Decizie nr. 19 din 21 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2) şi (6) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Juventus" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.598/2002 al Tribunalului Mures - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât noţiunea de "reintegrare" necondiţionată şi fără plata în patrimoniul fundaţiilor judeţene pentru tineret a bunurilor care, la data de 22 decembrie 1989, aparţineau fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţe şi din municipiul Bucureşti nu poate privi decât situaţia în care asemenea bunuri au ieşit în mod ilicit din patrimoniul fostelor organizaţii ale Uniunii Tineretului Comunist. Asadar, dispoziţia criticata nu s-ar putea interpreta în sensul în care reintegrarea poate fi dispusă şi în privinta bunurilor care au fost dobândite în mod valabil de alte persoane fizice şi juridice după data de 22 decembrie 1989.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2002 Tribunalul Mures Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2) şi (6) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Juventus" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.598/2002 al acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat ca dispoziţiile art. 20 alin. (1), (2) şi (6) din Legea nr. 146/2002 încalcă principiul neretroactivitatii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţia României, "în măsura în care dispun cu privire la modificarea unor situaţii juridice ale căror efecte s-au produs anterior intrării ei în vigoare". De asemenea, autoarea excepţiei considera ca aceleaşi dispoziţii legale contravin şi prevederilor constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii private, înscrise în art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Legea fundamentală, precum şi ale art. 135 alin. (6). În acest sens arata ca, pe baza Hotărârii nr. 11 din 27 ianuarie 1993 a Consiliului Local Iaşi, emisă în aplicarea Legii nr. 15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr. 597/1992, a devenit titulara dreptului de proprietate asupra Hotelului Orizont din Iaşi, împreună cu terenul aferent acestuia, iar prevederile Legii nr. 146/2002 pe care Fundaţia judeteana pentru tineret Iaşi i le-a opus în cadrul acţiunii în revendicare sunt neconstituţionale.

Tribunalul Mures - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât "neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 146/2002, prin modificarea unor situaţii juridice născute anterior intrării ei în vigoare, respectiv violarea dreptului de proprietate al reclamantei, nu poate fi reţinută în măsura în care aceste dispoziţii vin sa consolideze drepturi dobândite anterior, în temeiul Decretului-lege nr. 150/1990, prin înlăturarea unor deposedari ilegale a fundaţiilor pentru tineret, precum şi a unor eventuale abuzuri prin folosirea activelor în alte scopuri decât cele stabilite prin dispoziţiile legii de înfiinţare şi ale statutului acestor fundaţii". Neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate s-ar putea susţine doar "dacă ar fi interpretate în sensul că vizează şi acele active care au ieşit în mod legal din patrimoniul fostelor organizaţii pentru tineret comunist sau ulterior, după înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, din patrimoniul acestora, prin acte juridice valabil încheiate sau hotărâri judecătoreşti definitive, care le sunt opozabile".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt în vigoare. Arata în acest sens că nu a intrat în vigoare regulamentul de aplicare a Legii nr. 146/2002, iar reintegrarea bunurilor în patrimoniul fundaţiilor pentru tineret necesita o serie de operaţiuni juridice şi administrative, termenul de realizare a acestora fiind prorogat, prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2002, până la 1 martie 2003. În opinia Guvernului excepţia este inadmisibila şi pentru faptul ca dispoziţiile legale criticate nu sunt determinante în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, întrucât bunurile din litigiu se afla în posesia autorului excepţiei, care prin acţiunea în revendicare solicita obligarea paratei să-i lase în deplina proprietate şi posesie acele bunuri, precum şi evacuarea paratei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1), (2) şi (6) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166 din 20 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002. Textele criticate au următorul conţinut:

–Art. 20: "(1) Bunurile care au aparţinut la data de 22 decembrie 1989 fostei organizaţii a Uniunii Tineretului Comunist din judeţe şi din municipiul Bucureşti, preluate de fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, vizate de prezenta lege, rămân în proprietatea acestora, iar în cazul în care ulterior au căpătat o alta destinaţie, se reintegrează, necondiţionat şi fără plata, în patrimoniul fundaţiilor judeţene pentru tineret respective sau a municipiului Bucureşti, ce se constituie ca succesoare de drept.

(2)În acelaşi timp se reintegrează necondiţionat şi fără plata şi bunurile precizate la alin. (1), care nu au fost preluate conform prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 şi care au trecut în patrimoniul altor persoane juridice sau fizice.[...] (6) Deţinătorii bunurilor prevăzute la alin. (1) şi (2), ce urmează să fie reintegrate în patrimoniul fundaţiilor judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, sunt obligaţi sa pună la dispoziţie imputernicitilor fundaţiilor judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti toate documentele referitoare la aceste bunuri."

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6), care au următorul conţinut:

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

–Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.";

–Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

I. În ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei ridicate, Curtea constata ca Legea nr. 146/2002 este în vigoare, contrar tezei cuprinse în punctul de vedere al Guvernului, iar excepţia este, sub acest aspect, admisibilă. Art. 20 alin. (3) din această lege stabileşte termenul până la care trebuie finalizate operaţiunile de reintegrare efectivă a bunurilor în patrimoniul fundaţiilor pentru tineret, iar prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 12 iulie 2002, la care face referire Guvernul în punctul sau de vedere, a fost prorogat numai acest termen, iar nu şi data intrării în vigoare a legii.

II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul actelor normative incidente, Curtea constata următoarele:

Prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, au fost înfiinţate "în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în resedintele de judeţ". Potrivit dispoziţiilor art. 2 din acelaşi act normativ, "Patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii". Asadar, patrimoniul fundaţiilor pentru tineret a fost constituit printr-o lege specială, care a prevăzut expres trecerea bunurilor fostelor organizaţii ale tineretului comunist în proprietatea noilor fundaţii, indiferent dacă acestea erau sau nu în posesia bunurilor menţionate sau dacă asemenea bunuri erau în folosinţă altor persoane.

În prezent actul normativ care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea fundaţiilor pentru tineret este Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, care a prevăzut, la art. 62, ca la data intrării sale în vigoare se abroga orice prevederi contrare.

În ceea ce priveşte Legea nr. 15/1990, acest act normativ este ulterior Decretului-lege nr. 150/1990, fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, şi nu se referă la fostele organizaţii ale tineretului comunist, ci la unităţile economice de stat, reorganizate în regii autonome şi societăţi comerciale. Art. 5 alin. 1 din lege prevede că "Regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul sau", iar potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din aceeaşi lege, "Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu". În baza prevederilor Legii nr. 15/1990 au fost înfiinţate regii autonome şi societăţi comerciale cu capital integral de stat, prin hotărâri ale Guvernului sau ale consiliilor locale ori judeţene, în funcţie de autoritatea administraţiei publice în a carei subordine se aflau fostele unităţi de stat.

III. Curtea constata ca art. 20 din Legea nr. 146/2002 a fost completat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002. Astfel, prin art. 16 din aceasta ordonanţa a fost introdus la art. 20 alineatul (2^1), care are următoarea redactare:

(2^1)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul:

a)bunurilor dobândite în proprietate, cu titlu valabil, de către persoane fizice sau juridice;

b)imobilelor care au dobândit, cu respectarea prevederilor legii, o utilitate publică după data de 22 decembrie 1989.

Interpretând sistematic prevederile art. 20 alin. (2) cu cele ale alin. (2^1) din acelaşi articol, Curtea constata ca susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate, întrucât însăşi legea prevede, în forma modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 166/2002, ca reintegrarea necondiţionată şi fără plata a bunurilor prevăzute la alin. (1) al art. 20 operează numai în condiţiile în care aceste bunuri au fost dobândite de alte persoane fără titlu valabil sau, în cazul imobilelor, în situaţiile în care acestea au fost afectate unei utilităţi publice după data de 22 decembrie 1989. Asadar, o dispoziţie legală care asigura reintegrarea în patrimoniul unei persoane a bunurilor ce-i aparţin de drept, dar care sunt deţinute, fără titlu legal de proprietate, de către alte persoane, fizice sau juridice, nu poate fi contrară principiilor şi normelor constituţionale referitoare la inviolabilitatea, garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.

Problema determinării în fiecare caz a apartenentei iniţiale a unui bun la patrimoniul fostelor organizaţii ale tineretului comunist, a valabilităţii titlului cu care un astfel de bun a intrat în patrimoniul unei alte persoane şi, eventual, a condiţiilor în care i-a fost schimbată destinaţia reprezintă o chestiune de fapt, a carei stabilire intră în competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, este atributia instanţelor de judecată sa interpreteze şi sa determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită.

În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constata ca textele de lege criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu conţin nici o dispoziţie care ar avea caracter retroactiv. Aceste dispoziţii legale sunt menite sa conserve dreptul de proprietate al fundaţiilor pentru tineret asupra bunurilor dobândite în mod licit, indiferent dacă acestea au fost sau nu luate efectiv în posesie. Referirea la reintegrarea bunurilor care, între timp, au primit alta destinaţie nu poate viza decât situaţiile în care schimbarea destinaţiei bunurilor respective s-a făcut cu încălcarea sau nesocotirea reglementărilor legale în vigoare.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2) şi (6) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Juventus" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.598/2002 al Tribunalului Mures - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Madalina Stefania Diaconu

──────────────