între România şi Regatul Maroc pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
România şi Regatul Maroc,
dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit prevederile următoare:
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
1.Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al colectivităţilor lor locale ori al unităţilor lor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2.Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele percepute pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente ale venitului ori ale capitalului, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele pe creşterea valorii acestor bunuri.
3.Impozitele existente cărora li se aplică prezenta convenţie sunt:
a)în cazul României:
(i)impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(îi) impozitul pe profit;
(iii)impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv)impozitul pe venitul agricol;
(v)impozitul pe dividende;
(vi)impozitul pe veniturile obţinute de nerezidenţi şi provenind din România; (denumite în continuare impozit român);
b)în cazul Regatului Maroc:
(i)impozitul pe societăţi;
(îi) impozitul general pe venit;
(iii)taxa pe veniturile din acţiuni, din părţi sociale şi din venituri asimilate acestora;
(iv)taxa pe profiturile imobiliare;
(v)taxa pe veniturile din plasamente cu venit fix;
(vi)taxa pe profiturile din cesiunea acţiunilor şi a părţilor sociale;
(vii)participarea la solidaritatea naţională; (denumite în continuare impozit marocan).
4.Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, impozitelor de natură identică sau similară care vor fi stabilite după data semnării acestei convenţii şi care se vor adăuga sau care vor înlocui impozitele actuale la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
1.În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a)expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă, după cum cere contextul, România sau Regatul Maroc;
b)termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării sale teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, drepturile suverane, inclusiv jurisdicţia;
c)termenul Maroc înseamnă Regatul Maroc şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Regatului Maroc şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Marocului, inclusiv marea teritorială şi dincolo de aceasta, zona economică exclusivă şi zonele asupra cărora, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu dreptul internaţional, Regatul Maroc îşi exercită jurisdicţia sau drepturile sale suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului mărilor, ale subsolului acestora şi ale apelor adiacente (platou continental);
d)termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit marocan, după cum cere contextul;
e)termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice alte asocieri de persoane, legal constituite în fiecare dintre statele contractante;
f)termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;
g)expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
h)termenul naţional înseamnă:
(i)orice persoană fizică care are cetăţenia României sau naţionalitatea Marocului;
(îi) orice persoană juridică, asociere de persoane sau orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i)expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, o aeronavă sau un vehicul rutier exploatat de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un astfel de transport este efectuat între locuri situate în celălalt stat contractant;
j)expresia autoritate competentă înseamnă:
(i)în cazul României: ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;
(îi) în cazul Regatului Maroc: ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.
2.Pentru aplicarea prevederilor convenţiei la un moment dat de către un stat contractant, orice termen sau expresie care nu este definită are, în afara cazului în care contextul cere o interpretate diferită, înţelesul pe care îl atribuie în acel moment legislaţia acestui stat cu privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie, sensul atribuit termenului sau expresiei de către legislaţia fiscală a acestui stat, prevalând faţă de sensul care i se atribuie de către celelalte ramuri ale dreptului acestui stat.
1.În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară şi se aplică atât acestui stat, cât şi tuturor colectivităţilor sale locale ori unităţilor sale administrativ-teritoriale. Totuşi această expresie nu include o persoană care nu este supusă impozitării în acest stat decât pentru venituri din surse situate în acest stat sau pentru capital situat acolo.
2.Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este un rezident al ambelor state contractante, situaţia să se soluţionează în modul următor:
a)această persoană este considerată a fi un rezident numai al statului în care dispune de o locuinţă permanentă; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea este considerată a fi un rezident al statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b)dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă în nici unul dintre state, ea este considerată a fi un rezident al statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c)dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată a fi un rezident al statului al cărui naţional este;
d)dacă această persoană are naţionalitatea ambelor state sau nu are naţionalitatea nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3.Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este un rezident al ambelor state contractante, ea va fi considerată a fi un rezident al statului în care este situat locul conducerii sale efective.
1.În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin intermediul căruia o întreprindere îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2.Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a)un loc de conducere;
b)o sucursală;
c)un birou;
d)o fabrică;
e)un magazin;
f)un atelier; şi g) o mină, un puţ petrolier ori de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3.Un şantier de construcţii sau de montaj nu constituie un sediu permanent decât dacă durata acestuia depăşeşte 6 luni.
4.Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, se consideră că nu există sediu permanent dacă:
a)se folosesc instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b)produsele sau mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c)produsele sau mărfurile aparţinând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d)eşantioanele de mărfuri aparţinând unei întreprinderi, folosite numai pentru a fi expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii temporare ori ocazionale, sunt vândute de această întreprindere în cursul sau la închiderea târgului ori a expoziţiei menţionate;
e)un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori în scopul colectării de informaţii pentru întreprindere;
f)un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g)un loc fix de afaceri este folosit numai pentru exercitarea cumulată a activităţilor menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această cumulare, să păstreze un caracter pregătitor sau auxiliar.
5.Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 7, acţionează în contul unei întreprinderi şi dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, permiţându-i să încheie contracte în numele întreprinderii, această întreprindere este considerată ca având un sediu permanent în acel stat pentru toate activităţile pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, cu condiţia ca activităţile acelei persoane să nu fie limitate la cele care sunt menţionate la paragraful 4, care, dacă ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite considerarea acelui loc fix de afaceri drept un sediu permanent potrivit prevederilor acestui paragraf.
6.Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant este considerată ca având un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă întreprinderea încasează prime de asigurare pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7.O întreprindere nu este considerată ca având un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.
8.Faptul că o societate care este un rezident al unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea sa de afaceri (prin intermediul unui sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
1.Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2.Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul pe care i-l atribuie dreptul statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, echipamentul şi inventarul viu al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile ori fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3.Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor ce provin din exploatarea directă, din închirierea sau din arendarea, precum şi din orice altă formă de exploatare a proprietăţilor imobiliare.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor obţinute din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
5.Prevederile acestui articol se aplică, de asemenea, acţiunilor şi părţilor sociale, în cazul societăţilor de persoane, care reprezintă proprietăţi imobiliare sau venituri provenind din utilizarea ori din dreptul de utilizare a proprietăţilor imobiliare care, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care sunt situate proprietăţile respective, sunt asimilate veniturilor din proprietăţi imobiliare.
1.Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercită activitatea în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu permanent.
2.Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă acesta ar fi constituit o întreprindere distinctă care să exercite activităţi identice ori similare, în condiţii identice sau similare, şi care să trateze cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3.La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acel sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul în care este situat acel sediu permanent, fie în altă parte. Totuşi nici o deducere nu va fi acordată pentru plăţile care ar fi făcute de sediul permanent către sediul întreprinderii sau către una dintre sucursalele sale, în special sub formă de onorarii, comisioane, redevenţe sau dobânzi plătite în legătură cu sumele avansate ori împrumutate sediului permanent. În cazul societăţilor bancare, prevederile menţionate mai sus referitoare la dobânzi nu se aplică.
4.Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5.Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
6.Atunci când o societate care este un rezident al Marocului are un sediu permanent în România, profitul acelui sediu permanent poate fi impozitat în România, conform legislaţiei sale interne, cu o cotă ce nu poate depăşi 6,2% din profitul sediului permanent, înainte de aplicarea impozitului pe profit asupra profitului realizat de acel sediu permanent.
1.Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2.Profiturile la care se referă paragraful 1 nu includ profiturile obţinute din exploatarea hotelieră sau dintr-o activitate de transport distinctă de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor şi a vehiculelor rutiere.
3.Dacă sediul conducerii efective al unei întreprinderi de navigaţie maritimă se află la bordul unei nave, acel sediu este considerat a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
4.Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.
1.Atunci când:
a)o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi când, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost realizate de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi realizate de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2.Atunci când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi când profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea primului stat, dacă condiţiile convenite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt stat contractant va proceda la ajustarea pe care el o consideră corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. La efectuarea acestei ajustări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
1.Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2.Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă persoana care primeşte dividendele este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afectează impozitarea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3.Termenul dividende folosit în acest articol indică veniturile provenind din acţiuni sau din alte drepturi, cu excepţia creanţelor. El indică, în acelaşi timp, veniturile din participarea la profituri, precum şi veniturile provenind din alte părţi sociale, supuse aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului al cărui rezident este societatea distribuitoare.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă printr-o bază fixă situată acolo şi când deţinerea drepturilor generatoare de dividende este efectiv legată de acestea. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.
5.Atunci când o societate care este rezidentă a unui stat contractant obţine profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit pe dividendele plătite de acea societate, cu excepţia situaţiei în care acele dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau în situaţia în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent ori de o bază fixă situate în celălalt stat, şi nici nu poate percepe vreun impozit, cu titlu de impozit pe profiturile nedistribuite, asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau în întregime ori în parte din profituri sau venituri provenind din celălalt stat contractant.
6.Atunci când o societate care este rezidentă a României are un sediu permanent în Regatul Maroc, acesta poate fi supus unui impozit cu reţinere la sursă în conformitate cu legislaţia fiscală marocană, dar acest impozit nu poate depăşi 10% din suma profiturilor sediului permanent după aplicarea impozitului pe societăţi aferent profiturilor sediului permanent.
1.Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2.Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă persoana care primeşte dobânzile este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.
3.Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile sunt scutite de impozit în statul contractant din care provin, în cazul în care sunt obţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de una dintre colectivităţile sale locale sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale, atunci când creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanţate direct de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4.Termenul dobânzi folosit în acest articol indică veniturile din creanţe de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul acestui articol.
5.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin dobânzile fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă printr-o bază fixă situată acolo şi când creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de acestea. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.
6.Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuşi acel stat, una dintre colectivităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale ori un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plătitorul dobânzilor, indiferent dacă este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa care generează obligaţia de plată a dobânzilor şi care suportă aceste dobânzi, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7.Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În această situaţie partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
1.Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2.Totuşi aceste comisioane sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat. Însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.
3.Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă remuneraţiile plătite unui broker, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate acestora de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin plăţile.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă printr-o bază fixă situată acolo şi când activitatea pentru care se plătesc comisioanele este efectiv legată de acestea. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.
5.Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuşi acel stat, una dintre colectivităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale ori un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plătitorul comisioanelor, indiferent dacă este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată obligaţia de plată a comisioanelor şi care suportă comisioanele respective, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6.Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând sema de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În această situaţie partea excedentară a comisioanelor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
1.Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2.Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.
3.Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă remuneraţiile de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, precum şi filmelor şi înregistrărilor folosite pentru transmisiunile radiofonice şi televizate, sau asupra transmisiunilor prin satelit, cablu, fibre optice ori tehnologii similare utilizate pentru transmisiunile destinate publicului, a unui brevet, mărci de fabrică sau de comerţ, desen ori model, plan, formulă sau procedeu secret, precum şi pentru folosirea ori concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. De asemenea, sunt considerate redevenţe plăţile făcute pentru asistenţa tehnică, pentru activitatea de intermediere în scopul de a pune forţa de muncă la dispoziţia unei întreprinderi rezidente a celuilalt stat contractant, precum şi plăţile făcute pentru elaborarea de studii.
Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenind din înstrăinarea acelor bunuri sau drepturi, în măsura în care ele sunt legate de producţia, de productivitatea, de utilizarea sau de dispunerea de acele bunuri.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă printr-o bază fixă situată acolo şi când dreptul sau bunul pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legat de acestea. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.
5.Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuşi acel stat, una dintre colectivităţile sale locale, una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale sau un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plătitorul redevenţelor, indiferent dacă este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost încheiat contractul care generează obligaţia de plată a redevenţelor şi care suportă aceste redevenţe, acestea sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6.Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de prestaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplică decât la această ultimă sumă. În această situaţie partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
1.Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare la care se face referire în art. 6 şi care sunt situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate acele proprietăţi imobiliare.
2.Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt constituite în întregime ori în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
3.Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţilor mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea acelui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
4.Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
5.Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, nu sunt impozabile decât în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.
1.Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi cu caracter independent nu sunt impozabile decât în acel stat, cu condiţia ca acel rezident să nu dispună în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru desfăşurarea activităţilor sale. Dacă el dispune de o astfel de bază fixă, veniturile sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile acelei baze fixe.
2.Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale doctorilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, medicilor stomatologi şi contabililor.
1.Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le obţine pentru o activitate remunerată nu sunt impozabile decât în acel stat, cu condiţia ca activitatea remunerată să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea remunerată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pentru această activitate remunerată sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2.Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate remunerată desfăşurată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat, dacă:
a)beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3.Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate remunerată desfăşurată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte plăţi similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
1.Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activităţile sale personale desfăşurate în celălalt stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum este artistul de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate acele activităţi.
2.Atunci când veniturile din activităţile pe care un artist de spectacol sau un sportiv le desfăşoară personal şi în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri sunt impozabile, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3.Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive, aprobat de guvernele celor două state contractante, şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozite în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile.
1.Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca remunerată desfăşurată în trecut nu sunt impozabile decât în acel stat.
2.Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi similare făcute în conformitate cu legislaţia internă a unui stat contractant din fonduri publice nu sunt impozabile decât în acel stat.
3.Termenul anuitate înseamnă o remuneraţie plătibilă în mod periodic la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade determinate, în virtutea prevederilor contractuale.
1.a) Salariile, indemnizaţiile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de una dintre colectivităţile sale locale sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei colectivităţi locale ori acelei unităţi administrativ-teritoriale, nu sunt impozabile decât în acel stat.
b)Totuşi aceste salarii, indemnizaţii şi alte remuneraţii similare nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi dacă persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi:
(i)are naţionalitatea acelui stat; sau
(îi) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2.a) Pensiile plătite de un stat contractant, de una dintre colectivităţile sale locale sau de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale, fie direct, fie prin prelevări din fonduri constituite de acestea, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei colectivităţi locale sau acelei unităţi administrativ-teritoriale nu sunt impozabile decât în acel stat.
b)Totuşi aceste pensii nu sunt impozabile decât în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi are naţionalitatea acelui stat.
3.Prevederile art. 16, 17, 18 şi 19 se aplică salariilor, indemnizaţiilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor, plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate industrială sau comercială desfăşurată de un stat contractant, de una dintre colectivităţile sale locale ori de una dintre unităţile sale administrativ-teritoriale.
1.Un rezident al unui stat contractant care este prezent temporar în celălalt stat contractant ca student sau ca practicant care obţine o calificare tehnică ori profesională nu este impozabil în celălalt stat contractant pentru sumele primite din străinătate pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere, pentru studii sau pentru instruirea sa ori sub formă de bursă pentru continuarea studiilor, pentru o perioadă de 7 ani.
2.Remuneraţiile plătite studentului sau practicantului, după caz, pentru serviciile prestate în celălalt stat contractant nu sunt impozabile în celălalt stat pentru o perioadă de 3 ani, cu condiţia ca astfel de servicii să fie legate de studiile, de acoperirea cheltuielilor de întreţinere sau de instruirea practică a acestuia.
1.Remuneraţiile primite pentru predare sau cercetare de o persoană fizică care este sau care a fost imediat înainte de a sosi într-un stat contractant rezidentă a celuilalt stat contractant şi care locuieşte temporar pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani în primul stat, în unicul scop de a preda sau de a desfăşura activităţi de cercetare într-o universitate, instituţie de învăţământ superior ori altă instituţie de învăţământ recunoscută în mod oficial, nu sunt impozabile în primul stat, cu condiţia ca remuneraţiile să provină din surse situate în afara acelui stat.
2.Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului provenind din cercetare, în cazul în care acea cercetare nu este efectuată în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
1.Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sunt impozabile decât în acel stat.
2.Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, atunci când beneficiarul unor astfel de venituri, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentă printr-o bază fixă situată acolo şi când dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de acestea. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.
