Hotărîre Nr. 1.269 din 22 noiembrie 1996

Guvernul României hotărăşte:

Articolul 1

Se aprobă Normele privind prevenirea accidentelor turistice şi organizarea activităţii de salvare în munti, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 2

Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Articolul 3

Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga H.C.M. nr. 140/1969 cu privire la prevenirea accidentelor turistice şi organizarea activităţii de salvare în munti.

PRIM-MINISTRU

NICOLAE VACAROIU

Contrasemnează:

Ministrul turismului,

Dan Matei Agathon

Ministrul apelor,

pădurilor şi protecţiei mediului,

Aurel Constantin Ilie

Ministrul tineretului şi sportului,

Alexandru Mironov

Anexa 1

NORME

privind prevenirea accidentelor turistice şi organizarea

activităţii de salvare în munti

Capitolul 1Prevenirea accidentelor turistice - amenajarea, omologarea şi întreţinerea

traseelor turistice montane

1.1.- Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

–să prezinte interes turistic şi să facă legătură între doua sau mai multe obiective turistice;

–să fie accesibil atât vara, cît şi iarna, scop în care se vor evita, atât cît este posibil, versantii sau crestele expuse la viscole sau la curenţi puternici de aer (în condiţii speciale de altitudine sau de teren accidentat, traseul turistic montan se va recomanda numai vara);

–sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren sau caderilor masive de pietre;

–sa nu necesite construirea a prea multor amenajări (podeţe, balustrade, trepte) şi să permită îmbunătăţirea potecii (lărgirea ei, acoperirea portiunilor surpate), fără cheltuieli mari;

–sa nu traverseze zone intinse de grohotisuri sau de mlastini.

1.2.- Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt: timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate şi nivelul de echipare a turistilor.

a)Timpul de mers se înscrie în fişa tehnica şi pe indicatoare, exprimat în ore, fracţiuni de ora şi, mai rar, în minute şi se va calcula astfel:

–pe teren plat şi pe pante mici, 4 km/h;

–în urcus, pe poteca amenajată, 350 m diferenţa de nivel/h;

–în urcus, pe poteca neamenajata, 250 m diferenţa de nivel/h;

–în coborâre, pe poteca amenajată, 450 m diferenţa de nivel/h;

–în coborâre, pe poteca neamenajata, 400 m diferenţa de nivel/h;

La o ora de mers se adauga 10 minute necesare odihnei. Distanta în kilometri se utilizează în calcul numai pe traseele cu peste 80% de mers pe plat şi cu maximum 20% de mers pe panta cu inclinare de maximum 10 grade.

Pentru calcularea distantelor şi timpilor de mers se vor efectua măsurători pe teren şi pe harta.

b)Sezonalitatea este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în: trasee de primavara şi de toamna, trasee de vara şi trasee de iarna.

c)Gradul de dificultate este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

–trasee cu grad mic de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 3-6 ore; diferenţa de nivel - 300-700 m; efort fizic moderat, care nu necesita pregătire fizica specială;

–trasee cu grad mediu de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 4-8 ore; diferenţa de nivel - 500-1.000 m; efort fizic susţinut numai pe unele etape ale traseului, care necesita o condiţie fizica şi orientare buna;

–trasee cu grad mare de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 5-9 ore; diferenţa de nivel - 800-1.500 m; efort fizic continuu şi intens, care necesita o foarte buna condiţie fizica şi antrenament înainte de abordarea traseului.

d)Nivelul de echipare solicitat drumetilor este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

–trasee care nu necesita echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfăşoară pe poteci amenajate, drumuri forestiere şi nu prezintă porţiuni accidentate;

–trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie; acest tip de traseu se desfăşoară pe poteci cu porţiuni accidentate, grohotisuri, pante alunecoase cu grad de inclinare mediu;

–trasee care necesita echipament de drumetie, special şi complex; acest tip de trasee se desfăşoară pe poteci accidentate, puţin conturate şi/sau pe porţiuni fără poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul miinilor pentru ascensiune.

1.3.- În funcţie de desfăşurarea pe teren a traseelor turistice montane, se vor folosi următoarele sisteme de marcaje:

–marcaje în grup, care au iniţial un parcurs comun, după care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;

–marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;

–marcaje în circuit, care au acelaşi punct de plecare şi de sosire;

–marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit şi "magistrala" (în general, traseu de creasta), din care se ramifica sau către care se dirijeaza mai multe trasee secundare;

–marcaje pentru traseele dus-întors.

1.4.- Pentru marcarea traseelor turistice montane se vor utiliza următoarele semne:

a)banda verticala - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite şi "magistrale", care sunt, de regula, trasee de creasta;

b)crucea cu brate egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor de legătură;

c)triunghiul echilateral - pe fond alb - şi punctul într-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;

d)punctul de cercuri duble cu culoare alba şi roşie pentru traseele dus-întors.

Culorile pentru semnele de marcaj vor fi: roşu, galben şi albastru, obligatoriu pe fond alb.

1.5.- Pentru asigurarea uniformitatii şi respectării inscriptionarii internaţionale, semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condiţii de detaliu tehnic:

a)se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;

b)benzile de culoare vor avea o latime de 6 cm, iar cele de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

c)triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare alba, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);

d)punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare alba, o latime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);

e)crucea de culoare va avea cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

f)semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulaţie, la distanţe astfel apreciate încât să fie uşor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţiile de mers şi la înălţimea de 1,5 - 2 m faţă de sol;

g)în globurile alpine şi în poienile foarte mari, semnele de marcaje se vor face pe stâlpi confectionati din ţevi metalice; stâlpii vor fi vopsiti, mai întâi, cu grung de protecţie, apoi cu vopsea de culoare alba şi neagra, în dungi alternative de 30 cm latime, vor fi prevăzuţi la partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundaţii de ciment şi apoi, în pământ şi la partea superioară, cu o paleta pentru semnele de marcaj;

h)pentru protecţia arborilor, semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare;

i)în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatra, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălţime de 0,4-0,6 m;

j)în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat şi nu are ramificatii nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit intrările în padure (din drumuri, poiene, goluri alpine, vai) prin unul sau mai multe semne uşor vizibile;

k)pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu alternativ, la distanţe mari unul de altul; în zonele stâncoase, semnele de marcaj se vor grupa orizontal;

l)în punctele de inflexiune a direcţiei de mers a potecii se vor aplica sageti bicolore (culoarea alba + culoarea marcajului), care vor indica unghiul directional; sageata va avea o lungime de 40-50 cm, o latime totală de 8-10 cm şi unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade şi 120 grade;

m)în zone deosebit de circulate şi expuse fenomenului de ceata, marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atenţionare acustic sau vizual, acţionat electric sau mecanic; în cazul cabanelor, funcţionarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului;

n)la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante şi rezistente la ger, căldură, soare, umezeala şi agenţii poluanti corosivi;

o)se va evita marcarea drumurilor publice, a drumurilor forestiere, altfel decît prin tablite indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se interfereaza cu un drum public, va fi marcat traseul, astfel încât să fie bine relevate intrările şi ieşirile din drumul public.

1.6.- Indicatoarele de trasee turistice montane pot fi: de direcţie, de traseu, de documentare şi tablele toponimice.

a)indicatoarele de direcţie sunt: indicatoare de direcţie simple, care au o lungime de 68 cm şi o latime de 28 cm şi indicatoare de direcţie duble, care au o lungime de 78 cm şi o latime de 28 cm;

b)indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm şi 63 cm/78 cm), în funcţie de volumul de informaţii pe care îl conţin, şi sunt amplasate pe verticala sau pe orizontala, pe un picior sau pe doua picioare;

c)indicatoarele de documentare sunt cele care vor conţine informaţii despre traseele turistice montane marcate şi principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezintă.

Pe indicatoare vor fi trecute şi dificultăţile drumetiei, simbolizate astfel:

A = pericol de avalansa;

C = cornisa pe traseu;

D = dificultăţi alpine (pasaje, saritori);

M = condiţii meteo care pot influenţa substanţial parcursul;

O = orientare dificila;

P = panta mare şi alunecoasa;

d)tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, riuri, monumente ale naturii, virfuri de munte, sei importante, pentru alte obiecte culturale şi de interes turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticlă, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, în culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:

–tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra sunt pentru lacuri şi riuri;

–tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena sunt pentru monumente ale naturii;

–tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare alba sunt pentru alte obiective de interes turistic.

1.7.Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane, realizarea şi implantarea lor se va face cu respectarea următoarelor condiţii:

–stâlpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m înălţime şi 0,10 m - 0,12 m grosime; stâlpii se vor ingropa în fundaţii solide, la o adîncime de 0,50 m - 0,70 m;

–paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe direcţia de mers, iar sagetile, pe direcţia axului traseului;

–sagetile indicatoare de direcţie vor menţiona, obligatoriu, obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers până la acesta şi semnul de marcaj;

–tablele indicatoare, care se vor instala în punctele de convergenta (raspindite) a mai multor trasee turistice montane, vor cuprinde, obligatoriu, următoarele informaţii inscriptionate unele sub altele: semnele de marcaj, direcţiile de mers şi timpul, unele indicaţii speciale (drum periculos, atenţie, cad pietre).

Locurile de începere a traseelor turistice montane, precum şi intersectiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, în ambele sensuri, indicatoare confectionate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibra de sticlă.

1.8.- Pentru retragerea turistilor surprinsi de schimbări meteorologice bruste, în zone montane izolate, departe de cabane, se vor construi, amenaja sau reamenaja refugii de supravietuire.

1.9.- Activitatea de prevenire a accidentelor turistice în munti cuprinde amenajarea, omologarea şi întreţinerea traseelor turistice montane şi a refugiilor de supravietuire.

1.10.- Documentaţiile pentru amenajarea traseelor turistice montane noi şi pentru modificarea traseelor existente se întocmesc de către autoritatea administraţiei publice locale şi vor cuprinde:

–date de baza (traseul, unitatea montană, judeţul sau judeţele pe raza cărora se afla traseul);

–date privind execuţia şi întreţinerea marcajului şi a traseului;

–harta traseului la una dintre scarile: 1 : 50.000, 1 : 25.000 sau 1 : 20.000.

1.11.- Pentru întreţinerea traseelor turistice montane sunt obligatorii următoarele lucrări:

a)anual, vor fi curatate, reparate şi îmbunătăţite potecile turistice, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile şi lanţurile de sprijin, copertinele şi puntile peste ape şi vor fi inlaturate toate obstacolele care bareaza trecerea;

b)în fiecare primavara se vor completa şi înlocui stâlpii, sagetile, indicatoarele, inscriptionarile şi semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;

c)stâlpii de marcaj din zonele de avalanse vor fi schimbati pe teren ferit, iar marcajul va fi înlocuit, pe aceste porţiuni, cu semne pe sol, acolo unde este posibil.

1.12.- Lucrările de amenajare şi întreţinere a traseelor turistice montane vor fi efectuate de membrii echipelor SALVAMONT şi de cabanierii din zona, care pot fi ajutaţi şi de organizaţiile nonguvernamentale de tineret interesate.

1.13.- Fondurile necesare prevenirii accidentelor turistice, organizării şi desfăşurării acţiunii de salvare în munti, inclusiv dotării echipei SALVAMONT şi a membrilor acesteia cu echipament şi cu materiale de intervenţie, salvare şi transport al accidentatului sau bolnavului, vor fi asigurate din bugetele judeţene sau locale, după caz.

Agenţii economici, asociaţiile şi fundaţiile pot sponsoriza, potrivit legii, activitatea de prevenire a accidentelor turistice şi de salvare în munti, inclusiv dotarea membrilor echipelor SALVAMONT conform baremurilor prevăzute la cap. 3.

1.14.- Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerul de Interne, prin unităţile din teritoriu, vor sprijini acţiunile de amenajare şi de întreţinere a traseelor montane, în vederea prevenirii accidentelor turistice în munti.

1.15.- Pentru omologarea, modificarea sau desfiinţarea unor trasee turistice montane se înfiinţează, prin ordin al ministrului turismului, Comisia pentru omologarea traseelor turistice montane.

Comisia va funcţiona sub preşedinţia secretarului de stat de specialitate al Ministerului Turismului şi va avea în componenta sa cîte un reprezentant din Ministerul Turismului, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Academia Română.

La lucrările comisiei pot participa, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai comisiilor judeţene sau ai comisiilor locale după caz, pe raza cărora se afla trasee turistice montane, ai asociaţiilor neguvernamentale şi ai altor organisme cu obiect de activitate legat de zona montană (Asociaţia Cabanierilor din România, Asociaţia Naţionala a Salvatorilor Montani din România, Federaţia Română de Escalada şi Salvamont).

Secretariatul comisiei va fi asigurat de către Ministerul Turismului şi va tine evidenta traseelor omologate.

1.16.- Agenţii economici şi instituţiile care administrează cabane au următoarele obligaţii:

a)sa doteze cabanele turistice montane cu semnalizatoare luminoase pentru orientarea turistilor în timpul nopţii şi în condiţii meteorologice care prezintă pericol de accidentare;

b)sa instaleze la cabanele de creasta mijloace de avertizare sonore, care vor fi folosite în mod intermitent pentru orientarea turistilor în timpul unor condiţii meteorologice deosebite, precum şi ca semnal de alarma în caz de accidente, semnal stabilit convenţional cu cabanierii, cu echipele SALVAMONT şi cu unităţile din apropiere ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de interne şi cu staţiile meteorologice;

c)sa monteze la cabane panouri cu traseele turistice ale zonei, diferite pentru sezonul de vara şi pentru cel de iarna, cu marcarea distinctiva a portiunilor periculoase şi a refugiilor care pot fi folosite;

d)sa întocmească registrul de evidenta a turistilor la cabana;

e)sa afiseze zilnic buletinul meteorologic;

h)sa informeze turistii asupra căilor de acces cele mai convenabile, în funcţie de condiţiile meteorologice ale zilei.

1.17.- Agenţii economici sau instituţiile care organizează acţiuni turistice în munti au următoarele obligaţii:

a)sa utilizeze ghizi montani calificaţi;

b)sa informeze turistii asupra condiţiilor meteorologice ale zilei;

c)sa recomande turistilor echipamentul necesar parcurgerii traseului turistic montan;

d)sa utilizeze variantele de trasee turistice montane adecvate componentei grupului şi condiţiilor meteorologice.

Capitolul 2Organizarea activităţii de salvare în munti

2.1.- Activitatea de salvare în munti cuprinde patrularea preventivă, căutarea turistului dispărut, acordarea primului ajutor medical, în caz de accidentare, şi transportarea turistului accidentat sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Aceasta activitate va fi desfăşurată de persoane cu pregătire şi experienta în domeniu.

2.2.- Consiliile judeţene pe a căror rază administrativ-teritorială se desfăşoară turism montan vor organiza servicii publice SALVAMONT, care vor coordona activitatea de prevenire a accidentelor turistice şi de salvare în munti a turistilor accidentati şi a bolnavilor.

În localităţile cu turism montan dezvoltat, consiliile locale pot organiza

servicii publice SALVAMONT.

2.3.- O echipa SALVAMONT va fi formată din minimum 6 membrii recrutati din localităţile cele mai apropiate masivului muntos respectiv, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

–au o ţinuta morala demna;

–au o condiţie fizica şi sănătate bune, confirmate prin fişa medicală şi avizul medicului sportiv;

–au parcurs stagiul de aspirantura de 2 ani prin absolvirea obligatorie a formelor de pregătire SALVAMONT, organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului prin Federaţia Română de Alpinism şi Escalada şi Asociaţia Naţionala a Salvatorilor Montani din România;

–au îndeplinit probele impuse de baremul de atestare a calităţilor fizice şi profesionale, stabilit de Federaţia Română de Alpinism şi Escalada şi de Asociaţia Naţionala a Salvatorilor Montani;

–au împlinit vârsta de 18 ani.

2.4.- Fiecare echipa are un contract ales de membrii acesteia şi confirmat de consiliul judeţean/local, după caz. Conducătorul echipei are sarcina de a organiza instruirea periodică a echipei, mobilizarea acesteia în timpul cel mai scurt şi îndrumarea activităţii pe perioada desfăşurării acţiunilor.

2.5.- Numărul echipelor SALVAMONT va fi stabilit în funcţie de caracteristicile zonei montane, afluenta turistilor, schiorilor, alpinistilor şi a altor categorii de sportivi în staţiunile turistice montane.

2.6.- Sarcinile echipelor SALVAMONT constau în:

–participarea la acţiunile de prevenire a accidentelor turistice în munti, amenajarea şi întreţinerea traseelor turistice montane;

–patrularea preventivă în zonele montane cu flux turistic mare, grad de periculozitate ridicat şi în staţiunile turistice montane de practicare intensiva a sporturilor de iarna;

–deplasarea de urgenta la locul solicitat, salvarea accidentatului sau a bolnavului, acordarea primului ajutor medical şi transportarea acestuia la locul stabilit, pentru a fi preluat de personalul medical de specialitate.

2.7.- Însemnele şi legitimatiile membrilor echipelor SALVAMONT vor fi unice pe întreg teritoriul României şi se vor stabili de către Federaţia Română de Alpinism şi Escalada şi Asociaţia Naţionala a Salvatorilor Montani din România, care vor îndrumă tehnic şi metodologic activitatea echipelor SALVAMONT.

2.8.- Pe perioada desfăşurării activităţii de prevenire a accidentelor turistice, patrulare preventivă, salvare, pregătire şi perfecţionare, membrii echipelor SALVAMONT sunt consideraţi, de către agenţii economici şi instituţiile unde sunt angajaţi, în delegaţie în interes de serviciu.

2.9.- Fiecare membru al echipei SALVAMONT va primi, pe perioada acţiunii de salvare în munti reprezentind căutarea, acordarea primului ajutor medical şi transportarea turistului accidentat sau a bolnavului, o indemnizaţie stabilită pe baza unui contract de colaborare între consiliul judeţean sau local şi membrii echipei SALVAMONT, în raport cu importanţa acţiunilor desfăşurate.

2.10.- Fiecare membru al echipei SALVAMONT va fi dotat cu echipament şi trusa de prim ajutor, conform baremurilor prevăzute la cap. 3.

2.11.- Echipa SALVAMONT va fi dotată cu materiale de intervenţie, salvare şi transport al accidentatului sau al bolnavului, conform baremurilor prevăzute la cap. 3. Conducătorul echipei SALVAMONT va răspunde de folosirea şi de păstrarea acestor materiale.

2.12.- Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile sanitare judeţene, va dota trusele individuale SALVAMONT de prim ajutor, care vor fi folosite pentru asigurarea urgentelor în timpul acţiunii. Medicamentele şi materialele sanitare se vor acorda gratuit celor accidentati.

2.13.- Agenţii economici din turism vor asigura echipelor SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de transport pe cablu şi a serviciilor de cazare şi alimentaţie pe perioada când acestea sunt în acţiuni de patrulare preventivă şi de salvare în munti.

2.14.- Pregătirea şi perfecţionarea cunoştinţelor de specialitate ale membrilor echipelor SALVAMONT se fac anual de specialiştii Ministerului Tineretului şi Sporturilor prin Federaţia Română de Alpinism şi Escalada în colaborare cu Asociaţia Naţionala a Salvatorilor Montani din România şi cu sprijinul Ministerului Sănătăţii.

În acest scop se vor organiza: şcoli, tabere, concursuri şi schimburi de experienta de specialitate, interne şi internaţionale.

2.15.- Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va include în cadrul Nomenclatorului de meserii pe aceea de "salvator montan".

2.16.- Agenţii economici şi instituţiile care administrează cabane turistice vor asigura pentru fiecare cabana o trusa fixa dotată cu instrumentar medical, materiale sanitare şi medicamente pentru acordarea primului ajutor în caz de urgenta, conform baremurilor prevăzute la cap. 3. Medicamentele şi materialele sanitare se vor acorda gratuit.

2.17.- Cabanele vor fi dotate obligatoriu cu telefoane sau cu alt mijloc de comunicare rapida. Acolo unde condiţiile tehnice permit, cabanele şi echipele SALVAMONT vor fi dotate cu telefoane portabile.

2.18.- Cabanierii au obligaţia de a organiza direct acţiunea pentru acordarea primului ajutor în cazul unor accidente care pot fi rezolvate prin mijloace proprii.

În situaţia în care nu pot rezolva prin mijloace proprii salvarea celor accidentati, cabanierii au obligaţia de a alarma prin orice mijloace echipele SALVAMONT din zona, solicitând şi sprijinul unităţilor Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne.

2.19.- Ministerul Sănătăţii va asigura, prin direcţiile sanitare judeţene, convocarea şi instruirea anuală a cabanierilor şi ghizilor montani pentru acordarea primului ajutor medical şi folosirea medicamentelor din dotarea cabanelor turistice.

2.20.- Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va asigura colaborarea unităţilor silvice la acţiunile de salvare în munti prin personalul existent, reţeaua telefonica proprie, mijloace de transport de orice fel şi folosirea construcţiilor silvice ca puncte intermediare pe perioada acţiunii.

2.21.- Staţiile meteorologice vor comunică cabanelor şi echipelor SALVAMONT buletinul meteorologic.

2.22.- Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, prin unităţile lor din teritoriu, vor sprijini acţiunile de salvare a turistilor accidentati sau a celor aflaţi în pericol, utilizînd, în acest scop, personalul, materialele şi mijloacele tehnice din dotarea acestora.

Capitolul 3Baremuri de dotare a membrilor echipelor SALVAMONT şi a cabanelor cu

instrumentar medical, medicamente, materiale sanitare şi cu materiale

pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turistilor

accidentati în zona montană

3.1.- Baremul de dotare a fiecărui membru al formatiei SALVAMONT cu echipament individual şi materiale necesare pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turistilor accidentati în zona montană:

–bocanci tip alpin:

a)de iarna;

b)de vara;

–costum alpin;

–bocanci schi;

–costum schi;

–caciulita schi;

–manusi de protecţie;

–schiuri complete;

–ochelari de protecţie;

–casca de protecţie;

–vesta de siguranţă;

–coltari;

–piolet;

–rucsac;

–trusa medicală individuală;

–lanterna cu baterii;

–briceag.

3.2.- Baremul de dotare cu instrumentar sanitar de prim ajutor, cu materiale sanitare şi cu medicamente a trusei individuale de prin ajutor medical a fiecărui membru al formatiei SALVAMONT:

A. Instrumentar medical de prim ajutor:

B. Materiale sanitare:

C. Medicamente:

3.3.- Baremul de dotare a echipei SALVAMONT cu echipament şi materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turistilor accidentati în zona montană:

În funcţie de complexitatea zonei de activitate, la aceasta dotare generală se vor adauga şi alte materiale specifice, conform recomandărilor Federaţiei Române de Alpinism şi Escalada şi ale Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.

3.4.- Baremul de dotare a cabanelor cu instrumentar medical de prim ajutor, cu materiale sanitare şi cu medicamentele care se vor acorda gratuit:

A. Instrumentar medical de prim ajutor:

B. Materiale sanitare:

C. Medicamente:

3.5.- Baremul de dotare a cabanei cu materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turistilor accidentati în zona montană: