Ordonanță nr. 11 din 24 iulie 2025

Având în vedere invitația de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, denumită în continuare OCDE, și luând în considerare puternicul consens politic intern pentru aderarea la această organizație,

având în vedere faptul că la Consiliul OCDE din luna iunie 2022 a fost adoptată Foaia de parcurs „Accession Roadmap“, document ce fixează termenii, condițiile și etapele procesului de aderare a României la organizație și urmărește alinierea legislației, politicilor și practicilor interne cu cele ale OCDE,

având în vedere obiectivul României asumat în Programul de guvernare 2024-2028 de aderare la OCDE în anul 2026,

având în vedere procesul de evaluare în cadrul comitetelor sectoriale, precum și necesitatea implementării recomandărilor prioritare în vederea alinierii la cele mai bune politici și practici în domeniul mecanismelor de soluționare a litigiilor fiscale și necesitatea respectării angajamentelor asumate pentru implementarea standardului minim al Acțiunii 14 cu privire la mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale,

având în vedere faptul că în lipsa unor modificări legislative nu au fost înregistrate progrese semnificative în soluționarea cazurilor de dublă impunere prin procedură amiabilă, fapt care a dus la decalarea calendarului de evaluare a României pentru acest grup și, implicit, la o presiune majoră pe calendarul aderării,

luând în considerare că neadoptarea opiniei tehnice pentru acest domeniu va decala semnificativ calendarul de adoptare a avizului formal pentru Comitetul de Afaceri Fiscale al OCDE, cu impact asupra procesului de aderare,

având în vedere angajamentele asumate de România prin semnarea convențiilor de evitare a dublei impuneri cu celelalte state partenere,

având în vedere angajamentele asumate de România prin aderarea la Uniunea Europeană și obligativitatea legislației Uniunii Europene,

luând în considerare că dubla impunere generează un dezavantaj competitiv pentru investitorii internaționali,

deoarece problemele menționate mai sus vizează interesul public și strategic al României în îndeplinirea obligațiilor de drept internațional și procesului de aderare la OCDE și constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței.

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 1 pct. I.3 din Legea nr. 134/2025 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță.

Articolul I

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1.La articolul 50, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

(4)Actul administrativ fiscal ce a stat la baza inițierii unei proceduri amiabile poate fi anulat sau modificat ca urmare a emiterii unei decizii de soluționare emise în condițiile prevăzute la art. 282 alin. (13).

2.La articolul 52, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alin. (2^1)-(2^3), cu următorul cuprins:

(2^1)Prin excepție de la prevederile alin. (2), dacă tranzacțiile prevăzute la respectivul alineat au avut loc și anterior momentului depunerii cererii în condiții similare, contribuabilul/plătitorul poate solicita extinderea valabilității acordului de preț în avans pentru o perioadă anterioară celei acoperite în cadrul unui acord de preț în avans, perioadă de până la cinci ani fiscali încheiați anteriori anului în care s-a depus cererea.

(2^2)Extinderea valabilității acordului de preț în avans pentru o perioadă anterioară celei acoperite în cadrul unui acord de preț în avans se aprobă de către organul fiscal competent în emiterea acordului de preț în avans, în condițiile stabilite de acesta prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(2^3)În situația în care cererea privind emiterea unui acord de preț în avans se află în curs de soluționare în cadrul A.N.A.F., inclusiv cererea privind extinderea valabilității acordului de preț în avans pentru o perioadă anterioară anului în care s-a depus cererea, iar la contribuabilul în cauză se află în curs de desfășurare o acțiune de inspecție fiscală care vizează impozitele și perioadele ce fac obiectul cererii privind emiterea unui acord de preț în avans, conducătorul organului de inspecție fiscală competent poate decide suspendarea inspecției fiscale în cauză.

3.La articolul 52, alineatul (22) se modifică și va avea următorul cuprins:

(22)Prin ordin al ministrului finanțelor se stabilesc procedura privind emiterea soluției fiscale individuale anticipate, precum și conținutul cererii pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate. Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilesc procedura privind emiterea acordului de preț în avans, precum și conținutul cererii pentru emiterea acordului de preț în avans și a cererii de modificare, extindere, revizuire sau extindere pentru o perioadă anterioară celei acoperite în cadrul unui acord de preț în avans.

4.La articolul 127 alineatul (1), după litera i^1) se introduce o nouă literă, lit. i^2), cu următorul cuprins:

i^2)pentru emiterea unui acord de preț în avans în condițiile art. 52 alin. (2^3);

5.La articolul 127, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

(2)În cazul prevăzut la alin. (1), inspecția fiscală este suspendată până la data la care încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării. Termenul de 6 luni nu operează în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. i^1) și i^2). În aceste cazuri, inspecția fiscală se reia după data finalizării procedurii judiciare sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și după data la care organul de inspecție fiscală are acces la documentele financiar-contabile ale contribuabilului, respectiv după data soluționării cererii de emitere a acordului de preț în avans.

6.Articolul 282 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 282Procedura amiabilă

(1)Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile Convenției 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate, ale Codului de conduită revizuit pentru punerea în aplicare efectivă a Convenției privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2009/C322/01), precum și ale convențiilor sau acordurilor de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state.

(2)În România, autoritatea competentă în realizarea procedurii amiabile este A.N.A.F.

(3)În sensul prezentului articol, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)chestiune litigioasă - faptul care generează litigii în urma interpretării și aplicării convențiilor sau acordurilor de evitare/eliminare a dublei impuneri la care România este parte;

b)persoană afectată - orice persoană fizică sau juridică cu rezidența fiscală în România sau într-un stat cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri și a cărei impozitare este afectată direct de o chestiune litigioasă.

(4)În baza prevederilor convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat, când o persoană afectată consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante au sau vor avea ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conformă cu prevederile acelei convenții sau acord, indiferent de căile de atac interne, acea persoană își poate prezenta cazul privind o chestiune litigioasă autorității competente a oricăruia dintre statele contractante, dacă convenția sau acordul respectiv prevede această posibilitate.

(5)În cazul în care prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare către autoritatea competentă a oricăruia dintre statele contractante, persoana afectată rezidentă în România poate solicita A.N.A.F., indiferent de căile de atac interne, inițierea procedurii amiabile atunci când consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante au sau vor avea ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conformă cu prevederile convenției sau acordului.

(6)În cazul în care prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare către autoritatea competentă a oricăruia dintre statele contractante și A.N.A.F. consideră că solicitarea persoanei afectate nu poate fi admisă întrucât aceasta nu conține informațiile și documentele necesare sau nu a fost prezentată în termen, A.N.A.F. notifică autoritatea competentă a statului cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri asupra acestui fapt sau implementează un proces de consultare bilaterală care permite autorității competente a celuilalt stat să își prezinte opiniile cu privire la obiectul procedurii amiabile. Admisibilitatea solicitării din perspectiva informațiilor și documentelor necesare se analizează prin parcurgerea procedurii prevăzute la art. 283^3 alin. (6)-(9).

(7)Cazul privind chestiunea litigioasă trebuie prezentat de persoana afectată în termen de trei ani sau în termenul prevăzut în convenția sau acordul de evitare/eliminare a dublei impuneri, calculat de la data comunicării actului administrativ fiscal sau orice altă notificare din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat.

(8)Dacă convenția sau acordul de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu alt stat prevede o perioadă de prezentare a cazului mai scurtă decât perioada de trei ani prevăzută la alin. (7), această perioadă se extinde la trei ani.

(9)Cu scopul de a evita/elimina dubla impunere ce contravine convenției sau acordului, A.N.A.F. întreprinde demersuri cu autoritatea competentă din celălalt stat dacă A.N.A.F. nu poate soluționa cazul unilateral.

(10)A.N.A.F., în realizarea procedurii amiabile, participă la negocieri cu cealaltă autoritate competentă în vederea evitării/eliminării dublei impuneri ce contravine convenției sau acordului. În realizarea activității de negociere, echipa competentă în soluționarea procedurii amiabile propune conducerii instituției un mandat privind opțiunile de negociere ce pot fi acceptate de România în procesul de negociere cu cealaltă autoritate competentă. Mandatul de negociere poate fi revizuit sau actualizat după parcursul derulării reuniunilor bilaterale în cadrul cărora, împreună cu cealaltă autoritate competentă, se analizează în detaliu aspectele de fond ale speței, ținând cont de faptele și circumstanțele relevante ale cazului.

(11)În cazul procedurilor amiabile în domeniul prețurilor de transfer, mandatul privind opțiunile de negociere se elaborează prin considerarea tuturor metodelor de stabilire a prețurilor de transfer menționate la art. 11 alin. (4) lit. a)-f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu prevederile Liniilor directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu amendamentele/modificările și completările ulterioare. Orice modificare legată de alegerea metodei de stabilire a prețurilor de transfer sau de modalitatea de aplicare a acesteia, comparativ cu situația care a stat la baza ajustării profiturilor persoanei afectate, se fundamentează în elaborarea mandatului de negociere sau la închiderea cazului procedurii amiabile.

(12)Rezultatul legitim al procesului de negociere și orice ajustare sau estimare a rezultatului fiscal a persoanei afectate rezultată în urma procesului de negociere și în conformitate cu mandatul privind opțiunile de negociere este considerată valoare de piață pentru cazul care face obiectul mandatului în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. Mandatul privind opțiunile de negociere se aprobă de către președintele A.N.A.F.

(13)În cazul în care A.N.A.F. a ajuns la un acord cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant privind modul de soluționare a cazului prezentat, după ce obține acordul persoanei afectate, A.N.A.F. emite decizia de soluționare prin ordin al președintelui A.N.A.F. pe care o transmite de îndată acesteia. Prin decizia de soluționare, inclusiv prin decizia de soluționare emisă în conformitate cu prevederile art. 283^5, se pot modifica sau anula actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile.

(14)În cazul în care nu există în derulare o cale de atac administrativă sau judiciară referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, A.N.A.F. aprobă, prin ordin al președintelui A.N.A.F., decizia de soluționare a procedurii amiabile, cu condiția ca persoana afectată să renunțe la dreptul de a promova oricare altă cale de atac administrativă sau judiciară referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile.

(15)În cazul în care sunt în derulare alte căi de atac referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, decizia de soluționare a procedurii amiabile, aprobată prin ordin al președintelui A.N.A.F., devine astfel obligatorie și executorie numai după ce persoana afectată prezintă A.N.A.F. dovezi că au fost luate măsuri în vederea încheierii acestora în ceea ce privește rezultatul negocierii. Astfel de dovezi trebuie prezentate în termen de cel mult 60 de zile de la data la care decizia respectivă a fost comunicată persoanei afectate.

(16)Implementarea rezultatului negocierii se realizează prin ordin al președintelui A.N.A.F independent de orice prevedere națională legată de prescripție sau de constatările organului fiscal care decurg din alte acte administrative fiscale ce au stat la baza chestiunii litigioase.

(17)În cazul în care A.N.A.F. și autoritatea competentă a celuilalt stat contractant nu au ajuns la un acord privind modul de soluționare a cazului prezentat, A.N.A.F. notifică persoana afectată în legătură cu acest lucru, indicând motivele de fapt și de drept pentru care nu s-a ajuns la un acord.

(18)Dacă nu se poate ajunge la un acord privind modul de soluționare a cazului prezentat în termenul prevăzut, în cazul Convenției 90/436/CEE și al Directivei (UE) 2017/1.852 a Consiliului din 10 octombrie 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, la solicitarea persoanei afectate, A.N.A.F. este obligată să dea curs procedurilor de arbitraj, sub rezerva acordului celuilalt stat.

(19)A.N.A.F. derulează procedura de arbitraj în condițiile art. 283^6 și implementează rezultatul procedurii de arbitraj prin decizie de soluționare, în condițiile art. 283^15, fără a fi necesar acordul persoanei afectate.

(20)Atunci când o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu prevede ajustarea corespunzătoare a bazei de impunere în situația în care în acel stat s-a făcut o ajustare a profiturilor unei întreprinderi, autoritatea competentă din România se va strădui să rezolve cazurile în care s-a făcut o astfel de ajustare în celălalt stat pe calea procedurii amiabile.

(21)A.N.A.F. realizează procedura amiabilă și în cazul în care autoritatea competentă a statului cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri îi solicită acest lucru.

(22)În situația în care o hotărâre definitivă privind cazul care face obiectul procedurii amiabile a fost pronunțată de instanța competentă din România, înainte ca A.N.A.F. și autoritatea competentă a celuilalt stat să fi ajuns la un acord asupra cazului, A.N.A.F. notifică celeilalte autorități competente hotărârea definitivă a instanței, procedura fiind încheiată la data notificării.

(23)Modalitatea de derulare a procedurii amiabile se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(24)Prevederile alin. (4) și (6) se aplică solicitărilor introduse începând cu data de la care sunt aplicabile prevederile Convenției multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, deschisă spre semnare și semnată de România la Paris la 7 iunie 2017, ratificată prin Legea nr. 5/2022, sau ulterior acelei date pentru convențiile sau acordurile de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care prevăd posibilitatea ca o persoană afectată să își poată prezenta cazul autorității competente a oricăruia dintre statele contractante.

Articolul II

Prevederile art. I pct. 2-5 se aplică și pentru acordurile de preț în avans aflate în curs de soluționare, iar pct. 1 și 6 se aplică și pentru procedurile amiabile aflate în curs de soluționare, indiferent de stadiul acestora.

PRIM-MINISTRU

ILIE-GAVRIL BOLOJAN

Contrasemnează:

Ministrul finanțelor,

Alexandru Nazare

Ministrul afacerilor externe,

Oana-Silvia Țoiu

București, 24 iulie 2025.

Nr. 11.