1.Capitalul constituit din proprietăţi imobiliare la care se face referire în art. 6, care sunt deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat.
2.Capitalul constituit din proprietăţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din proprietăţi mobiliare care aparţin unei baze fixe de care un rezident al unui stat contractant dispune în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
3.Capitalul constituit din nave, aeronave sau vehicule rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea acelor mijloace de transport nu este impozabil decât în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
4.Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acel stat.
Atunci când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozabile în celălalt stat contractant, primul stat acordă:
a)din impozitul pe care îl percepe asupra veniturilor acelui rezident o deducere într-o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat;
b)din impozitul pe care îl percepe asupra capitalului acelui rezident o deducere într-o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în celălalt stat.
Totuşi această deducere nu poate să depăşească, în nici unul dintre cele două cazuri, partea din impozitul pe venit sau din impozitul pe capital, calculată înainte ca deducerea să fie acordată, corespunzătoare, după caz, veniturilor sau capitalului impozabil în celălalt stat.
1.Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât cea la care sunt ori ar putea fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere se aplică, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2.Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în celălalt stat în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale, pe care le acordă rezidenţilor săi.
3.În măsura în care prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13 nu sunt aplicabile, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale acelei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost plătite unui rezident al primului stat.
În mod similar, datoriile unei întreprinderi ale unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acelei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat.
4.Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în întregime sau în parte, direct ori indirect, deţinut sau controlat de unul ori mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant unei impozitări sau unei obligaţii legate de aceasta care să fie diferită ori mai împovărătoare decât cea la care sunt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi similare ale primului stat.
5.Nici o prevedere a acestui articol nu poate fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente ale acelui stat toate deducerile personale, înlesnirile sau reducerile care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.
6.Prevederile prezentului articol se aplică, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice natură sau denumire.
1.Atunci când o persoană care este rezidentă a unui stat contractant consideră că datorită măsurilor luate de autorităţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante rezultă ori va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant a cărui rezidentă este ori, dacă situaţia să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, celei a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 4 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţii.
2.Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Înţelegerea realizată se aplică indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3.Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea unei înţelegeri amiabile, să rezolve dificultăţile sau să elimine dubiile rezultate ca urmare a interpretării ori a aplicării prezentei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.
4.Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acele autorităţi sau din reprezentanţii lor, pentru a se ajunge la o înţelegere aşa cum este indicat în paragrafele precedente.
1.Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii şi ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă are ca scop prevenirea fraudei şi a evaziunii fiscale în legătură cu acele impozite.
Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Acele persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Ele pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2.Prevederile paragrafului 1 nu vor putea în nici un caz să fie interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a)de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei sale şi practicii sale administrative ori contrare celor ale celuilalt stat contractant;
b)de a furniza informaţii care nu vor putea fi obţinute pe baza legislaţiei sale ori în cadrul practicii sale administrative normale sau pe baza celei a celuilalt stat contractant;
c)de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor unor acorduri speciale.
1.Prezenta convenţie va fi ratificată şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care părţile îşi comunică îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare ţară pentru intrarea în vigoare a acesteia.
Prezenta convenţie se aplică:
a)în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă pe venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
2.Începând cu prima lună ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare, prevederile Convenţiei dintre Guvernul Regatului Maroc şi Guvernul Republicii Socialiste România pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 11 septembrie 1981, vor înceta să mai fie aplicabile.
1.Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată.
2.Fiecare dintre statele contractante va putea să remită celuilalt stat contractant, pe cale diplomatică, o notă de denunţare scrisă în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care prezenta convenţie a intrat în vigoare. În cazul unei astfel de denunţări, prezenta convenţie va înceta să mai fie aplicabilă:
a)în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă pe venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Semnată la Bucureşti la 2 iulie 2003, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, arabă şi franceză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor prezentei convenţii, textul în limba franceză va prevala.
Pentru România,
Mihai Nicolae Tănăsescu,
ministrul finanţelor publice
Pentru Regatul Maroc,
Mohamed Benaissa,
ministrul afacerilor externe şi al cooperării
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
