Decizie nr. 10 din 17 ianuarie 2013

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Diana Raportaru în Dosarul nr. 14.186/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.513D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.514D-1.519D/2012, nr. 1.534D/2012, nr. 1.544D/2012 şi nr. 1.545D/2012, având un obiect identic, excepţie ridicată de Georgeta Stroe, Petre Aurel Popa, Georgeta Stroe (Raportaru), Florica Bîrlă, Stela Voicilă, Diana Raportaru, Carmen Petra Popescu şi de Laurenţia Morometescu în dosarele nr. 14.188/302/2012, nr. 14.193/302/2012, nr. 14.196/302/2012, nr. 14.208/302/2012, nr. 14.356/302/2012, nr. 14.364/302/2012, nr. 14.101/302/2012, nr. 14.206/302/2012 şi nr. 14.207/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.514D-1.519D/2012, nr. 1.534D/2012, nr. 1.544D/2012 şi nr. 1.545D/2012 la Dosarul nr. 1.513D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.514D-1.519D/2012, nr. 1.534D/2012, nr. 1.544D şi nr. 1.545D/2012 la Dosarul nr. 1.513D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 391 din 26 aprilie 2012 şi nr. 1.248 din 22 septembrie 2011, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 12, 15 şi 21 noiembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 14.186/302/2012, nr. 14.188/302/2012, nr. 14.193/302/2012, nr. 14.196/302/2012, nr. 14.208/302/2012, nr. 14.356/302/2012, nr. 14.364/302/2012, nr. 14.101/302/2012, nr. 14.206/302/2012 şi nr. 14.207/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Excepţia a fost invocată de Diana Raportaru, Georgeta Stroe, Petre Aurel Popa, Georgeta Stroe (Raportaru), Florica Bîrlă, Stela Voicilă, Carmen Petra Popescu şi Laurenţia Morometescu în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd scutirea de la plata sumelor stabilite cu titlu de cauţiune pentru instituţiile şi autorităţile publice. Acest articol creează un regim discriminatoriu care favorizează debitorii instituţii publice şi conferă o protecţie sporită proprietăţii private a instituţiilor publice, în dauna altor subiecte de drept titulare de creanţe certe, lichide şi exigibile. Cauţiunea reprezintă atât o garanţie în vederea evitării abuzului de drept, cât şi o garanţie pentru prejudiciile cauzate creditorului.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prin noţiunea de "cetăţeni", folosită în cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie, s-au avut în vedere toate subiectele de drept, adică toate persoanele care se adresează justiţiei, fie că este vorba de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv instituţiile şi autorităţile publice. Ca atare, nu este justificat ca unele subiecte să beneficieze de mai multe drepturi decât celelalte, cum este cazul instituţiilor şi autorităţilor publice care sunt privilegiate în mod vădit prin scutirea de la plata cauţiunii cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestaţiei la executare.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, menţionând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, dispoziţii ce au următoarea redactare: "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plată taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, dar că a mai analizat aceeaşi problemă juridică.

Astfel, prin Decizia nr. 1.259 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2012, Curtea a statuat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, or, Curtea observă că, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, se află evident într-o situaţie diferită.

Ca atare, scutirea creditorilor bugetari de la consemnarea vreunei cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor fiscale are o justificare obiectivă şi raţională, autorităţile respective fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.

Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, considerentele acestei decizii se impun mutatis mutandis şi în privinţa dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Diana Raportaru, Georgeta Stroe, Petre Aurel Popa, Georgeta Stroe (Raportaru), Florica Bîrlă, Stela Voicilă, Carmen Petra Popescu şi Laurenţia Morometescu în dosarele nr. 14.186/302/2012, nr. 14.188/302/2012, nr. 14.193/302/2012, nr. 14.196/302/2012, nr. 14.208/302/2012, nr. 14.356/302/2012, nr. 14.364/302/2012, nr. 14.101/302/2012, nr. 14.206/302/2012 şi nr. 14.207/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2013.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae