Convenţie din 10 iunie 1958

Notă *) Traducere.

Articolul 1

1.Prezenta Convenţie se aplică recunoaşterii şi executării sentinţelor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decît acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor şi rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplică, de asemenea, sentinţelor arbitrale care nu sînt considerate ca sentinţe naţionale în Statul unde este cerută recunoaşterea şi executarea lor.

2.Prin "sentinţe arbitrale" se înţeleg nu numai sentinţele date de către arbitri numiţi pentru cazuri determinate, ci de asemenea şi acelea care sînt date de către organe de arbitraj permanente cărora părţile li s-au supus.

3.În momentul semnării sau ratificării prezentei Convenţii, aderării la ea sau notificării de extindere prevăzute la articolul X, orice Stat va putea, pe bază de reciprocitate, sa declare ca va aplica Convenţia numai la recunoaşterea şi executarea sentinţelor date pe teritoriul unui alt Stat contractant. El va putea, de asemenea, sa declare ca va aplica Convenţia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept, contractuale sau necontractuale, care sînt considerate comerciale de către legea sa naţionala.

Articolul 2

1.Fiecare din Statele contractante recunoaşte convenţia scrisă prin care părţile se obliga sa supună unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea să se iveasca între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau necontractual, referitor la o problemă susceptibilă de a fi reglementată pe calea arbitrajului.

2.Prin "convenţie scrisă" se înţelege o clauza compromisorie inserată într-un contract, sau un compromis semnate de părţi, sau cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame.

3.Tribunalul unui Stat contractant, sesizat cu un litigiu privind o problemă asupra căreia părţile au încheiat o convenţie în sensul prezentului articol, va îndrumă părţile la arbitraj, la cererea uneia din ele, dacă nu constata ca zisa convenţie este caducă, inoperantă sau nesusceptibila de a fi aplicată.

Articolul 3

Fiecare din Statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acestei sentinţe conform regulilor de procedura în vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocată în condiţiile stabilite în articolele următoare. Pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale cărora se aplică prezenta Convenţie nu vor fi impuse condiţiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecată mult mai ridicate, decît acelea care sînt impuse pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale naţionale.

Articolul 4

1.Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea arătată în articolul precedent, partea care cere recunoaşterea şi executarea trebuie să producă odată cu cererea:

a)originalul sentinţei autentificat în mod cuvenit, sau o copie a acestui original intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa;

b)originalul convenţiei arătate în articolul II sau o copie intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa;

2.Dacă menţionată sentinta sau menţionată convenţie nu este redactată într-o limbă oficială a tarii în care sentinta este invocată, partea care cere recunoaşterea şi executarea sentinţei va trebui sa producă o traducere a acestor piese în această limbă. Traducerea va trebui să fie certificată de un traducător oficial, sau de un traducător cu jurămînt, ori de un agent diplomatic sau consular.

Articolul 5

1.Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea părţii contra căreia ea este invocată, decît dacă aceasta face dovada în faţa autorităţii competente a tarii unde recunoaşterea şi executarea sînt cerute:

a)ca părţile la convenţia amintita în articolul II, erau, în virtutea legii aplicabilă lor, lovite de o incapacitate, sau ca convenţia menţionată nu este valabilă în virtutea legii căreia părţile au subordonat-o, sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii tarii în care sentinta a fost data; sau b) ca partea împotriva căreia este invocată sentinta nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare; sau c) ca sentinta se referă la un diferend nementionat în compromis, sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele conţin hotărîri care depăşesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totuşi, dacă dispoziţiile sentinţei care au legătură cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legătură cu probleme care nu sînt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute şi executate; sau d) ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenţia părţilor, sau, în lipsa de convenţie, ca ea nu a fost conformă cu legea tarii în care a avut loc arbitrajul; sau e) ca sentinta nu a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă a tarii în care, sau după legea căreia, a fost data sentinta.

2.Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacă autoritatea competentă a tarii în care se cere recunoaşterea şi executarea constata:

a)ca în conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau b) ca recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contrară ordinei publice a acestei tari.

Articolul 6

Dacă anularea sau suspendarea sentinţei este cerută autorităţii competente vizata la articolul V, paragraful 1 alineatul e, autoritatea în faţa căreia este invocată sentinta poate, dacă considera indicat, sa amine statuarea asupra executării sentinţei; ea poate, de asemenea, la cererea părţii care solicită executarea sentinţei, sa ordone celeilalte părţi sa furnizeze garanţii convenabile.

Articolul 7

1.Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere validităţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate de Statele contractante în materie de recunoaştere şi executare de sentinţe arbitrale şi nu priveaza nici o parte interesată de dreptul pe care l-ar putea avea de a se prevala de o sentinta arbitrală în modul şi în măsura admisă de legislaţia sau tratatele tarii în care sentinta este invocată.

2.Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj şi Convenţia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentinţelor arbitrale străine vor inceta sa mai producă efecte între Statele contractante din ziua şi în măsura în care aceste State vor fi legate prin prezenta Convenţie.

Articolul 8

1.Prezenta Convenţie este deschisă pînă la 31 decembrie 1958 semnării oricărui Stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca şi oricărui alt Stat care este sau va deveni ulterior membru al uneia sau mai multor instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau care va fi invitat de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2.Prezenta Convenţie trebuie să fie ratificată şi instrumentele de ratificare să fie depuse pe lîngă Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 9

1.Toate Statele menţionate la articolul VIII pot adera la prezenta Convenţie.

2.Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 10

1.Orice Stat va putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării, sa declare ca prezenta Convenţie se va extinde asupra tuturor teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional sau asupra unuia sau mai multora dintre ele. Aceasta declaraţie îşi va produce efectele sale în momentul intrării în vigoare a Convenţiei pentru numitul Stat.

2.În consecinţa, orice extindere de aceasta natura se va face prin notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi îşi va produce efectele sale cu începere de la a nouazecea zi care urmează datei la care Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea, sau la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru mentionatul Stat, dacă aceasta din urma data este posterioară.

3.În ceea ce priveşte teritoriile cărora prezenta Convenţie nu se aplică la data semnării, ratificării sau aderării, fiecare Stat interesat va examina posibilitatea de a lua măsurile dorite pentru a extinde Convenţia asupra acestor teritorii sub rezerva, eventuala, atunci cînd motive constituţionale o vor cere, a asentimentului guvernelor acestor teritorii.

Articolul 11

Dispoziţiile ce urmează se vor aplica Statelor federative sau neunitare;

a)în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenţa legislativă a puterii federale, obligaţiile guvernului federal vor fi aceleaşi cu acelea ale Statelor contractante care nu sînt State federative;

b)în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenţa legislativă a fiecăruia din Statele sau provinciile constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, ţinute sa ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce mentionatele articole, în cel mai scurt timp posibil şi cu avizul sau favorabil, la cunoştinţa autorităţilor competente ale Statelor sau provinciilor constitutive;

c)un Stat federativ, Parte la prezenta Convenţie, va comunică, la cererea oricărui alt Stat contractant care i-ar fi transmisă prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o expunere a legislaţiei şi practicilor în vigoare în federatie şi în unităţile ei constitutive, în ce priveşte una sau alta din dispoziţiile Convenţiei, indicind măsura în care, printr-o acţiune legislativă sau alta, s-a dat efect menţionatei dispoziţii.

Articolul 12

1.Prezenta Convenţie va intră în vigoare în cea de a nouazecea zi care urmează datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare.

2.Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea după depunerea celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, ea va intră în vigoare în cea de a nouazecea zi care va urma datei depunerii de către acest Stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare.

Articolul 13

1.Orice Stat contractant va putea sa denunţe prezenta Convenţie prin notificare scrisă adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efect după un an de la data cînd Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit notificarea.

2.Orice Stat care ar face o declaraţie sau o notificare conform articolului X va putea notifica ulterior Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca Convenţia va inceta să se aplice pe teritoriul în chestiune după un an de la data la care Secretarul general va fi primit aceasta notificare.

3.Prezenta Convenţie va rămîne aplicabilă sentinţelor arbitrale în legătură cu care a fost începută o procedură de recunoaştere sau executare înainte de intrarea în vigoare a denunţării.

Articolul 14

Un Stat contractant nu poate să se prevaleze de dispoziţiile prezentei Convenţii faţă de alte State decît în măsura în care el însuşi este ţinut să aplice aceasta Convenţie.

Articolul 15

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor Statelor menţionate la articolul VIII:

a)semnarile şi ratificarile menţionate la articolul VIII;

b)aderarile menţionate la articolul IX;

c)declaraţiile şi notificările menţionate la articolele I, X şi XI;

d)data la care prezenta Convenţie va intră în vigoare în aplicarea articolului XII;

e)denuntarile şi notificările menţionate la articolul XIII.

Articolul 16

1.Prezenta Convenţie, ale carei texte chinez, englez, francez, rus şi spaniol au valabilitate egala, va fi depusa în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2.Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va remite Statelor vizate la articolul VIII cîte o copie certificată conformă a prezentei Convenţii.