Decizie nr. 796 din 9 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Borzeşti în Dosarul nr. 18.859/3/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin consilier juridic, precum şi S.C. "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Paroşeni, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât adresa Curţii Constituţionale de solicitare a punctului de vedere al Senatului nu a fost înregistrată la această instituţie şi, în consecinţă, nu şi-a comunicat punctul de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Curtea, cercetând înscrisurile din dosar, constată că adresa în cauză a fost înregistrată la Senat pe data de 28 iunie 2006, însă această instituţie nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia invocată. Faptul că Senatul nu şi-a comunicat punctul de vedere asupra excepţiei nu justifică acordarea unui nou termen de judecată, textul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevăzând obligaţia Curţii Constituţionale de a solicita punctele de vedere, nu şi obligaţia autorităţilor solicitate de a răspunde. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că nu există nici un motiv pentru acordarea unui nou termen de judecată şi, în consecinţă, respinge cererea autorului excepţiei.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentanţii părţilor prezente solicită admiterea excepţiei, apreciind, în esenţă, că plata unei taxe judiciare de timbru de către intervenient la valoarea cererii principale încalcă accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate, legiuitorul fiind în drept să stabilească taxe judiciare de timbru pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de soluţionarea litigiilor. Totodată, se arată că textul criticat se aplică fără discriminări tuturor persoanelor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 18.859/3/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Borzeşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a S.C. "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti şi a celor două sucursale interveniente ale sale la plata unei sume de bani.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul legal criticat impune în sarcina intervenientului obligaţia de a-şi timbra cererea la valoarea cererii sau acţiunii principale. În consecinţă, se apreciază că accesul liber la justiţie şi dreptul de apărare al intervenientului sunt afectate prin introducerea unei taxe prohibitive, disproporţionat de mare în raport cu cererea sa, neputând dobândi astfel calitate procesuală. În aceste condiţii, se consideră că s-a instituit un tratament inegal al intervenientului în raport cu pârâtul şi cu reclamantul. Totodată, îi sunt afectate în mod nepermis patrimoniul, interesele legitime şi accesul liber la o activitate economică.

Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate, iar realizarea unor drepturi pe cale judecătorească făcându-se prin intermediul instanţelor de judecată determină costuri ce sunt suportate de la bugetul de stat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că instituirea unor taxe în cadrul procedurilor judiciare reprezintă un atribut al legiuitorului. Totodată, se arată că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate, iar instituirea unei taxe judiciare de timbru nu este de natură a înfrânge prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi are următorul cuprins: "Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare ale statului român, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie în sarcina intervenientului obligaţia de a-şi timbra cererea la valoarea cererii sau acţiunii principale.

Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi 24 din Constituţie.

Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 177 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, a stabilit că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.

Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea reţine că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia intervenientul are obligaţia de a-şi timbra cererea la valoarea acesteia sau a acţiunii principale, este eronată. Art. 10 din lege prevede că cererile de intervenţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale, aspect care nu duce la concluzia autorului excepţiei. Analizând norma legală criticată, Curtea observă că procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenţie este aceeaşi cu cea aplicabilă cererii principale, nu şi cuantumul taxei. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea de intervenţie.

În acest sens, sunt, de altfel, şi prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora "Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Borzeşti în Dosarul nr. 18.859/3/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly