de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate
I. Prevederi generale
Atribuţiile prevăzute în sarcina autorităţii fiscale centrale, conform prevederilor titlului VII "Accize şi alte taxe speciale" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aferente titlului VII "Accize şi alte taxe speciale", se realizează prin intermediul Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, denumită în continuare Comisia, structură interdepartamentală care îşi desfăşoară activitatea în sediul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Activitatea curentă a Comisiei se realizează prin intermediul direcţiei de specialitate cu atribuţii de autorizare din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
(1)Comisia îşi desfăşoară activitatea şi poate lua hotărâri în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii săi.
(2)Deciziile Comisiei sunt obligatorii pentru toţi operatorii de produse supuse accizelor armonizate - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate -, care desfăşoară activităţile prevăzute la titlul VII "Accize şi alte taxe speciale" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pe teritoriul României.
II. Organizarea şedinţelor de lucru ale Comisiei
(1)Comisia se întruneşte, de regulă, de două ori pe lună, pentru analiza situaţiilor care impun luarea unei decizii.
(2)Comisia va fi convocată de preşedintele sau vicepreşedintele acesteia, inclusiv la propunerea direcţiei de specialitate cu atribuţii de autorizare din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
(1)Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor va pune la dispoziţia membrilor Comisiei, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte, ordinea de zi şi documentaţiile aferente.
(2)Documentaţia constă, în principal, în:
a)solicitări în vederea autorizării, susţinute de actele necesare;
b)sesizări primite de la organele cu atribuţii de control;
c)sesizări din partea operatorilor economici etc.
(1)Întreaga documentaţie va fi prezentată în plenul Comisiei.
(2)Fiecare documentaţie va fi prezentată printr-o notă care va cuprinde propunerea de soluţionare formulată de direcţia de specialitate din Ministerul Economiei şi Finanţelor şi va fi semnată de către directorul acesteia sau de înlocuitorul său, după caz.
(1)Comisia va analiza fiecare documentaţie transmisă, cu respectarea prevederilor prezentului regulament şi a legislaţiei în vigoare.
(2)Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor sau Comisia are dreptul de a solicita orice alte documente, declaraţii sau informaţii atât de la operatorii economici solicitanţi, cât şi de la alţi operatori economici ori instituţii ale statului.
(3)Comisia va respinge orice solicitare de autorizare în situaţia în care nu sunt întrunite elementele de admitere a acesteia.
(1)Deciziile vor fi luate de către Comisie cu votul majorităţii simple din numărul membrilor prezenţi şi vor fi validate prin semnarea de către toţi membrii prezenţi a procesului-verbal în care sunt menţionate acestea.
(2)Deciziile se semnează de către preşedintele sau de către vicepreşedintele acesteia.
(1)La şedinţele Comisiei participă şeful serviciului de specialitate şi un expert din cadrul aceluiaşi serviciu, care va consemna într-un registru de procese-verbale aspectele analizate şi toate deciziile adoptate în cadrul şedinţei.
(2)La lucrările Comisiei vor fi invitaţi, după caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi câte un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate, punctele de vedere exprimate de aceşti reprezentanţi în cadrul lucrărilor Comisiei având caracter consultativ.
(3)Reprezentanţii asociaţiilor profesionale sau patronale în domeniu participă la analiza cazurilor supuse dezbaterilor Comisiei, dar nu vor participa la luarea deciziei de către membrii Comisiei.
III. Deciziile Comisiei
(1)Deciziile Comisiei sunt acte administrative emise numai în formă scrisă.
(2)Deciziile cuprind următoarele elemente:
a)denumirea Comisiei;
b)data la care a fost emisă;
c)datele de identificare ale operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate;
d)obiectul actului administrativ;
e)motivele de fapt;
f)temeiul de drept;
g)numele şi semnătura preşedintelui sau vicepreşedintelui Comisiei, după caz;
h)ştampila Comisiei;
i)posibilitatea de a fi contestată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.
(1)Decizia trebuie comunicată operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate căruia îi este destinată.
(2)Comunicarea deciziei se realizează astfel:
a)prin prezentarea operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate sau a persoanei împuternicite de către acesta, după caz, la sediul autorităţii fiscale centrale ori teritoriale, după caz, şi primirea actului administrativ de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ de către persoanele împuternicite de organele fiscale teritoriale, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c)prin poştă, la domiciliul fiscal al operatorului de produse supuse accizelor armonizate sau al persoanei împuternicite de către acesta, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ şi confirmarea primirii acestuia, data comunicării fiind data confirmării primirii actului administrativ;
d)prin publicitate.
(3)În cazul în care comunicarea deciziei nu a fost posibilă potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-c), se va recurge la comunicarea prin publicitate, prin afişarea la sediul organului fiscal teritorial de care aparţine operatorul de produse accizabile supuse accizelor armonizate a unei copii a deciziei emise pe numele acestuia. Decizia se consideră comunicată în termen de 15 zile de la data afişării.
Decizia produce efecte din momentul în care este comunicată operatorului de produse accizabile supuse accizelor armonizate sau persoanei împuternicite de către acesta, după caz, ori la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la calitatea persoanei care semnează actul administrativ, numele şi prenumele ori denumirea operatorului de produse supuse accizelor armonizate, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii preşedintelui ori vicepreşedintelui Comisiei atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se constată de instanţa judecătorească de contencios administrativ în condiţiile legii.
Comisia poate îndrepta erorile materiale din decizie din oficiu sau la cererea operatorului de produse supuse accizelor armonizate ori a persoanei împuternicite de către acesta, după caz. Decizia corectată se va comunică operatorului de produse supuse accizelor armonizate sau persoanei împuternicite de către acesta, după caz, potrivit legii.
(1)Împotriva deciziei Comisiei se poate formula plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
(2)Plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei Comisiei, în condiţiile prezentului regulament, este calea administrativă de atac prin care se solicită autorităţii publice emitente reexaminarea deciziei.
În situaţia în care operatorul de produse supuse accizelor armonizate sau persoana împuternicită de către acesta, după caz, contestă decizia de suspendare, revocare ori anulare a autorizaţiei sau orice alte decizii emise de Comisie, efectul deciziei se suspendă de drept până la soluţionarea contestaţiei de către Comisie în cadrul procedurii prealabile prevăzute de legislaţia în domeniu.
(1)Plângerea prealabilă se formulează în scris şi va cuprinde:
a)datele de identificare ale contestatarului;
b)obiectul plângerii prealabile;
c)motivele de fapt şi de drept;
d)dovezile pe care se întemeiază;
e)semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2)Plângerea prealabilă se depune la Registratura generală a Ministerului Economiei şi Finanţelor, în termenele prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
(3)În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul autorităţii fiscale, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, autorităţii fiscale centrale, respectiv direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Plângerea prealabilă poate fi retrasă de contestatar până la soluţionarea acesteia. Comisia va comunică contestatarului decizia prin care se ia act de renunţarea la plângerea prealabilă.
(1)În soluţionarea plângerii prealabile, Comisia se pronunţă prin decizie.
(2)Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
(1)Decizia de soluţionare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
(2)Preambulul cuprinde: denumirea Comisiei, numele şi prenumele sau denumirea contestatarului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a plângerii prealabile la direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi obiectul cauzei.
(3)Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea Comisiei în emiterea deciziei.
(4)Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.
(5)Decizia se semnează de către preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz.
(1)În soluţionarea plângerii prealabile, Comisia va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii deciziei atacate. Analiza plângerii prealabile se face în raport cu susţinerile formulate de contestatar, cu dispoziţiile legale invocate de acesta şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.
(2)Comisia poate solicita, pentru lămurirea cauzei, punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din cadrul ministerelor sau al altor instituţii şi autorităţi.
(3)Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o situaţie mai grea contestatarului în propria cale de atac.
(4)Contestatarul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot să depună probe noi în susţinerea cauzei.
(5)Comisia se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
(1)Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2)În cazul admiterii plângerii prealabile se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
(3)Dacă se constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale la învestirea Comisiei cu soluţionarea plângerii prealabile, aceasta va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(4)Plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
(1)Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică contestatarului în formă scrisă, în condiţiile prevăzute la art. 11. (2) Deciziile emise în soluţionarea plângerilor prealabile pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
