Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Jăniţa Ioniţă în Dosarul nr. 41.444/245/2014/a3 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 321D/2016.2. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 12 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 41.444/245/2014/a3, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Jăniţa Ioniţă cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare ajutor public judiciar.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că instanţa de fond i-a îngrădit dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la informare, prevăzut de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, deoarece prin citaţia transmisă i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă cererii de repunere în termen, precum şi cea aferentă cererii reconvenţionale, fără a se insera însă şi posibilitatea de formulare a cererii de ajutor public judiciar, în termen de 5 zile de la comunicare, aşa cum prevede textul de lege criticat.

6.Judecătoria Iaşi - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată apreciind-o ca fiind o „falsă“ excepţie întrucât, din motivarea efectuată, reiese că autoarea excepţiei acesteia nu consideră că dispoziţiile reglementate prin art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 ar fi contrare Constituţiei, ci faptul că instanţa de fond, prin măsurile aplicate, i-a îngrădit drepturile consacrate prin art. 21 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată, astfel, că autoarea critică, de fapt, modalitatea în care instanţa de judecată a aplicat în speţă prevederile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, fără a indica însă motivele pentru care acest text legal ar fi neconstituţional. În acest context, Guvernul face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 608 din 6 octombrie 2015, prin care s-a reţinut că, atunci când „critica nu vizează un viciu de neconstituţionalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci priveşte, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare şi aplicare a acesteia de către instanţa de judecată“, asemenea „operaţiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat la diferitele circumstanţe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite competenţei de control a Curţii Constituţionale“.

9.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este inadmisibilă, având în vedere faptul că autoarea acesteia nu critică, în sine, conţinutul normativ al textului legal, ci modalitatea în care instanţa de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecăţii.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.“13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 148 alin. (2), care prevăd că „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare“. Invocă, în acest sens, şi încălcarea dispoziţiilor art. 20, art. 21 şi art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia nu critică, în sine, conţinutul normativ al art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ci modalitatea în care instanţa de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecăţii. Aşa fiind, Curtea reţine că această critică nu vizează un viciu de neconstituţionalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci priveşte, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare şi aplicare a acesteia de către instanţa de judecată.

15.Prin urmare, întrucât se ridică o problemă de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“, alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“.

16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Jăniţa Ioniţă în Dosarul nr. 41.444/245/2014/a3 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2017.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora