Regulament nr. 2 din 11 august 2016

Având în vedere prevederile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite prezentul regulament.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

(1)Prezentul regulament stabileşte cerinţele minime obligatorii pentru operaţiunile de plată de tip transfer credit şi debitare directă denominate în lei, decontate prin intermediul sistemelor de plăţi de mare valoare, executate pe teritoriul României între şi în cadrul prestatorilor de servicii de plată.

(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) prezentul regulament nu se aplică operaţiunilor de plată între diferite unităţi ale Trezoreriei Statului.

Articolul 2

(1)În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.angajament privind debitarea directă - acordul încheiat între beneficiar şi instituţia beneficiarului, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5 alin (3) şi care cuprinde responsabilităţile beneficiarului cu privire la obligaţiile care îi revin, precum şi acceptul instituţiei beneficiarului referitor la efectuarea de către beneficiar a operaţiunilor de debitare directă;

2.executare a plăţii - ansamblu de proceduri utilizate de către o instituţie în scopul finalizării plăţii iniţiate printr-un ordin de plată de transfer credit sau de debitare directă;

3.instituţie - oricare dintre prestatorii de servicii de plată, care execută ordine de plată de transfer credit şi de debitare directă, aşa cum sunt prevăzuţi la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare;

4.instituţia beneficiarului - instituţia care recepţionează un ordin de plată de debitare directă şi respectiv de transfer credit, în scopul punerii la dispoziţia beneficiarului a sumei de bani prevăzute în respectivul ordin de plată;

5.instituţia plătitorului - instituţia la care plătitorul are deschis contul de plăţi care urmează a fi debitat cu suma prevăzută în ordinul de plată de debitare directă sau de transfer credit;

6.operaţiune de debitare directă - acţiune iniţiată de un beneficiar în vederea debitării contului de plăţi al unui plătitor deschis la instituţia plătitorului, conform mandatului dat de plătitor;

7.operaţiune de transfer credit - acţiune iniţiată de plătitor, care presupune debitarea contului de plăţi al plătitorului, deschis la instituţia plătitorului, în scopul transferării de fonduri în contul de plăţi al unui beneficiar;

8.mandat de debitare directă - acord de voinţă transmis în scris ori prin mijloace electronice, semnat sau a cărui autenticitate a fost verificată prin aplicarea unei proceduri de securitate, prin care un plătitor acordă o autorizare singulară sau permanentă, dar revocabilă în vederea debitării contului său de plăţi;

9.procedură de securitate - o procedură stabilită prin convenţie între plătitor şi instituţia plătitorului, respectiv între beneficiar şi instituţia beneficiarului în scopul:

a)de a determina dacă un ordin de transfer credit sau de debitare directă, o modificare sau o revocare a acestuia provine de la plătitor, respectiv de la beneficiar;

b)de a detecta erorile în transmiterea sau în conţinutul ordinului de transfer credit sau de debitare directă ori a comunicării de modificare sau revocare a acestuia;

c)de a determina dacă un mandat de debitare directă, o modificare sau o revocare a acestuia provine de la plătitor.

(2)În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile: ordin de plată, beneficiar al plăţii, cod unic de identificare, cont de plăţi, plătitor au înţelesul prevăzut la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul IIDispoziţii privind plăţile prin transfer credit

Articolul 3

(1)Un ordin de plată de tip transfer credit trebuie să includă cel puţin următoarele elemente obligatorii:

a)identificarea ca ordin de plată de transfer credit;

b)identificarea plătitorului, prin nume/denumire şi cod unic de identificare a contului de plăţi al acestuia deschis la instituţia plătitorului;

c)identificarea beneficiarului, prin nume/denumire şi cod unic de identificare a contului de plăţi al acestuia deschis la instituţia beneficiarului;

d)suma de plată şi moneda în care aceasta este denominată;

e)elementul sau elementele care să permită verificarea autenticităţii ordinului de transfer credit stabilit(e) de către instituţia plătitorului, conform procedurii definite la art. 2 alin. (1) pct. 9. (2) În plus faţă de menţiunile prevăzute la alin. (1) instituţia plătitorului va putea conveni cu plătitorul ca acesta să furnizeze, după caz, şi elemente suplimentare, cum ar fi, spre exemplu, dar fără a se limita la:

a)exprimarea în litere a sumei prevăzute în ordinul de plată de transfer credit;

b)data începerii executării ordinului de plată de transfer credit;

c)detalii privind conţinutul economic al operaţiunii care a determinat iniţierea ordinului de plată de transfer credit.

(3)În cazul plăţilor efectuate în relaţia cu Trezoreria Statului, ordinul de plată de transfer credit va conţine în plus următoarele elemente obligatorii:

a)codul de identificare fiscală al beneficiarului (cod de înregistrare fiscală sau cod unic de înregistrare, CNP sau număr de identificare fiscală, după caz);

b)codul de identificare fiscală al plătitorului (cod de înregistrare fiscală sau cod unic de înregistrare, CNP sau număr de identificare fiscală, după caz);

c)numărul de evidenţă a plăţii, alocat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, după caz;

d)numărul ordinului de plată de transfer credit iniţiat de plătitor;

e)detalii privind conţinutul economic al operaţiunii;

f)data debitării contului de plăţi al plătitorului de către instituţia plătitorului (care se va completa de către instituţia plătitorului).

Articolul 4

(1)În vederea executării unui ordin de plată de transfer credit, instituţia beneficiarului va lua în considerare ca elemente unice de identificare a beneficiarului doar codul unic de identificare şi/sau codul BIC, după caz.

(2)În cazul prevăzut la alin. (1), instituţia beneficiarului nu este ţinută răspunzătoare pentru ordinele de plată de transfer credit în care numele/denumirea beneficiarului şi codul unic de identificare nu identifică aceeaşi persoană.

(3)La solicitarea instituţiei plătitorului, instituţia beneficiarului depune diligenţele necesare pentru recuperarea fondurilor băneşti direcţionate eronat în contul de plăţi al beneficiarului identificat în conformitate cu prevederile alin. (1) şi returnează imediat instituţiei plătitorului orice sumă astfel recuperată.

(4)Instituţia beneficiarului poate deduce din suma recuperată, în conformitate cu prevederile alin. (3), cheltuielile efectuate în legătură cu recuperarea fondurilor şi cu returnarea acestora.

(5)În cazul în care ordinul de plată de transfer credit primit de Trezoreria Statului în calitate de instituţie a beneficiarului identifică beneficiarul atât prin nume/denumire, cât şi printr-un cod de identificare fiscală, iar aceste două informaţii identifică persoane diferite, aceasta va lua în considerare doar codul de identificare fiscală ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditării contului de plăţi al acestuia.

(6)În cazul în care ordinul de plată de transfer credit primit de Trezoreria Statului în calitate de instituţie a beneficiarului identifică conţinutul economic al operaţiunii atât prin explicaţii, cât şi printr-un cod unic de identificare, iar aceste două informaţii reprezintă informaţii diferite, aceasta va lua în considerare doar codul unic de identificare ca element unic de identificare a conţinutului economic al operaţiunii în vederea creditării contului de plăţi al beneficiarului.

(7)În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (6), Trezoreria Statului nu este ţinută răspunzătoare faţă de beneficiar pentru executarea unui ordin de plată de transfer credit în care numele/denumirea beneficiarului şi codul de identificare fiscală nu identifică acelaşi beneficiar sau pentru executarea unui ordin de plată de transfer credit în care menţiunile privind conţinutul economic al operaţiunii şi codul unic de identificare nu exprimă acelaşi lucru.

(8)Returnarea sumelor dirijate eronat în conturile bugetare deschise la Trezoreria Statului se efectuează potrivit reglementărilor legale în vigoare în domeniul fiscal şi bugetar.

Capitolul IIIDispoziţii privind plăţile prin debitare directă

Articolul 5

(1)Un mandat de debitare directă trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente obligatorii:

a)identificarea ca mandat de debitare directă;

b)identificarea plătitorului;

c)identificarea beneficiarului;

d)identificarea instituţiei plătitorului, prin denumire şi/sau cod BIC, după caz;

e)codul unic de identificare alocat contului de plăţi care trebuie debitat, deschis de plătitor la instituţia plătitorului;

f)semnăturile persoanelor autorizate;

g)autorizarea singulară sau permanentă, dar revocabilă, dată de plătitor în vederea debitării contului său de plăţi;

h)indicarea tipului plăţii (singulară sau recurentă), a opţiunilor legate de sumă (fixă/variabilă) sau precizarea unei limite maxime, dacă este cazul;

i)orice termeni şi/sau condiţii suplimentare aplicabile iniţierii ordinului de plată de debitare directă, după caz.

(2)Un ordin de plată de debitare directă trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente obligatorii:

a)identificarea ca ordin de plată de debitare directă;

b)suma de plată;

c)identificarea instituţiei plătitorului, prin denumire şi cod BIC, după caz;

d)identificarea instituţiei beneficiarului, prin denumire şi cod BIC, după caz;

e)identificarea prin titular şi cod unic de identificare a contului de plăţi care trebuie debitat;

f)identificarea prin titular şi cod unic de identificare a contului de plăţi care trebuie creditat;

g)elementul/elementele care permite/permit autentificarea beneficiarului de către instituţia beneficiarului conform procedurii definite la art. 2 alin. (1) pct. 9. (3) Un angajament de debitare directă trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:

a)o prevedere în care să fie definit scopul acestuia;

b)o clauză prin care beneficiarul garantează instituţiei sale faptul că dispune de un mandat valabil pentru fiecare ordin de plată de debitare directă pe care îl va iniţia;

c)o clauză prin care beneficiarul răspunde pentru exactitatea tuturor elementelor conţinute de ordinele de plată de debitare directă transmise instituţiei sale;

d)o prevedere referitoare la situaţia în care beneficiarul prevăzut într-un ordin de plată de debitare directă îşi transferă contul de plăţi la o altă instituţie sau încetează să utilizeze serviciul de debitare directă, în intervalul de timp dintre momentul iniţierii ordinului de plată de debitare directă şi momentul formulării unei pretenţii ori al returnării/rambursării sumei prevăzute într-un ordin de plată de debitare directă.

Articolul 6

Instituţia plătitorului debitează contul de plăţi al plătitorului inclusiv pe baza mandatului de debitare directă dat de plătitor şi a fondurilor existente în contul de plăţi al plătitorului.

Articolul 7

Pentru a acţiona ca instituţie a plătitorului, o instituţie trebuie:

a)să fi primit un mandat de debitare directă, care să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 5 alin. (1);

b)să accepte mandatul de debitare directă emis în scris sau transmis prin mijloace electronice.

Articolul 8

Pentru a presta servicii de debitare directă unui beneficiar, instituţia beneficiarului trebuie să obţină de la beneficiar un angajament privind debitarea directă.

Articolul 9

(1)Un mandat de debitare directă este revocat sau modificat atunci când instituţia plătitorului primeşte o dispoziţie în acest sens.

(2)Dispoziţia prevăzută la alin. (1) va fi acceptată de către instituţia plătitorului dacă identifică în mod corect mandatul de debitare directă pe care îl revocă ori modifică.

(3)Dispoziţia poate fi transmisă instituţiei plătitorului în scris sau prin mijloace electronice.

Articolul 10

(1)Un ordin de plată de debitare directă este revocat sau modificat atunci când o dispoziţie de revocare sau de modificare dată de beneficiar şi a cărui autenticitate a fost verificată prin aplicarea unei proceduri de securitate este primită de instituţia beneficiarului în forma şi în limitele de timp convenite cu acesta.

(2)Instituţia beneficiarului va informa beneficiarul cu privire la limitele de timp stabilite pentru transmiterea ordinelor de plată de debitare directă.

Articolul 11

În cazul în care un plătitor pretinde o rambursare în legătură cu o sumă prevăzută într-un ordin de plată de debitare directă, aceasta va fi soluţionată în conformitate cu contractul încheiat între părţi şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Capitolul IVSancţiuni şi dispoziţii finale

Articolul 12

Nerespectarea prevederilor prezentului regulament atrage aplicarea regimului sancţionator prevăzut de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.

Articolul 13

La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Regulamentul Băncii Naţionale României nr. 2/2005 privind ordinul de plată utilizat în operaţiuni de transfer-credit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 31 martie 2005, şi Regulamentul Băncii Naţionale României nr. 3/2005 privind debitarea directă executată prin casa de compensare automată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 31 martie 2005.

Preşedintele

Consiliului de administraţie

al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

Bucureşti, 11 august 2016.

Nr. 2.