Decizie nr. 530 din 5 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 1.670/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 478D/2016 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine că textul de lege criticat nu încalcă, ci, dimpotrivă, chiar susţine exercitarea dreptului de petiţionare, prevăzut de art. 51 din Constituţie, şi solicită, prin urmare, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 31 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.670/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri prin care Tribunalul Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ (constând în aplicarea sancţiunii amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru o anumită perioadă, conducătorilor instituţiilor publice pârâte) pentru neexecutarea unei decizii judecătoreşti (cu autoritate de lucru judecat) prin care s-a constatat încălcarea art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, iar pârâţii au fost obligaţi să comunice informaţiile solicitate de reclamantă.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin normelor fundamentale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 51, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, respectiv la dreptul de petiţionare. Pretinsa încălcare are loc "prin neclaritate, duplicitate, incoerenţă", în sensul că textul legal vizat nu asigură protecţia cetăţeanului petent în faţa autorităţilor publice şi nu le obligă pe acestea din urmă să răspundă "efectiv, şi nu mimat", în "scris şi la obiect, iar nu ocolit/străin/incomplet, să respecte cerinţa de înscriere a temeiului legal, iar nerespectarea ei să sancţioneze actul emis cu o sancţiune juridică efectivă, să conţină elemente reale şi efective ale autorităţii şi conducătorilor emitenţi semnatari."

6.Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat corespunde exigenţelor constituţionale pretins încălcate.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul observă că motivele expuse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate pun în evidenţă aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, de modalitatea concretă în care norma legală a fost aplicată în cazul particular, elemente ce nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional. Pentru aceste motive apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

9.Avocatul Poporului arată că Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu, precum şi modul de soluţionare a acestora, ca expresie a dreptului de petiţionare prevăzut de art. 51 din Constituţie, stabilind responsabilităţile ce revin autorităţilor şi instituţiilor publice cărora le sunt adresate petiţii, precum şi termenele în care acestea sunt obligate să soluţioneze petiţiile. Avocatul Poporului apreciază că autoarea excepţiei critică, de fapt, lipsa reglementării unor aspecte pe care le consideră esenţiale pentru soluţionarea petiţiilor şi care vizează modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, ceea ce, însă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conferă excepţiei de neconstituţionalitate caracter de inadmisibilitate.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei ulterior şedinţei publice de judecată, dar anterior şedinţei de deliberări, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002. Acestea au următorul conţinut: "(1) Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă."

13.În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 51, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, respectiv la dreptul de petiţionare.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, Curtea reţine că acestea prevăd obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate cu o petiţie de a răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă. În opinia autoarei excepţiei, acest text este incomplet, neclar şi incoerent, deoarece nu asigură protecţia cetăţeanului petent în faţa autorităţilor publice şi nu le obligă pe acestea din urmă să răspundă "efectiv, şi nu mimat", în "scris şi la obiect, iar nu ocolit/străin/incomplet, să respecte cerinţa de înscriere a temeiului legal, iar nerespectarea ei să sancţioneze actul emis cu o sancţiune juridică efectivă, să conţină elemente reale şi efective ale autorităţii şi conducătorilor emitenţi semnatari."

15.În considerarea acestor critici, astfel cum au fost formulate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulţumită, în realitate, de modalitatea în care autoritatea publică pârâtă în speţă, căreia i-a adresat o petiţie, a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, context în care apreciază că textul de lege criticat ar fi trebuit să fie mult mai detaliat, în sensul de a obliga autoritatea la un răspuns în scris, cât mai complet, cuprinzător, "nu mimat".

16.Or, acest aspect nu reprezintă o problemă de constituţionalitate în sine a dispoziţiilor legale criticate, ci o chestiune de interpretare şi aplicare a legii de către autorităţile publice pârâte, asupra căreia, în temeiul art. 126 din Constituţie, instanţa de judecată are competenţa exclusivă să se pronunţe cu prilejul soluţionării litigiului în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 87 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, sau Decizia nr. 825 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2012).

17.Întrucât aspectele sesizate prin invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale, urmează ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 1.670/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. Valer Dorneanu

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi