Decizie nr. 381 din 14 octombrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.861/2002 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.861/2002, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză, reclamant în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege menţionate încalcă drepturile şi principiile constituţionale prevăzute în art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept, în art. 4, referitoare la unitatea poporului şi egalitatea dintre cetăţeni, în art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 15, referitoare la universalitatea drepturilor, în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 24, referitoare la dreptul la apărare, în art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, şi în art. 144 lit. c), referitoare la excepţia de neconstituţionalitate. Se susţine că drepturile constituţionale nu mai sunt garantate în situaţia în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare şi din oficiu de către organele competente ale statului.

Judecătoria Galaţi îşi exprimă opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului penal, soluţie ce rezultă din prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3) din Constituţie. În situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că dispoziţiile art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 3 (Lovirea sau alte violenţe) din Codul penal, potrivit cărora "Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate", precum şi cele ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. 279 (Organele cărora li se adresează plângerea): "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.

Plângerea prealabilă se adresează:

a)instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.

Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193, 205 şi 206 din Codul penal, săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;

b)organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la lit. a);

c)organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană sau contra uneia din persoanele arătate în art. 29 pct. 1.";

–Art. 284 (Termenul de introducere a plângerii): "În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.

Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul."

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 şi 144 din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu pot fi reţinute, sub nici un aspect, criticile formulate.

Legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, conform căruia "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", a renunţat pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate la principiul oficialităţii procesului penal şi a lăsat la aprecierea persoanei vătămate necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului. Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate, care este o excepţie de la regula generală a oficialităţii procesului penal înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu poate fi contrară drepturilor şi intereselor părţilor, ci, dimpotrivă, nu le poate fi decât favorabilă.

Dispoziţiilor legale referitoare la procedura plângerii prealabile au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea Constituţională a subliniat că acestea nu numai că nu sunt contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei, dar exprimă principii de politică penală democratice şi umaniste în legătură cu soluţionarea conflictelor de drept penal, fie că este vorba de infracţiunile pentru care este instituită procedura plângerii prealabile, condiţiile şi termenul în care poate fi introdusă plângerea, fie de consecinţele pe planul dreptului substanţial şi pe planul dreptului procesual. În acest sens, sunt deciziile nr. 344 din 6 decembrie 2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002) şi nr. 230 din 3 iunie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003).

De altfel, lăsarea la voinţa persoanei vătămate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi a posibilităţii înlăturării răspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împăcarea părţilor constituie calea cea mai sigură şi mai temeinică de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practică.

Procedura plângerii prealabile nu încalcă principiile recunoscute şi garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei, şi, de asemenea, nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal.

Având în vedere aceste motive, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în argumentarea excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal şi ale art. 279 şi 284 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.861/2002 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu