Decizia nr. 656 din 21 noiembrie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 și ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din București în Dosarul nr. 7.781/256/2020 al Judecătoriei Medgidia și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.459D/2021.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.460D/2021, nr. 1.461D/2021, nr. 1.462D/2021, nr. 1.551D/2021, nr. 2.003D/2021, nr. 2.112D/2021, nr. 2.166D/2021, nr. 2.167D/2021, nr. 2.247D/2021, nr. 2.248D/2021, nr. 2.456D/2021, nr. 2.630D/2021, nr. 2.631D/2021, nr. 2.632D/2021, nr. 2.823D/2021, nr. 2.937D/2021, nr. 2.938D/2021, nr. 2.967D/2021, nr. 2.968D/2021, nr. 3.007D/2021, nr. 3.008D/2021, nr. 3.081D/2021, nr. 3.082D/2021, nr. 3.083D/2021, nr. 3.084D/2021, nr. 3.156D/2021, nr. 3.157D/2021, nr. 3.158D/2021, nr. 3.159D/2021, nr. 3.160D/2021, nr. 3.161D/2021, nr. 3.162D/2021, nr. 3.163D/2021, nr. 3.164D/2021, nr. 3.165D/2021, nr. 3.174D/2021, nr. 3.205D/2021, nr. 3.245D/2021, nr. 3.246D/2021, nr. 3.247D/2021, nr. 3.248D/2021, nr. 3.339D/2021, nr. 3.340D/2021, nr. 3.341D/2021, nr. 3.424D/2021, nr. 3.491D/2021, nr. 3.531D/2021, nr. 3.591D/2021, nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021, nr. 3.815D/2021, nr. 3.843D/2021, nr. 3.900D/2021, nr. 3.901D/2021, nr. 176D/2022, nr. 209D/2022, nr. 230D/2022, nr. 302D/2022, nr. 303D/2022, nr. 363D/2022, nr. 503D/2022, nr. 504D/2022, nr. 607D/2022, nr. 948D/2022, nr. 1.105D/2022, nr. 1.106D/2022, nr. 1.158D/2022, nr. 1.209D/2022, nr. 1.354D/2022, nr. 1.473D/2022, nr. 1.737D/2022, nr. 1.738D/2022, nr. 1.739D/2022, nr. 1.740D/2022, nr. 1.741D/2022, nr. 1.742D/2022, nr. 1.743D/2022 și nr. 1.744D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 și ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003, excepție ridicată de Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din București în dosarele nr. 7.782/256/2020, nr. 7.943/256/2020, nr. 7.944/256/2020, nr. 8.294/256/2020, nr. 8.713/256/2020, nr. 8.714/256/2020/a1, nr. 7.783/256/2020, nr. 7.945/256/2020, nr. 709/256/2021, nr. 710/256/2021, nr. 7.780/256/2020, nr. 1.747/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.889/256/2021, nr. 123/256/2021, nr. 2.133/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.238/256/2021, nr. 3.441/256/2021, nr. 2.134/256/2021, nr. 2.739/256/2021, nr. 2.742/256/2021, nr. 2.743/256/2021, nr. 4.154/256/2021, nr. 2.237/256/2021, nr. 2.135/256/2021, nr. 5.277/256/2021, nr. 2.239/256/2021, nr. 3.726/256/2021, nr. 3.727/256/2021, nr. 4.008/256/2021, nr. 2.740/256/2021, nr. 4.935/256/2021, nr. 4.483/256/2021, nr. 5.416/256/2021, nr. 4.931/256/2021, nr. 4.932/256/2021, nr. 3.724/256/2021, nr. 3.442/256/2021, nr. 4.933/256/2021, nr. 4.156/256/2021, nr. 5.066/256/2021, nr. 6.233/256/2021, nr. 4.934/256/2021, nr. 7.620/256/2021, nr. 6.105/256/2021, nr. 6.128/256/2021, nr. 4.155/256/2021/a1, nr. 6.644/256/2021, nr. 7.126/256/2021, nr. 7.127/256/2021, nr. 8.138/256/2021, nr. 7.618/256/2021, nr. 7.943/256/2021, nr. 7.942/256/2021, nr. 7.617/256/2021, nr. 7.619/256/2021, nr. 8.141/256/2021, nr. 8.140/256/2021, nr. 34/256/2022, nr. 965/256/2022, nr. 966/256/2022, nr. 1.642/256/2022, nr. 1.644/256/2022, nr. 1.645/256/2022, nr. 1.995/256/2022, nr. 1.996/256/2022, nr. 2.278/256/2022 și nr. 2.279/256/2022 ale Judecătoriei Medgidia, precum și în dosarele nr. 2.738/256/2021, nr. 7.025/118/2021, nr. 2.741/256/2021, nr. 5.704/256/2021, nr. 4.482/256/2021, nr. 5.418/256/2021, nr. 6.645/256/2021, nr. 4.936/256/2021, nr. 5.417/256/2021 și nr. 3.725/256/2021 ale Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.460D/2021, nr. 1.461D/2021, nr. 1.462D/2021, nr. 1.551D/2021, nr. 2.003D/2021, nr. 2.112D/2021, nr. 2.166D/2021, nr. 2.167D/2021, nr. 2.247D/2021, nr. 2.248D/2021, nr. 2.456D/2021, nr. 2.630D/2021, nr. 2.631D/2021, nr. 2.632D/2021, nr. 2.823D/2021, nr. 2.937D/2021, nr. 2.938D/2021, nr. 2.967D/2021, nr. 2.968D/2021, nr. 3.007D/2021, nr. 3.008D/2021, nr. 3.081D/2021, nr. 3.082D/2021, nr. 3.083D/2021, nr. 3.084D/2021, nr. 3.156D/2021, nr. 3.157D/2021, nr. 3.158D/2021, nr. 3.159D/2021, nr. 3.160D/2021, nr. 3.161D/2021, nr. 3.162D/2021, nr. 3.163D/2021, nr. 3.164D/2021, nr. 3.165D/2021, nr. 3.174D/2021, nr. 3.205D/2021, nr. 3.245D/2021, nr. 3.246D/2021, nr. 3.247D/2021, nr. 3.248D/2021, nr. 3.339D/2021, nr. 3.340D/2021, nr. 3.341D/2021, nr. 3.424D/2021, nr. 3.491D/2021, nr. 3.531D/2021, nr. 3.591D/2021, nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021, nr. 3.815D/2021, nr. 3.843D/2021, nr. 3.900D/2021, nr. 3.901D/2021, nr. 176D/2022, nr. 209D/2022, nr. 230D/2022, nr. 302D/2022, nr. 303D/2022, nr. 363D/2022, nr. 503D/2022, nr. 504D/2022, nr. 607D/2022, nr. 948D/2022, nr. 1.105D/2022, nr. 1.106D/2022, nr. 1.158D/2022, nr. 1.209D/2022, nr. 1.354D/2022, nr. 1.473D/2022, nr. 1.737D/2022, nr. 1.738D/2022, nr. 1.739D/2022, nr. 1.740D/2022, nr. 1.741D/2022, nr. 1.742D/2022, nr. 1.743D/2022 și nr. 1.744D/2022 la Dosarul nr. 1.459D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în acest sens precizând, pe de o parte, că instanța de contencios constituțional se poate pronunța asupra constituționalității normelor juridice prin raportare la dispoziții sau principii consacrate de Constituție, nu prin raportare la dispoziții din alte acte normative. Pe de altă parte, arată că, din analiza prevederilor legale criticate, se pot identifica în mod clar situația premisă avută în vedere și destinatarii normei juridice, iar angajarea răspunderii contravenționale se face în mod nediscriminatoriu, pentru toate persoanele care îndeplinesc condițiile legale pentru a fi subiect activ al contravenției, normele legale criticate fiind previzibile și suficient de clare și precise pentru a fi putea fi aplicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.Prin încheierile din 1 aprilie 2021, pronunțate în dosarele nr. 7.781/256/2020, nr. 7.782/256/2020, nr. 7.943/256/2020 și nr. 7.944/256/2020, prin Încheierea din 23 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.294/256/2020, prin Încheierea din 25 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.713/256/2020, prin Încheierea nr. 661 din 5 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.714/256/2020/a1, prin încheierile din 18 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 7.783/256/2020 și nr. 7.945/256/2020, prin încheierile din 24 mai 2021, pronunțate în dosarele nr. 709/256/2021 și nr. 710/256/2021, prin Încheierea din 6 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.780/256/2020, prin încheierile din 29 iulie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.747/256/2021, nr. 2.888/256/2021 și nr. 2.889/256/2021, prin Încheierea din 7 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 123/256/2021, prin încheierile din 13 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.133/256/2021 și nr. 2.888/256/2021, prin încheierile din 27 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.238/256/2021 și nr. 3.441/256/2021, prin încheierile din 29 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.134/256/2021, nr. 2.739/256/2021, nr. 2.742/256/2021 și nr. 2.743/256/2021, prin încheierile din 14 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 4.154/256/2021 și nr. 5.277/256/2021, prin încheierile din 13 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.237/256/2021 și nr. 2.135/256/2021, prin Încheierea din 16 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.239/256/2021, prin încheierile din 15 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 3.726/256/2021, nr. 3.727/256/2021 și nr. 2.740/256/2021, prin încheierile din 30 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 4.008/256/2021 și nr. 4.935/256/2021, prin Încheierea din 8 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.483/256/2021, prin încheierile din 25 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 5.416/256/2021, nr. 4.931/256/2021, nr. 4.932/256/2021 și nr. 3.724/256/2021, prin încheierile din 28 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 3.442/256/2021 și nr. 4.933/256/2021, prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.156/256/2021, prin Încheierea din 3 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.066/256/2021, prin Încheierea din 9 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.233/256/2021, prin Încheierea din 10 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.934/256/2021, prin Încheierea din 9 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.620/256/2021, prin încheierile din 13 decembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 6.105/256/2021 și nr. 6.128/256/2021, prin Încheierea nr. 1.759 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.155/256/2021/a1, prin Încheierea din 20 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.644/256/2021, prin încheierile din 10 ianuarie 2022, pronunțate în dosarele nr. 7.126/256/2021 și nr. 7.127/256/2021, prin Încheierea din 1 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 8.138/256/2021, prin încheierile din 14 februarie 2022, pronunțate în dosarele nr. 7.618/256/2021 și nr. 7.943/256/2021, prin Încheierea din 17 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 7.942/256/2021, prin încheierile din 21 aprilie 2022, pronunțate în dosarele nr. 7.617/256/2021 și nr. 7.619/256/2021, prin Încheierea din 16 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 8.141/256/2021, prin Încheierea din 4 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 8.140/256/2021, prin Încheierea din 18 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 34/256/2022, prin Încheierea din 20 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 965/256/2022, și prin încheierile din 28 iunie 2022, pronunțate în dosarele nr. 966/256/2022, nr. 1.642/256/2022, nr. 1.644/256/2022, nr. 1.645/256/2022, nr. 1.995/256/2022, nr. 1.996/256/2022, nr. 2.278/256/2022 și nr. 2.279/256/2022, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 și ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor (dosarele Curții Constituționale nr. 1.459D/2021, nr. 1.460D/2021, nr. 1.461D/2021, nr. 1.462D/2021, nr. 1.551D/2021, nr. 2.003D/2021, nr. 2.112D/2021, nr. 2.166D/2021, nr. 2.167D/2021, nr. 2.247D/2021, nr. 2.248D/2021, nr. 2.456D/2021, nr. 2.630D/2021, nr. 2.631D/2021, nr. 2.632D/2021, nr. 2.823D/2021, nr. 2.937D/2021, nr. 2.938D/2021, nr. 3.007D/2021, nr. 3.008D/2021, nr. 3.081D/2021, nr. 3.082D/2021, nr. 3.083D/2021, nr. 3.084D/2021, nr. 3.156D/2021, nr. 3.159D/2021, nr. 3.157D/2021, nr. 3.158D/2021, nr. 3.160D/2021, nr. 3.161D/2021, nr. 3.162D/2021, nr. 3.164D/2021, nr. 3.163D/2021, nr. 3.165D/2021, nr. 3.174D/2021, nr. 3.245D/2021, nr. 3.246D/2021, nr. 3.247D/2021, nr. 3.248D/2021, nr. 3.339D/2021, nr. 3.340D/2021, nr. 3.341D/2021, nr. 3.424D/2021, nr. 3.491D/2021, nr. 3.591D/2021, nr. 3.815D/2021, nr. 3.900D/2021, nr. 3.901D/2021, nr. 176D/2022, nr. 230D/2022, nr. 302D/2022, nr. 303D/2022, nr. 363D/2022, nr. 503D/2022, nr. 504D/2022, nr. 948D/2022, nr. 1.105D/2022, nr. 1.106D/2022, nr. 1.158D/2022, nr. 1.209D/2022, nr. 1.354D/2022, nr. 1.473D/2022, nr. 1.737D/2022, nr. 1.738D/2022, nr. 1.739D/2022, nr. 1.740D/2022, nr. 1.741D/2022, nr. 1.742D/2022, nr. 1.743D/2022 și nr. 1.744D/2022).

8.Prin deciziile civile nr. 8 și nr. 7 din 21 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.738/256/2021 și nr. 7.025/118/2021, prin Decizia civilă nr. 10 din 21 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.741/256/2021, prin deciziile civile nr. 16 și nr. 17 din 17 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 5.704/256/2021 și nr. 5.418/256/2021, prin Decizia nr. 18 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.482/256/2021, prin Decizia civilă nr. 19 din 2 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.645/256/2021, prin Decizia civilă nr. 14 din 22 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.936/256/2021, prin Decizia civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.417/256/2021, și prin Decizia civilă nr. 2 din 2 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.725/256/2021, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 și ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 (dosarele Curții Constituționale nr. 2.967D/2021, nr. 2.968D/2021, nr. 3.205D/2021, nr. 3.531D/2021, nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021, nr. 3.843D/2021, nr. 209D/2022 și nr. 607D/2022).

9.Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de petenta Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate în materie contravențională.

10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu îndeplinesc exigențele de claritate și precizie ale normelor juridice, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile criticate nu sunt coordonate cu prevederile Legii nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată și nici cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare, deoarece nu determină în mod clar care subiect de drept și pentru ce anume este acesta responsabil să asigure paza stațiilor feroviare. În opinia autoarei excepției, obligația de pază a stațiilor feroviare revine administratorului infrastructurii, conform legislației speciale aplicabile, astfel că nu mai este nevoie de asigurarea unei paze suplimentare din partea operatorului feroviar, în conformitate cu Legea nr. 333/2003. Cu toate acestea, operatorul este sancționat tocmai pentru pretinsa încălcare a obligației de pază a zonei de siguranță a căii feroviare care revine administratorului acesteia și care este exercitată de lucrătorii din stația feroviară. Astfel, doar anumite persoane abilitate conform legii au dreptul să constate faptele considerate contravenții în raport cu infrastructura feroviară, aspect ce reiese și din art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 203/1994, republicată, toate aceste persoane fiind angajați și responsabili ai stației feroviare respective, iar nu și angajați ai operatorilor feroviari ale căror bunuri sunt în tranzit prin respectiva locație.

11.În opinia autoarei excepției, situațiile pe care le reglementează dispozițiile legale criticate nu sunt suficient descrise astfel încât să asigure o bună înțelegere a acestora. În acest sens, dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 nu detaliază în vreun fel care ar putea fi modalitățile prin care subiectele de drept enumerate pot să își protejeze efectiv proprietățile. Reglementările legislative sunt vagi, lăsând la latitudinea conducătorilor entităților enumerate modalitatea prin care aleg să își protejeze bunurile.

12.De asemenea, autoarea susține că prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003 încalcă în mod evident principiul clarității, previzibilității și coordonării cu alte acte normative. Fiecare dintre domeniile enumerate în norma legală are, la rândul său, o lege specială de reglementare a respectivei activități. Prin ignorarea acestui specific și prin lipsa reglementării modalității în care acestea se coordonează, se ajunge în situația în care aplicarea legii este haotică, neținând seama de realități. Acesta este și cazul pazei și protecției infrastructurii feroviare și ale căilor ferate, care revin, conform legislației speciale, administratorului acestora (împreună cu zona de siguranță și auxiliarele), însă, ca urmare a interpretării și aplicării defectuoase ale legii, pentru nerespectarea ei sunt sancționați operatorii feroviari. Legiuitorul se dovedește a fi evaziv și atunci când face referire la modalitățile prin care operatorii economici de profil trebuie să asigure paza bunurilor pe care le dețin, menționând că aceasta trebuie să fie făcută „în formele prevăzute de lege“, și nu delimitează clar care sunt „operatorii economici de profil“ însărcinați cu asigurarea pazei. Or, pentru a respecta exigențele constituționale, este imperios necesar ca textele de lege criticate să prevadă cât mai clar și concret condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca destinatarii normelor să fie în legalitate, precum și maniera în care acestea se integrează în întregul sistem normativ.

13.Autoarea excepției mai susține că art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 sporește incertitudinea creată de celelalte dispoziții criticate, legiuitorul reglementând tragerea la răspundere a conducătorilor unităților ce au în proprietate anumite bunuri, valori etc. pentru neasigurarea pazei, expunând detaliat sancțiunile ce pot fi aplicate, fără a preciza însă condiții clare, concise și previzibile în ceea ce privește modalitățile prin care trebuie organizată forma de pază propriu-zisă. Or, în cazul infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc elementul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii, condiții pe care textul de lege nu le îndeplinește.

14.Raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, autoarea excepției apreciază că, din modalitatea ambiguă și neclară de redactare a legii criticate, care nu ține cont de existența unei legislații speciale în materia feroviară, operatorii economici privați tind să fie dezavantajați de către structurile Serviciului Transporturi Feroviare din cadrul Poliției Române, care interpretează și aplică Legea nr. 333/2003 într-un mod eronat, creând grave prejudicii financiare operatorilor feroviari pentru nerespectarea unor obligații care incumbă de fapt Companiei Naționale de Căi Ferate CFR - S.A.15. Judecătoria Medgidia consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că din coroborarea dispozițiilor legale criticate rezultă cu claritate elementele constitutive cerute pentru reținerea săvârșirii contravenției, de către un subiect activ care poate fi cu ușurință identificat prin aplicarea textelor de lege unele în corelație cu celelalte. Astfel, pentru a se stabili săvârșirea contravenției prevăzute de art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003, este necesară lecturarea art. 2 alin. (1) din același act normativ, dispoziții clare și accesibile care vin în completarea articolului care reprezintă temeiul angajării răspunderii contravenționale. Mai mult, tocmai sub aspectul calității textului de lege, se constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 prevede precizări suplimentare, care vin în completarea și dezvoltarea art. 2 alin. (1) din aceeași lege. În ceea ce privește prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003, instanța judecătorească apreciază că rezultă cu claritate situația premisă distinctă avută în vedere, impunânduse o delimitare a obligației de pază a bunurilor din vagoanele staționate pe calea ferată, care incumbă conducătorilor unităților care le dețin, și obligația de pază a căilor ferate, care revine operatorilor economici. De asemenea, instanța constată, în baza normelor criticate, că angajarea răspunderii contravenționale se face în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele care întrunesc condițiile cerute pentru a fi subiect activ. Impunerea unor cerințe suplimentare pentru subiectul activ al contravenției nu se traduce printr-o inegalitate a cetățenilor în fața legii, ci este justificată chiar de specificul contravenției pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze.

16.Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește critica referitoare la necorelarea dispozițiilor din Legea nr. 333/2003 cu prevederile Legii nr. 289/2005 și ale Hotărârii Guvernului nr. 203/1994, republicată, cu modificările ulterioare, invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut că în exercitarea controlului de constituționalitate aceasta are competența să se pronunțe asupra constituționalității legilor și ordonanțelor criticate prin raportare la dispozițiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. Coordonarea legislativă ține de competența puterii legiuitoare, iar aspectele sale tehnice fac parte din atribuțiile Consiliului Legislativ. De asemenea, Curtea nu este competentă să se pronunțe în cazul în care se solicită coroborarea mai multor acte normative prin raportare la o situație dată, aceasta fiind de competența instanței de judecată (interpretarea și aplicarea legii). Tribunalul apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă regulile constituționale privind calitatea legilor, deoarece indică cine trebuie să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor deținute. Norma este previzibilă, fiind suficient de precisă și de clară pentru a putea fi aplicată, permițând, de asemenea, destinatarilor să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele nerespectării acesteia. Instanța judecătorească mai apreciază că nici dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție nu sunt încălcate, nefiind relevate eventuale discriminări nejustificate sau privilegii pentru o anumită categorie de persoane.

17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18.Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021 și nr. 1.737D-1.744D/2022, prin care, în principal, susține caracterul neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate. Reținând că dispozițiile legale criticate reglementează categoria unităților destinatare ale normelor juridice, respectiv obligațiile instituite în sarcina conducătorilor acestor unități, având în vedere că activitatea de pază este o activitate cu caracter special, desfășurată în scopul asigurării siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și al protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea, Guvernul apreciază că normele juridice sunt previzibile și suficient de precise și clare pentru a putea fi aplicate. De asemenea, consideră că, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, excepția este inadmisibilă, deoarece problemele care vizează modul de interpretare a dispozițiilor legale analizate și neconcordanța acestora cu legislația în vigoare nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate. În ceea ce privește invocarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Guvernul arată că aceste dispoziții nu sunt incidente în speță, având în vedere că principiul egalității în fața legii vizează cetățenii, în calitate de persoane fizice, și nu este aplicabil și persoanelor juridice în mod direct, ci numai în măsura în care, prin intermediul persoanei juridice, cetățenii își exercită un drept sau o libertate constituțională. Or, în speță nu este în discuție exercitarea unui drept cetățenesc.

19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 și ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conținut:

–Art. 2 alin. (1): „Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.“;

–Art. 3 alin. (1): „În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate.“;

–Art. 17: „Paza căilor ferate, a podurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vânătoare și de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor și al produselor petroliere, a sistemelor de irigații, a rețelelor telefonice și de transport al energiei electrice se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de lege.“;

–Art. 50 lit. a):

Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații:

a)răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu;

22.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și principiul legalității și în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi.

23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale care formează obiectul excepției de neconstituționalitate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție invocate și în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 591 din 5 noiembrie 2024, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională a decis respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

24.Astfel, din analiza criticilor formulate, Curtea a constatat că în privința dispozițiilor legale criticate nu se poate reține nicio confuzie sau neclaritate cu privire la destinatarii normelor, sub aspectul stabilirii răspunderii lor juridice, iar aspectele sesizate în cauză evidențiază o problemă de aplicare a legilor în funcție de faptele săvârșite. Astfel, Curtea a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, unitățile prevăzute de lege (ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, precum și alte organizații) sunt obligate să asigure paza bunurilor ori valorilor pe care le dețin cu orice titlu. Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei revine conducătorilor unităților (art. 4), care au obligații expres stabilite de lege (art. 50). Îndeplinirea obligațiilor se realizează, după caz, cu sprijinul de specialitate al unităților de poliție sau jandarmi competente teritorial (art. 51). Astfel, modalitățile concrete de organizare și de executare a pazei se stabilesc, potrivit art. 3 alin. (1) din lege, de către conducătorii unităților cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare. Criteriile pe baza cărora sunt stabilite aceste modalități sunt importanța, specificul și valoarea bunurilor deținute, iar executarea pazei se realizează în mai multe forme, după caz: cu efective de jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate.

25.În temeiul art. 5 din lege, paza se organizează și se efectuează potrivit unui plan de pază. La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, în temeiul art. 3 alin. (3) din lege, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor. De asemenea, legea prevede, în cuprinsul dispozițiilor art. 27, obligația conducătorilor unităților care dețin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor și a informațiilor cu caracter secret de stat de a asigura paza, mijloacele mecano-fizice de protecție și sistemele de alarmare împotriva efracției în locurile de păstrare, depozitare și manipulare a acestora, precum și în locurile unde se desfășoară activități care au un asemenea caracter. Sistemele de alarmare sunt avizate de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București ori de inspectoratul de poliție județean pe raza căruia se află obiectivul, sub aspectul respectării cerințelor minime de securitate împotriva efracției.

26.Cu privire la paza căilor ferate, a pădurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vânătoare și de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor și al produselor petroliere, a sistemelor de irigații, a rețelelor telefonice și de transport al energiei electrice, art. 17 din lege prevede că aceasta se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de lege, respectiv cu efective de jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate, după caz.

27.În acest context normativ, referitor la susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia dispozițiile criticate nu sunt coordonate cu prevederile altor acte normative (Legea nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005, și Hotărârea Guvernului nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 14 februarie 1997), fiindcă nu determină în mod clar care subiect de drept și pentru ce anume este acesta responsabil să asigure paza stațiilor feroviare, Curtea a precizat că Legea nr. 289/2005 reglementează măsurile pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată. Printre infracțiunile reglementate se regăsește intrarea sau staționarea persoanelor neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afișe ori semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor și triajelor de rețea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a căii ferate, a materialului rulant, precum și a instalațiilor, accesoriilor sau a altor componente ale acestora, precum și sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulație sau programat pentru circulație. Cât privește Hotărârea Guvernului nr. 203/1994, republicată, aceasta stabilește faptele care constituie contravenții la normele privind transporturile pe căile ferate române, sancțiunile care se aplică și organele împuternicite să constate și să sancționeze aceste fapte. Așa fiind, spre deosebire de Legea nr. 333/2003, care consacră răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor ori valorilor pe care unitățile le dețin cu orice titlu, cele două acte normative invocate de autoarea excepției consacră răspunderea juridică penală, respectiv contravențională a persoanelor care încălcă normele privind transporturile pe căile ferate române, deci au o sferă diferită de reglementare de cea supusă controlului de constituționalitate.

28.Totodată, Curtea a constatat că, în esență, susținerile autoarei excepției potrivit cărora, în temeiul Legii nr. 333/2003, obligația de pază a stațiilor feroviare revine administratorului infrastructurii, conform legislației speciale aplicabile, astfel că nu mai este nevoie de asigurarea unei paze suplimentare din partea operatorului feroviar, vizează, în realitate, nemulțumirea acesteia față de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către organul administrativ care a aplicat sancțiunea contravențională. Curtea a precizat că asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în Decizia nr. 591 din 5 noiembrie 2024, precitată, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 și ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din București în dosarele nr. 7.781/256/2020, nr. 7.782/256/2020, nr. 7.943/256/2020, nr. 7.944/256/2020, nr. 8.294/256/2020, nr. 8.713/256/2020, nr. 8.714/256/2020/a1, nr. 7.783/256/2020, nr. 7.945/256/2020, nr. 709/256/2021, nr. 710/256/2021, nr. 7.780/256/2020, nr. 1.747/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.889/256/2021, nr. 123/256/2021, nr. 2.133/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.238/256/2021, nr. 3.441/256/2021, nr. 2.134/256/2021, nr. 2.739/256/2021, nr. 2.742/256/2021, nr. 2.743/256/2021, nr. 4.154/256/2021, nr. 2.237/256/2021, nr. 2.135/256/2021, nr. 5.277/256/2021, nr. 2.239/256/2021, nr. 3.726/256/2021, nr. 3.727/256/2021, nr. 4.008/256/2021, nr. 2.740/256/2021, nr. 4.935/256/2021, nr. 4.483/256/2021, nr. 5.416/256/2021, nr. 4.931/256/2021, nr. 4.932/256/2021, nr. 3.724/256/2021, nr. 3.442/256/2021, nr. 4.933/256/2021, nr. 4.156/256/2021, nr. 5.066/256/2021, nr. 6.233/256/2021, nr. 4.934/256/2021, nr. 7.620/256/2021, nr. 6.105/256/2021, nr. 6.128/256/2021, nr. 4.155/256/2021/a1, nr. 6.644/256/2021, nr. 7.126/256/2021, nr. 7.127/256/2021, nr. 8.138/256/2021, nr. 7.618/256/2021, nr. 7.943/256/2021, nr. 7.942/256/2021, nr. 7.617/256/2021, nr. 7.619/256/2021, nr. 8.141/256/2021, nr. 8.140/256/2021, nr. 34/256/2022, nr. 965/256/2022, nr. 966/256/2022, nr. 1.642/256/2022, nr. 1.644/256/2022, nr. 1.645/256/2022, nr. 1.995/256/2022, nr. 1.996/256/2022, nr. 2.278/256/2022 și nr. 2.279/256/2022 ale Judecătoriei Medgidia, precum și în dosarele nr. 2.738/256/2021, nr. 7.025/118/2021, nr. 2.741/256/2021, nr. 5.704/256/2021, nr. 4.482/256/2021, nr. 5.418/256/2021, nr. 6.645/256/2021, nr. 4.936/256/2021, nr. 5.417/256/2021 și nr. 3.725/256/2021 ale Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Medgidia și Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin