Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 din Codul penal, excepție ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 20.990/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.042D/2017.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia pentru argumentele invocate în fața Judecătoriei Oradea - Secția penală. În acest sens arată că dispozițiile art. 154 din Codul penal încalcă principiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și accesul liber la justiție, consacrate de prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Constituție, întrucât modalitatea de reglementare a termenelor de prescripție a răspunderii penale prejudiciază persoana vătămată și îi creează acesteia un tratament defavorabil în procesul penal.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 20.990/271/2016/a1, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 20.990/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția penală, cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de clasare. Ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată a constituit un dosar separat cu nr. 20.990/271/2016/a1, având ca obiect „alte cereri privind judecata în fond“, în care a pronunțat încheierea de sesizare a Curții Constituționale.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 154 din Codul penal - care stabilesc termenele de prescripție a răspunderii penale - încalcă principiile constituționale privind aplicarea legii penale mai favorabile, egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și accesul liber la justiție, întrucât creează un tratament defavorabil persoanei vătămate în procesul penal. În acest sens arată că textul de lege criticat nu prevede, în cazul concursului de infracțiuni, un cumul al termenelor de prescripție aplicabile infracțiunilor concurente, „căci art. 154 se aplică doar la termenul cel mai mare din mulțimea de infracțiuni suportate de victime“. Așadar, „legiuitorul nu a luat în considerare o aplicare pentru fiecare infracțiune a unui termen de prescripție și o cumulare a lor“, deși victima nu poate alege să suporte doar consecințele „infracțiunii căreia i se aplică termenul de prescripție“. De asemenea, consideră că „termenele de prescripție în niciun caz nu ar trebui să fie mai mici decât efectele infracțiunilor“, care se pot întinde pe perioade de zeci de ani sau pe viață. Or, potrivit dispozițiilor art. 154 din Codul penal, termenele de prescripție a răspunderii penale sunt de 3, 5, 8 și 10 ani. În fine, arată că textul de lege criticat „nu ia în considerare circumstanțele agravante, care ar trebui să schimbe încadrarea într-un termen de prescripție mai mare“.

7.Judecătoria Oradea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, menționează că prescripția reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv de neaplicare a pedepsei, care determină încetarea dreptului statului de a-l trage la răspundere penală pe autorul faptei și a obligației corelative a acestuia. Instanța de judecată consideră că reglementarea prescripției răspunderii penale are caracterul de normă de drept penal material, fiind supusă aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, potrivit prevederilor art. 5 din Codul penal. Arată că termenele de prescripție a răspunderii penale, stabilite de dispozițiile art. 154 din noul Cod penal, calculate prin raportare la limitele speciale ale pedepsei prevăzute de legea penală mai favorabilă, se impun a fi aplicate faptelor comise sub imperiul legii vechi, care, în acord cu principiul securității juridice, nu au fost judecate definitiv până la apariția legii noi, deoarece, în caz contrar, un destinatar al normei penale ar fi discriminat în raport cu altul, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

8.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei, și anume Decizia nr. 287 din 1 noiembrie 2001.

10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 154 din Codul penal sunt constituționale. Arată, astfel, că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească termenele de prescripție a răspunderii penale, ca - de altfel - și celelalte condiții, precum și efectele prescripției, iar acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare Constituției.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 154 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 154 alin. (1) din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani; b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani; c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.“14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție.

15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, modificarea și completarea dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Codul penal, în sensul ca, pe de o parte, termenele de prescripție a răspunderii penale să aibă durate mai mari, iar, pe de altă parte, să se prevadă cumulul termenelor de prescripție aplicabile infracțiunilor concurente, precum și majorarea termenelor de prescripție în cazul existenței circumstanțelor agravante. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15).

16.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Călin Buda în Dosarul nr. 20.990/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică