Decizie nr. 1.495 din 15 noiembrie 2011

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Găzdac şi Iuliana Voichiţa Găzdac în Dosarul nr. 618/35/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.575D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând aplicarea în timp a dispoziţiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 618/35/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Viorel Găzdac şi Iuliana Voichiţa Găzdac într-o cauză având ca obiect o cerere de revizuire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate reglementează un nou caz de revizuire şi sunt contrare principiului neretroactivităţii legii civile înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care acest caz de revizuire se aplică şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie civilă rămase definitive ori irevocabile anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă îşi exprimă opinia în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă în măsura în care incidenţa acestui motiv de revizuire s-ar răsfrânge şi asupra hotărârilor rămase irevocabile anterior introducerii acestui caz de revizuire în Codul de procedură civilă, respectiv anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003. În caz contrar, s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice şi s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 12.165 din 13 decembrie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 17.549 din 14 decembrie 2010, şi apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Ca atare, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

În plus, arată că dispoziţiile legale criticate dispun pentru viitor şi se aplică de la data intrării lor în vigoare situaţiilor juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii legii. Însă criticile formulate de autorul excepţiei vizează aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat, aspecte ce excedează obiectului controlului de constituţionalitate, fiind atribute ale instanţei de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

9.dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate, dintr-o altă perspectivă decât cea relevată de autorii excepţiei în prezenta cauză, şi a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că formula redacţională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a ordonanţei modificatoare. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

În legătură cu principiul neretroactivităţii legilor, Curtea constată că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi, care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că, prin dispoziţiile sale, legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Raportând cele arătate cu titlu principial la norma dedusă controlului, Curtea constată că aceasta îşi limitează incidenţa exclusiv la hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie civilă rămase definitive ori irevocabile ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aşadar integrate domeniului său temporal de aplicare legitim, ceea ce impune concluzia că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Găzdac şi Iuliana Voichiţa Găzdac în Dosarul nr. 618/35/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu