Decizie nr. 1.063 din 14 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Gheţu şi Ion Gheţu în Dosarul nr. 5.076/1.748/2010 al Judecătoriei Cornetu, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.990D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 155D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 30.031/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din Bucureşti, doamna avocat Vasilica Coroiu, lipsind partea Kamilari LLC Washington D.C., faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Domnul avocat Radu Octavian Englezu, prezent în sală, a notificat faptul că a încetat contractul de asistenţă juridică cu partea Kamilari LLC Washington D.C.

Având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 155D/2011 la Dosarul nr. 3.990D/2010.

Atât reprezentantul părţii prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 155D/2011 la Dosarul nr. 3.990D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 155D/2011, care solicită admiterea acesteia, precum şi reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 27 septembrie 2010 şi 29 noiembrie 2010 pronunţate în dosarele nr. 5.076/1.748/2010, respectiv nr. 30.031/301/2010, Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost invocată de Ion Gheţu şi Elena Gheţu, precum şi de Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din Bucureşti, în dosare având ca obiect soluţionarea unor cereri de încuviinţare a executării silite.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate ce reglementează încuviinţarea executării silite contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în măsura în care titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat încuviinţarea executării silite nu este o hotărâre judecătorească. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţia cuprinsă în art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite fără citarea părţilor este de natură să-i împiedice pe debitori să aducă la cunoştinţa instanţei neconcordanţele existente în titlul executoriu. Mai mult, susţin debitorii, împotriva acestora pot fi dispuse măsuri fără ca ei să-şi poată exercita drepturile procedurale şi fără respectarea principiilor care guvernează procesul civil, respectiv contradictorialitatea şi publicitatea şedinţelor de judecată şi dreptul de a propune probe.

De asemenea, se mai susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creditorului i se creează o situaţie mult mai avantajoasă. Astfel, acesta este protejat prin prisma faptului că i se refuză debitorului orice posibilitate de a fi chemat la soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite pentru a se putea apăra şi pentru a putea aduce la cunoştinţa instanţei de judecată eventualele situaţii care ar putea duce la respingerea cererii de încuviinţare a executării silite (ca, de exemplu, situaţia în care a achitat debitul sau alte situaţii de acest tip, care ar duce la inexistenţa obiectului unei executări şi pe care un creditor de rea-credinţă nu le-ar aduce la cunoştinţa instanţei de judecată). Mai mult, debitorului i se refuză posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii de încuviinţare a executării silite, chiar în cazul în care apare o eroare judiciară.

Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctul de vedere al părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Asupra cererii de încuviinţare, preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."

Dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Soluţia legislativă din textul criticat a fost preluată prin dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.[...]

Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că modificarea operată prin Legea nr. 202/2010, care păstrează soluţia legislativă anterioară, completând-o, este de imediată aplicare, inclusiv litigiului în cauză, astfel că dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă vor constitui obiectul controlului de constituţionalitate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Raţiunea pentru care legiuitorul delegat a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare.

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre şi de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricărui act de executare.

Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele menţionate mai sus, Curtea mai reţine că stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia încuviinţarea executării silite a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, nu contravine art. 21 şi nici art. 24 din Constituţie, legiuitorul acţionând în virtutea competenţelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, soluţia legislativă criticată este justificată de faptul că în această procedură nu se tranşează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiţie.

Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, nefiind îndeplinită cerinţa principală din ipoteza normei constituţionale, adică restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Gheţu şi de Ion Gheţu în Dosarul nr. 5.076/1.748/2010 al Judecătoriei Cornetu şi de Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 30.031/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae