Decizie nr. 20 din 21 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) şi f), ale art. 27 şi ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ion Ciochina în Dosarul nr. 6.586/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal sunt prezenţi autorul excepţiei, precum şi Elena Nastase, presedinta Asociaţiei de proprietari Bl. C.29, şi Marian Tuzluc, administrator la aceeaşi asociaţie.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicita admiterea acesteia, sustinand oral aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Celelalte părţi prezente solicita respingerea excepţiei, arătând ca motivul litigiului între asociaţia de proprietari şi autorul excepţiei îl constituie neplata de către acesta din urma a cotelor de întreţinere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Se arata ca în imobilele cu mai multe apartamente convieţuirea impune coproprietatea forţată asupra spaţiilor comune. De aceea şi plata pentru serviciile aferente acestor spaţii se face centralizat, fiecare coproprietar fiind însă obligat să-şi achite cota-parte din aceste servicii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.586/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) şi f) , ale art. 27 şi ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ion Ciochina.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei considera ca dispoziţiile criticate încalcă art. 37 alin. (1) privind dreptul de asociere, precum şi art. 41 şi 135 din Constituţie - acesta din urma ocrotind proprietatea privată.

Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel cum remarca Guvernul, "convieţuirea în imobile cu mai multe apartamente impune coproprietatea forţată asupra spaţiilor comune, care trebuie administrate în interesul tuturor proprietarilor de apartamente care locuiesc în acel imobil. De asemenea, furnizarea majorităţii serviciilor către condominiul respectiv se face centralizat, cu facturarea acestor servicii în mod colectiv. Din aceste motive, este necesară o anumită forma de organizare a proprietarilor, de natura să asigure o mai buna administrare a drepturilor şi obligaţiilor comune proprietarilor care locuiesc în imobil".

În ceea ce priveşte compatibilitatea textelor din Legea locuinţei cu dispoziţiile art. 41 şi 135 din Constituţie, Guvernul observa că nu se aduce, prin lege, nici o atingere dreptului de proprietate, întrucât legea reglementează dreptul asociaţiei de proprietari de a intenta o acţiune în justiţie împotriva persoanelor care nu au plătit contribuţia la cheltuielile comune, în scopul recuperării creanţelor.

Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca textele criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, precum şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) şi f), ale art. 27 şi ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al căror conţinut este următorul:

–Art. 24: "Asociaţia de proprietari îndeplineşte următoarele atribuţii:

a)adopta şi amendeaza bugetele de venituri şi cheltuieli, precum şi fondul de rulment; încasează cotele obişnuite şi speciale pentru cheltuielile comune de la proprietarii de apartamente şi de la proprietarii spaţiilor cu alta destinaţie decât aceea de locuinta;

[....];

c)acţionează sau susţine în justiţie, în nume propriu sau în numele proprietarilor asociaţi, interesele legate de clădire;

d)încheie contracte şi îşi asuma obligaţii în nume propriu sau în numele proprietarilor asociaţi, în interesele legate de clădire;

e)reglementează folosirea, întreţinerea, repararea, înlocuirea şi modificarea părţilor proprietăţii comune;

f)impune penalizări pentru întârzierea plăţii cotelor de întreţinere;";

–Art. 27: "Preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia în derularea contractelor şi îşi asuma obligaţii în numele acesteia. El reprezintă asociaţia de proprietari împotriva unui terţ, inclusiv în acţiunile iniţiate de asociaţie împotriva unui proprietar sau chiriaş care nu şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de asociaţie sau în procesele iniţiate de un proprietar care contesta o hotărâre a asociaţiei de proprietari.";

–Art. 29: "Toţi proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune.

Plata se va face conform hotărârii luate în adunarea generală.";

–Art. 30: "Cu aprobarea data prin votul a două treimi din numărul membrilor asociaţiei de proprietari, poate fi percepută o sumă specială, în afară cheltuielilor comune prevăzute în buget, destinată achitării cheltuielilor comune neprevăzute, dar necesare. Astfel de sume se vor plati la termenele stabilite de adunarea generală a asociaţiei de proprietari.";

–Art. 31: "Asociaţia de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, şi a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.

Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Acţiunea este scutită de taxa de timbru.

Sentinta data în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă, pentru acoperirea datoriilor."

I. Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constata ca motivul de neconstituţionalitate invocat, în sensul că ar fi incalcate prevederile constituţionale ale art. 37 alin. (1) privind dreptul la libera asociere, nu poate fi reţinut. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, Curtea a statuat ca în anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 37 din Constituţie şi, respectiv, prin cele ale art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, Curtea constata ca asociaţia de proprietari se afla într-o asemenea situaţie juridică. Într-adevăr, această categorie de asociaţii a fost creata prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convietuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţa, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neintelegeri sau litigii.

II. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 41 din Constituţie, Curtea constata ca acestea, reglementand modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate asupra părţilor din clădirile destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii, sunt exact în sensul art. 41 din Legea fundamentală. Obligarea datornicului de a plati creditorului contravaloarea unor bunuri şi servicii de care a beneficiat nu poate fi nicicum privită ca o violare a proprietăţii.

În sistemul dreptului civil român, administrarea bunurilor aflate în coproprietate se realizează cu acordul tuturor coproprietarilor, legea cerând unanimitate. Este motivul pentru care orice coproprietar poate cere, în orice moment, ieşirea din indiviziune. Numai ca, în ipoteza părţilor comune din clădirile cu etaje şi apartamente, ieşirea din indiviziune nu este posibila, coproprietatea fiind perpetua.

În aceste condiţii, Curtea constata că nu pot fi primite afirmatiile autorului excepţiei în sensul că "rămâne la dispoziţia proprietarului felul în care îşi administrează proprietatea indiviză", tocmai pentru ca "proprietarul" nu este singurul stăpân al părţilor indivize, de care nu are cum sa dispună numai el, fără a încalcă drepturile celorlalţi.

Şi, în sfârşit, cu privire la criticile de neconstituţionalitate bazate pe argumente cu o coloratura politica, de felul "proprietarul să se simta

ca în perioada comunista..." etc., fără a se indica prevederile constituţionale cărora le-ar contraveni prevederile legale atacate, Curtea constata ca acestea, de asemenea, nu pot fi primite, deoarece Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu controlul de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) şi f), ale art. 27 şi ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ion Ciochina în Dosarul nr. 6.586/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu