Decizie nr. 152 din 22 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 şi alin. 3 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (număr în format vechi 1.952/CIV/2005) al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.

La apelul nominal răspund părţile Alexandru Magherescu şi Ana Popescu, prin avocat, cu delegaţie la dosar, precum şi partea Victor Magherescu, personal şi reprezentat de acelaşi avocat. Lipseşte autoarea excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul părţilor Alexandru Magherescu, Ana Popescu şi Victor Magherescu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private, iar diferenţierea făcută de legiuitor în ceea ce priveşte constructorul de bună-credinţă sau de rea-credinţă, care edifică o construcţie sau plantaţie pe terenul altuia, este deplin justificată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (număr în format vechi 1.952/CIV/2005), Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 teza întâi din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - S.A. într-o cauză având ca obiect acţiunea formulată împotriva autoarei excepţiei pentru obligarea acesteia la ridicarea construcţiilor efectuate pe terenul altuia, în conformitate cu prevederile art. 494 din Codul civil.

În motivarea excepţiei se susţine că reglementarea dreptului proprietarului unui teren de a obţine ridicarea construcţiilor edificate cu rea-credinţă de către un terţ, pe cheltuiala constructorului, precum şi despăgubiri pentru eventualele daune aduse proprietarului fondului, echivalează cu o veritabilă expropriere în interes privat, cu nerespectarea condiţiei existenţei unei drepte şi prealabile despăgubiri, stabilite de comun acord cu proprietarul. Se mai arată că în acest mod este încălcat principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, deoarece instituie o discriminare între proprietarul construcţiilor şi plantaţiilor edificate pe terenul altuia, care este obligat să le ridice pe cheltuiala proprie, şi proprietarul terenului, care este îndreptăţit să obţină despăgubiri. De asemenea, se arată că tratamentul juridic diferit acordat constructorului de bună-credinţă, faţă de constructorul de rea-credinţă, contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că titularul dreptului de proprietate asupra terenului devine proprietar al construcţiei, iar constructorul dobândeşte un drept de creanţă, potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 494 alin. 1, 2 şi alin. 3 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora: "Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii."

În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal, indiferent de titular, a proprietăţii private, alin. (3) privind exproprierea, alin. (6) ce se referă la despăgubirile ce se cuvin proprietarului în caz de expropriere sau pentru folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autoritatea publică şi art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din aceeaşi Convenţie.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 494 din Codul civil sunt incluse în capitolul II - Despre dreptul de accesiune asupra celor unite şi încorporate cu lucrul şi reglementează accesiunea imobiliară artificială, ca mod de transmitere a proprietăţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificată de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altcuiva.

Prin urmare, proprietarul terenului beneficiază de o prezumţie legală relativă de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate.

Prevederile art. 494 alin. 1, 2 şi alin. 3 teza întâi reglementează situaţia în care plantaţiile şi lucrările au fost făcute de către un terţ de rea-credinţă cu materiale proprii, statuând că proprietarul terenului poate opta între a păstra lucrările, cu obligaţia de a-l despăgubi pe constructor, în temeiul principiului că nimeni nu se poate îmbogăţi fără just temei, sau a-l obliga pe acesta să le ridice pe cheltuiala proprie.

Aşadar, Curtea constată că autoarea excepţiei porneşte de la o premisă greşită atunci când susţine că, în calitate de proprietar al construcţiei edificate cu rea-credinţă pe terenul altuia, nu beneficiază de despăgubiri pentru valoarea acestora, ceea ce, în opinia sa, contravine protecţiei constituţionale şi internaţionale a dreptului de proprietate privată.

Dimpotrivă, în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, o terţă persoană care a construit cu rea-credinţă pe terenul proprietatea alteia nu are decât un drept de creanţă asupra materialelor şi lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speţă un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi a prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu poate fi reţinută.

Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia tratamentul juridic diferit acordat proprietarului construcţiilor sau plantaţiilor, faţă de proprietarul terenului, pe de o parte, şi constructorului de rea-credinţă, faţă de constructorul de bună-credinţă, pe de altă parte, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta nu este întemeiată. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut, în mod constant, că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu are semnificaţia unei uniformităţi de tratament juridic, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii distincte, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (număr în format vechi 1.952/CIV/2005) al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie