Decizie nr. 1.045 din 13 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Mihai Ţibuleac în Dosarul nr. 486/305/2006 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 685/2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 486/305/2006, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Mihai Ţibuleac cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 150 din 2 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Târgu-Secuiesc în Dosarul nr. 486/322/2007.

În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul său de proprietate, întrucât permite confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârşirea unor contravenţii, chiar dacă acestea nu aparţin contravenientului şi chiar dacă cel care le-a încredinţat contravenientului este de bună-credinţă, neavând ştiinţă de scopul utilizării lor.

Tribunalul Covasna consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituţionale care garantează şi ocrotesc proprietatea privată, de vreme ce acestea exclud protecţia bunurilor folosite la săvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că măsura confiscării unor bunuri nu încalcă dreptul de proprietate privată, ci reprezintă o consecinţă legitimă a încălcării unei norme legale, în condiţiile în care, potrivit art. 44 alin. (8) din Constituţie, doar averea dobândită în mod licit nu poate fi confiscată.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, arată că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, deoarece dreptul de proprietate trebuie exercitat în condiţiile prevăzute de lege. Dispunerea în mod legal a confiscării bunurilor pentru săvârşirea unei contravenţii este o consecinţă legitimă a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate privată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, primind o nouă numerotare, astfel că, în prezent, textul de lege criticat se regăseşte în art. 220 alin. (2) lit. b), având următoarea redactare: "Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: [...]

b)confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic şi al distilatelor, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k)."

În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi acelaşi critici ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, arătând că «proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către agenţii economici contravine legii.»

În ceea ce priveşte faptul că bunurile confiscate nu aparţin contravenientului, ci unei terţe persoane, cu acelaşi prilej Curtea a arătat că aceasta nu poate atrage ineficienţa acestei măsuri sancţionatorii. În acest sens, a reţinut că, pe de o parte, Constituţia prevede în art. 44 alin. (9) că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu uşurinţă a dispoziţiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Pe de altă parte, a arătat că proprietarul bunurilor utilizate în mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contravenţionale, deoarece a încredinţat folosinţa bunului său, asumându-şi riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-şi recupera prejudiciul, proprietarul are la îndemână calea acţiunii în justiţie împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Mihai Ţibuleac în Dosarul nr. 486/305/2006 al Tribunalului Covasna.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea