Decizie nr. 52 din 27 ianuarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Mangalia - Staţiunea Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecătoriei Vălenii de Munte.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 ianuarie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv la 25, 26 şi 27 ianuarie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.776/2003, Judecătoria Vălenii de Munte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Mangalia - Staţiunea Venus, în calitate de revizuientă - parte responsabilă civilmente în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 24 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul la apărare. Se consideră că prevederile alin. 2 lit. a) ale art. 398 din Codul de procedură penală îi privează pe revizuienţi de dreptul de a se apăra prin aplicarea dispoziţiilor art. 395 din acelaşi cod, referitoare la dovedirea unor cazuri de revizuire. Astfel, potrivit acestui din urmă text de lege, situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de procedură penală se dovedesc numai prin hotărâre judecătorească, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Cum însă în speţă "raportul de expertiză întocmit la judecata în fond nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi nici expertul nu a fost condamnat printr-o astfel de hotărâre judecătorească, instanţa de judecată a fost ţinută de aplicarea prevederilor art. 395 din Codul de procedură penală care menţionează expres modalitatea de dovedire a cererii de revizuire, neputând încuviinţa proba cu o nouă expertiză contabilă", ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, împiedică nu numai accesul la justiţie, dar impietează şi asupra dreptului la apărare al revizuientului.

Judecătoria Vălenii de Munte apreciază ca fiind constituţionale textele de lege criticate, deoarece revizuienţii nu sunt lipsiţi de dreptul la apărare şi nu le este îngrădit liberul acces la justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, precum şi cu cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Astfel, urmărirea şi judecarea faptelor care constituie infracţiuni, precum şi aplicarea pedepselor ori a măsurilor prevăzute de lege se fac în cadrul procesului penal cu respectarea strictă a principiului legalităţii, potrivit prevederilor art. 2 din Codul de procedură penală, şi numai prin intermediul organelor judiciare prevăzute de lege, în acord cu dispoziţiile constituţionale menţionate anterior. Totodată, potrivit dispoziţiilor alin. 2 al art. 395 din Codul de procedură penală, în situaţia în care organele judiciare nu au putut examina fondul cauzei, situaţiile menţionate la alin. (1) al art. 395 se constată în procedura de revizuire.

Avocatul Poporului consideră că excepţia este nefondată, deoarece textele de lege criticate nu opresc în realitate părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale. Faptul că legea enumeră limitativ cazurile de revizuire şi instituie termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac nu îngrădeşte accesul liber la justiţie. Totodată, dispoziţiile art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală sunt conforme şi cu prevederile art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu împiedică părţile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurând în acelaşi timp părţilor posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 398 alin. 2 lit. a) faţă de dispoziţiile art. 24 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu se încalcă dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. 395 alin. 1: "Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.";

–Art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d): "Revizuirea poate fi cerută când: [...]

b)un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;";

–Art. 398 alin. 2 lit. a): "Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge:

a)în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea;".

Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare cuprinse în hotărârile penale definitive. Prin finalitatea sa proprie, revizuirea asigură înlăturarea din sfera ordinii de drept a acelor hotărâri penale definitive care, prin erorile judiciare pe care le conţin, aduc gravă atingere ordinii de drept normative şi principiilor fundamentale de politică procesuală înscrise în art. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală."

Ca la orice cale de atac extraordinară, obiectul revizuirii nu poate fi decât o hotărâre penală definitivă. Cererea de revizuire are în vedere situaţia în care, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă. În consecinţă, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloace de probă a unor fapte şi împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei (în speţă, expertiza efectuată cu ocazia judecăţii în fond a cauzei).

Este de observat că părţile au posibilitatea legală de a folosi căile procedurale la momentul soluţionării fondului cauzei penale, când se pot prevala de nelegalitatea expertizei sau de abuzurile săvârşite de expert, putând să ceară fie condamnarea expertului, fie constatarea nulităţii expertizei. Or, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la momentul judecării fondului şi care să fi fost de natură a dovedi netemeinicia hotărârilor pronunţate (săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către expert sau declararea ca fals a raportului de expertiză), cererea de "noi probatorii" nu îşi găseşte justificare, ca de altfel nici susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală în raport de art. 21 şi 24 din Legea fundamentală.

Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, deoarece prin prevederile art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală nu este îngrădită exercitarea acestui drept, ci, dimpotrivă, se asigură exercitarea lui în condiţiile legii. De altfel, în cauză, dreptul autoarei excepţiei privind accesul liber la justiţie a şi fost exercitat prin introducerea cererii de revizuire care a generat litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Totodată, prevederile criticate nu contravin nici dispoziţiilor nr. 24 din Constituţie, care consfinţesc dreptul la apărare. Astfel, potrivit art. 405 din Codul de procedură penală, "Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă". Prin urmare, procedura de judecată a cererii de revizuire asigură inclusiv dreptul la apărare al părţilor pe tot parcursul judecării ei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1, art. 394 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Mangalia - Staţiunea Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecătoriei Vălenii de Munte.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu