prevederile care urmează se aplică statelor părţi la prezenta convenţie, care au un sistem constituţional federativ sau neunitar:

a)în ceea ce priveşte prevederile prezentei convenţii, a căror aplicare necesită o acţiune legislativă a puterii legislative federale sau centrale, obligaţiile guvernului federal sau central vor fi aceleaşi ca cele ale statelor părţi care nu sunt state federative;

b)în ceea ce priveşte prevederile prezentei convenţii a căror aplicare necesită o acţiune legislativă a fiecăruia dintre statele, ţările, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sunt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, obligate să ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce, cu avizul său favorabil, respectivele prevederi la cunoştinţă autorităţilor competente ale statelor, ţărilor, provinciilor sau cantoanelor, pentru adoptare.

Articolul 36Denunţarea

1.Fiecare dintre statele părţi poate denunţa prezenta convenţie.

2.Denunţarea va fi notificată printr-un instrument scris, depus la directorul general al UNESCO.

3.Denunţarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. Ea nu va modifica cu nimic obligaţiile financiare asumate de statul parte care face denunţarea, până la data la care retragerea intră în vigoare.

Articolul 37Funcţiile depozitarului

Directorul general al UNESCO, în calitate de depozitar al prezentei convenţii, va informa statele membre ale Organizaţiei, statele nemembre menţionate la art. 33, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, menţionate la art. 32 şi 33, şi asupra denunţurilor prevăzute la art. 36.

Articolul 38Amendamente

1.Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie, prin comunicare în scris, adresată directorului general. Directorul general va transmite această comunicare tuturor statelor părţi. Dacă, în următoarele 6 luni de la data transmiterii comunicării, cel puţin jumătate din numărul statelor părţi răspunde favorabil acestei cereri, directorul general va prezenta propunerea la următoarea sesiune a Adunării generale pentru discuţii şi eventuală adoptare.

2.Amendamentele se adoptă cu majoritatea a două treimi din numărul statelor părţi prezente şi participante la vot.

3.Odată adoptate, amendamentele la prezenta convenţie sunt înaintate statelor părţi pentru ratificare, acceptare, aprobare sau adeziune.

4.Pentru statele părţi care au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat la acestea, amendamentele la prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni după depunerea instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de către două treimi din numărul statelor părţi. În continuare, pentru fiecare stat parte care ratifică, acceptă, aprobă un amendament sau aderă la acesta, amendamentul intră în vigoare la 3 luni după data depunerii de către statul parte a instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare.

5.Procedura stabilită în paragrafele 3 şi 4 nu se aplică la amendamentele aduse art. 5, relativ la numărul statelor membre în Comitet. Aceste amendamente vor intra în vigoare la data la care au fost adoptate.

6.Un stat care devine parte la prezenta convenţie după intrarea în vigoare a amendamentelor în conformitate cu paragraful 4 şi care nu manifestă o intenţie diferită este considerat:

a)parte la prezenta convenţie, aşa cum a fost amendată; şi b) parte la prezenta convenţie, neamendată în legătură cu orice alt stat parte care nu este obligat prin aceste amendamente.

Articolul 39Textele valabile

Prezenta convenţie a fost redactată în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă, toate cele şase texte fiind în mod egal autentice.

Articolul 40Înregistrarea

În conformitate cu art. 120 din Carta Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea directorului general al UNESCO.