Decizie nr. 93 din 25 iunie 1998

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de justiţie, Mateescu Razvan, Mateescu Sabina şi Balanescu Irina în Dosarul nr. 717/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 mai 1998, în prezenta reprezentantului Prefecturii Judeţului Mehedinti, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 25 iunie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 20 martie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, Mateescu Razvan, Mateescu Sabina şi Balanescu Irina.

În motivarea excepţiei Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 128 şi 130 din Constituţie, întrucât din moment ce declararea recursului în anulare constituie o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, este firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceloraşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacată este neconstitutionala, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie aparatajul exclusiv al Ministerului Public şi se executa prin procurorii constituiţi în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept.

Prin excepţia invocată, Mateescu razvan, Mateescu Sabina şi Balanescu Irina apreciază ca art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este neconstitutionala, fără a preciza însă dispoziţiile constituţionale incalcate. În motivare se susţine ca textul încalcă, pe de o parte, principiile autorităţii lucrului judecat şi al stabilitatii raporturilor juridice, iar pe de altă parte, creează, indirect, o cale de atac neprevăzută de lege şi aflată la indemana discretionara a părţii.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este intemeiata.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive care, potrivit art. 25 din Legea nr. 47/1992, şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, sunt obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Potrivit art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "Până la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile din proces pot cere continuarea judecaţii".

Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "Art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate atrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel ca ea a rămas definitivă.

Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat părţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand, prin deciziile pronunţate, aceeaşi soluţie de constituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii.

Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, ce se poate exercita numai de către procurorul general, este continuată, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre părţi, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă ce nu poate fi cenzurata de justiţia constituţională. S-a reţinut, de asemenea, ca posibilitatea părţii interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituţionale, deoarece art. 128 şi 130 din Constituţie nu sunt afectate, iar exercitarea recursului în anulare s-a făcut în condiţiile legii şi partea nu va putea susţine un alt motiv decât cel invocat de procurorul general, dar desigur în lumina intereselor sale.

Criticile formulate de Mateescu Razvan, Mateescu Sabina şi Balanescu Irina cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, în sensul că încalcă principiile autorităţii lucrului judecat şi stabilitatii raporturilor juridice, nu reprezintă, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Acestea nu sunt principii constituţionale, iar părţile nu indica nici o prevedere din Constituţie căreia textul atacat i-ar contraveni. Instanţa de contencios constituţional nu este în măsura să se substituie părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, Mateescu Razvan, Mateescu Sabina şi Balanescu Irina în Dosarul nr. 717/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu