privind decizia de salarizare emisă de Președintele Curții de Apel în exercitarea atribuțiilor de ordonator secundar de credite
Dosar nr. 745/1/2025
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Denisa Livia Băldean | - judecător la Secția I civilă |
| Ileana Ruxandra Tirică | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai-Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Iulia Manuela Cîrnu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adriana Nicolae | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Maria Ilie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Gheza Attila Farmathy | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Vasile Bîcu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Bogdan Cristea | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 745/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în dosarele nr. 4.446/120/2023 și nr. 626/120/2023.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a dispus, prin încheierea din 5 martie 2025, în Dosarul nr. 4.446/120/2023, și prin încheierea din 7 aprilie 2025, în Dosarul nr. 626/120/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, anexei nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate reține că decizia de salarizare emisă de președintele curții de apel în exercitarea atribuțiilor de ordonator secundar de credite este un act administrativ ce se bucură de forță executorie? Dacă, în caz afirmativ, este admisibilă o acțiune în justiție prin care salariatul, personal auxiliar al instanței, beneficiar al unei decizii de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor stabilite prin actul administrativ individual?
Dacă, în raport cu dispozițiile art. 70 alin. (4) și ale art. 82 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 75 alin. (4) și art. 93 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, raportat la anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, se poate reține că ordinele de salarizare emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, în executarea atribuțiilor de ordonator principal de credite, sunt acte administrative care se bucură de forță executorie? În situația în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, este admisibilă o acțiune în justiție prin care magistratul procuror, beneficiar al unui ordin de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale menționate în actul administrativ prin care i-au fost stabilite aceste drepturi?
Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 1.294/1/2025 la Dosarul nr. 745/1/2025.
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 304/2004)
Articolul 70
(...)
(4)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite.
Articolul 82
(...)
(3)Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator principal de credite. (...)
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004)
Articolul 14
(1)În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile prevederilor art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoștință a conținutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii în suspendare și dacă fondul cererii de suspendare nu a fost soluționat, instanța învestită cu cererea de suspendare va constata această împrejurare și va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a dispus, aceasta încetează de drept și fără nicio formalitate. (...)
Articolul 15
(1)Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acțiunii principale. (...)
Articolul 638
(1)Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: (...) 4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. (...)
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“
Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției
Articolul 7
(1)Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (...)
Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare (Legea nr. 304/2022)
Articolul 49
(1)Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
Articolul 75
(...)
(4)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite. (...)
Articolul 93
(...)
(3)Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Direcției Naționale Anticorupție se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcției Naționale Anticorupție fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă cu nr. 4.446/120/2023, mai mulți reclamanți au solicitat obligarea pârâților Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați la plata drepturilor salariale recunoscute retroactiv prin deciziile nr. 132 din 25 aprilie 2023 și nr. 327 din 3 noiembrie 2023 emise de președintele Curții de Apel Galați, în calitate de ordonator secundar de credite, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 31 martie 2023, precum și actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.
Prin Sentința civilă nr. 1.155 din 29 mai 2024, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a respins cererea formulată împotriva pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Curtea de Apel Galați; a admis în parte cererea formulată împotriva pârâților Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, pe care i-a obligat la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit deciziilor nr. 132 din 25 aprilie 2023 și nr. 327 din 3 noiembrie 2023 ale președintelui Curții de Apel Galați și cele încasate efectiv începând cu 1 ianuarie 2018 și în continuare, precum și la actualizarea acestor diferențe cu rata inflației la care se adăugă dobânda legală de la data scadenței și până la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia de stabilire a drepturilor salariale reprezintă un act administrativ care nu are caracter executoriu. Or, în lipsa unui titlu executoriu, drepturile salariale stabilite printr-un act administrativ devin iluzorii cât timp ordonatorul principal de credite nu poate asigura fondurile necesare plății, întrucât Guvernul României refuză alocarea fondurilor respective.
În consecință, tribunalul a apreciat că reclamanții justifică un interes personal, direct, născut și actual în obținerea unui titlu executoriu necesar pentru plata drepturilor salariale stabilite prin deciziile nr. 132 din 25 aprilie 2023 și nr. 327 din 3 noiembrie 2023 ale președintelui Curții de Apel Galați.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Curtea de Apel Galați a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac, apelanta a susținut că emitentului actului administrativ nu i se poate imputa neachitarea drepturilor salariale restante de vreme ce acesta a efectuat demersurile necesare obținerii lor de la ordonatorul principal de credite.B. Dosarul nr. 626/120/2023 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă cu nr. 626/120/2023, mai mulți reclamanți au solicitat obligarea pârâților Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite ca urmare a recalculării acestora prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, cu înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 14 februarie 2020.
Prin Sentința civilă nr. 1.552 din 4 octombrie 2023, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată împotriva celorlalți pârâți pentru perioada anterioară datei de 20 februarie 2020 și, ca neîntemeiată, pentru perioada ulterioară acestei date.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că nu se poate reține că acțiunea a rămas fără obiect ca urmare a emiterii Ordinului nr. 224 din 13 aprilie 2023, care prevede salarizarea, începând cu 8 decembrie 2018, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au susținut că dreptul de a fi salarizați prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 7 decembrie 2018, respectiv 8 decembrie 2018, a fost recunoscut de către ordonatorul principal de credite prin Ordinul nr. 224 din 13 aprilie 2023 al procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție și Ordinul nr. 551 din 12 aprilie 2023 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanțele de trimitere au apreciat că sesizările îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Astfel, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în care a fost formulată sesizarea inițială a reținut că obiectul procesului se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
De lămurirea chestiunilor de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate pe deciziile emise de președintele Curții de Apel Galați în exercitarea atribuțiilor de ordonator secundar de credite, iar apelanta-pârâtă invocă lipsa fondurilor pentru punerea în executare a actelor administrative individuale, punând astfel în discuție caracterul executoriu al deciziilor administrative de salarizare.
Completul învestit cu soluționarea cauzei în care a fost formulată sesizarea subsecventă a reținut că reclamanții au exercitat/exercită funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, astfel că drepturile salariale pretinse se circumscriu domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
A mai arătat că de lămurirea chestiunilor de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât apelanții susțin că dreptul de a fi salarizați prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 7 decembrie 2018, respectiv 8 decembrie 2018, a fost recunoscut de către ordonatorul principal de credite prin Ordinele nr. 224 din 13 aprilie 2023 și nr. 551 din 12 aprilie 2023.
Ambele completuri au menționat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunilor de drept invocate, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Apelanții-reclamanți din al doilea proces au apreciat că ordinele de salarizare emise de ordonatorii de credite reprezintă acte administrative care se bucură de prezumția de legalitate și sunt executorii.
Instanțele de trimitere au reținut că în cuprinsul Legii nr. 304/2022 și al Legii-cadru nr. 153/2017 nu sunt edictate dispoziții cu privire la caracterul executoriu al actului administrativ reprezentat de decizia/ordinul de salarizare.
După evocarea art. 638 alin. (1) pct. 4 teza finală din Codul de procedură civilă, instanțele de trimitere au apreciat că puterea executorie a deciziei de salarizare poate fi însă dedusă din aplicabilitatea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și a art. 7 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.
În funcție de caracterul executoriu al deciziei/ordinului de salarizare se ridică problema admisibilității acțiunii în justiție prin care salariatul, în calitate de beneficiar al unei decizii/ordin de salarizare, solicită obligarea angajatorului la plata drepturilor stabilite prin aceste acte administrative.
Astfel, instanțele de trimitere au apreciat că admisibilitatea acțiunii în justiție este determinată de interesul reclamantului de a obține un alt titlu executoriu privitor la aceleași drepturi recunoscute deja printr-un act administrativ emis de către ordonatorul de credite.
Față de conținutul întrebărilor adresate instanței supreme s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanțelor pentru comunicarea practicii judiciare relevante.
Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării.
Prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea din urmă.
Prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Temeiul sesizărilor conexate este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, „prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“.
Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:
a)existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;
b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;
c)existența unei chestiuni de drept;
d)de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei;
e)chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările conexate au ca obiect:
(i)obligarea pârâților la plata drepturilor salariale recunoscute retroactiv prin deciziile nr. 132 din 25 aprilie 2023 și nr. 327 din 3 noiembrie 2023, emise de președintele Curții de Apel Galați, în calitate de ordonator secundar de credite, pentru perioada 1 ianuarie 2018-31 martie 2023 (Dosarul nr. 4.446/120/2023);
(ii)obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite ca urmare a recalculării acestora prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, cu înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 14 februarie 2020 (Dosarul nr. 626/120/2023).
Astfel, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că reclamanții sunt încadrați ca specialiști IT la Curtea de Apel Galați, respectiv procurori la Direcția Națională Anticorupție.
Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate se află în apel pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, care judecă ultimă instanță.
Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.
Cu privire la cerința privind existența unei chestiuni de drept se observă că noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.
De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice.
În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege și a caracterului lor dual și complex.
Dificultatea de interpretare a normei de drept trebuie să decurgă din aceea că norma este îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării în cadrul mecanismului de unificare este considerată a fi una veritabilă dacă există posibilitatea interpretării diferite a unui text de lege fie din cauză că este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale.
În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct procesul.
Prin raportare la aceste exigențe, se constată că instanța de trimitere care a formulat sesizarea inițială solicită a se stabili dacă decizia de salarizare emisă de președintele curții de apel în exercitarea atribuțiilor de ordonator secundar de credite este un act administrativ ce se bucură de forță executorie și, în caz afirmativ, dacă este admisibilă o acțiune în justiție prin care salariatul, personal auxiliar al instanței, beneficiar al unei decizii de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor stabilite prin actul administrativ individual.
Prin sesizarea conexată se cere a se lămuri dacă ordinele de salarizare emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, în executarea atribuțiilor de ordonator principal de credite, sunt acte administrative care se bucură de forță executorie și, în caz afirmativ, dacă este admisibilă o acțiune în justiție prin care magistratul procuror, beneficiar al unui ordin de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale menționate în actul administrativ prin care i-au fost stabilite aceste drepturi.
Dispozițiile legale cu privire la care autorii sesizărilor solicită interpretarea coroborată sunt cele de la art. 70 și 82 din Legea nr. 304/2004, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, art. 7 alin. (1) din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 49 alin. (1), art. 75 alin. (4) și art. 93 alin. (3) din Legea nr. 304/2022.
Or, singurul text de lege care are legătură cu întrebările adresate instanței supreme este cel de la art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, care prevede că „sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie“.
Acest text de lege consacră caracterul executoriu al altor înscrisuri cărora legiuitorul le recunoaște în mod expres puterea executorie. Fiind redactată într-o manieră clară, norma de drept procesual evocată anterior nu este susceptibilă de interpretări diferite de natură a justifica activarea mecanismului hotărârii prealabile.
Astfel, instanțele de trimitere trebuie să verifice dacă ordinele/deciziile de salarizare emise de ordonatorii de credite au caracter executoriu în virtutea unei dispoziții legale care să le confere în mod expres acest caracter pentru a stabili dacă beneficiarii drepturilor recunoscute prin aceste acte administrate pot solicita pe cale judiciară plata drepturilor respective.
Or, identificarea normelor aplicabile raportului juridic dedus judecății intră și rămâne în atributul exclusiv al instanțelor învestite cu soluționarea cauzelor.
De altfel, art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
Ca atare, sesizările nu pot primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o „delegare“ a funcției jurisdicționale a instanțelor de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății) către instanța supremă, îndrituită legal să dea dezlegări de principiu asupra unor chestiuni de drept veritabile, iar nu să confirme norma de drept incidentă raportului juridic litigios.
Prin urmare, constatând că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în dosarele nr. 4.446/120/2023 și nr. 626/120/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, anexei nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate reține că decizia de salarizare emisă de președintele curții de apel în exercitarea atribuțiilor de ordonator secundar de credite este un act administrativ ce se bucură de forță executorie? Dacă, în caz afirmativ, este admisibilă o acțiune în justiție prin care salariatul, personal auxiliar al instanței, beneficiar al unei decizii de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor stabilite prin actul administrativ individual?
Dacă, în raport cu dispozițiile art. 70 alin. (4) și ale art. 82 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 75 alin. (4) și art. 93 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, raportat la anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, se poate reține că ordinele de salarizare emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, în executarea atribuțiilor de ordonator principal de credite, sunt acte administrative care se bucură de forță executorie? În situația în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, este admisibilă o acțiune în justiție prin care magistratul procuror, beneficiar al unui ordin de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale menționate în actul administrativ prin care i-au fost stabilite aceste drepturi?
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Cristian Balacciu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
