Decizie Nr. 93 din 20 octombrie 1994

Curtea Constituţională a fost sesizată la 27 septembrie 1994 de către 26 de senatori, şi anume: Voicu Valentin Glodean, Dumitru Calueanu, Ioan Paul Popescu, Emilian Buzica, Constantin Moiceanu, Florin Buruiana, Tanase Tavala, Vasile Vetisanu, Nistor Badiceanu, Sabin Ivan, Adrian Sirbu, Petre Constantin Buchwald, Matei Boila, Karoly Ferenc Szabo, Iosif Csapo, Attila Verestoy, Alexandru Paleologu, Gheorghe Catuneanu, Ştefan Augustin Popa Doinas, Gheorghe Frunda, Emil Tocaci, Maria Matilda Tetu, Cristian Sorin Dumitrescu, Ştefan Radoff, Constantin-Ticu Dumitrescu, Ioan Lup, asupra neconstitutionalitatii votului final, exprimat în plenul Senatului în şedinţa din 20 iunie 1994, privind proiectul de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.

În motivarea obiectiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca adoptarea legii - cu caracter organic - necesita 72 de voturi şi ca, după exprimarea electronică a votului, s-a scos din calculator o lista, cu care ocazie s-ar fi constatat ca, deşi au fost exprimate 72 de voturi în favoarea proiectului, numărul lor real era, de fapt 68, deoarece 4 senatori au fost lipsa în momentul votării.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În opinia preşedintelui Camerei Deputaţilor s-a arătat ca sesizarea Curţii Constituţionale se poate face numai pentru cazurile şi în limitele stabilite la art. 144 din Constituţie, între care nu figurează situaţii de felul celei arătate în sesizare, care se referă la un proiect legislativ adoptat numai de una dintre Camere.

În opinia primită din partea preşedintelui Senatului se arata ca analiza caracterului constituţional al unei legi presupune adoptarea acesteia de către ambele Camere şi nu de către una singura, astfel ca sesizarea este prematura; cît priveşte contestarea votului, se considera ca aceasta este o simpla problema de fapt care a fost rezolvată, asa cum era normal, în Senat şi nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, cu atât mai mult cu cît nici nu se contesta corectitudinea înregistrării voturilor, care s-au exprimat atât electronic, cît şi prin ridicarea miinii.

În punctul de vedere al Guvernului se subliniaza ca între competentele Curţii Constituţionale nu intra şi verificarea votului exprimat de parlamentari cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi, problema corectitudinii votului fiind - în speta - de competenţa preşedintelui Senatului.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinînd sesizarea grupului de deputaţi, punctele de vedere exprimate de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi de Guvern, raportul judecătorului-raportor, precum şi dispoziţiile art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiecţia de neconstituţionalitate priveşte contestarea rezultatului votului exprimat în plenul Senatului, cu prilejul adoptării proiectului de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aflat în prezent - şi neadoptat încă - la Camera Deputaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

Controlul constituţionalităţii legii funcţionează, asadar, în condiţiile art. 144 lit. a), ca un control prealabil şi preventiv înainte de promulgarea legii, după ce aceasta a fost adoptată în aceeaşi forma de către ambele Camere ale Parlamentului, fie în şedinţe separate, inclusiv în cadrul procedurii de mediere, fie în şedinţa comuna.

Dispoziţiile art. 144 lit. a) din Constituţie sunt clar detaliate şi prin dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: "În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie şi se depune la secretarul general de la Camera Deputaţilor şi de la Senat".

Deci, declanşarea sesizării este condiţionată de adoptarea legii în aceeaşi forma de către ambele Camere ale Parlamentului. De aceea sesizarea Curţii, într-un moment în care numai Senatul a votat proiectul legislativ, este facuta cu încălcarea dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie.

Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 2, art. 12, art. 13 şi art. 17 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Constata ca obiecţia de neconstituţionalitate, formulată de un grup de 26 de senatori, cu privire la votul final asupra proiectului de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului nu a fost invocată în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie şi, în consecinţa, o respinge.

2.Prezenta decizie se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în data de 20 octombrie 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu