Decizie nr. 318 din 21 noiembrie 2002

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal şi ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16, 21 şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.308/2002, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal şi ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Andronic, inculpat recurent în dosarul menţionat având ca obiect un proces de calomnie prin presa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate "încalcă norma constituţională cu privire la egalitatea de tratament juridic a părţilor în cadrul procesului, respectiv în faţa legii şi a autorităţilor publice, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti". Totodată, autorul excepţiei considera ca prevederile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc "un statut privilegiat pentru persoana vătămată care, prin procedeul plângerii prealabile adresate direct instanţei de judecată, se subroga în drepturile şi atribuţiile procurorului, ceea ce constituie o încălcare a principiului egalităţii părţilor în faţa legii şi a instanţei judecătoreşti. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 207 din Codul penal, acestea sunt considerate neconstituţionale, deoarece aduc atingere prezumţiei de nevinovatie, în sensul că inculpatul este obligat sa recunoască săvârşirea faptei şi numai în aceste condiţii să poată dovedi legitimitatea faptei sale, în scopul apărării unui interes legitim. De asemenea, autorul excepţiei invoca şi încălcarea prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din art. 6 pct. 1 şi 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovatie şi din art. 7 referitoare la legalitatea pedepsei.

Tribunalul Suceava, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 15 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunţării prezentei decizii.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Astfel, arata ca plângerea prealabilă este un act de sesizare a instanţei, iar nu de punere în mişcare a acţiunii penale, care este opera instanţei de judecată. Dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 din Constituţie, deoarece nu creează privilegii sau discriminări. Cu privire la dispoziţiile art. 207 din Codul penal, se arata ca acestea nu încalcă prezumţia de nevinovatie, consacrată atât în Constituţie [art. 23 alin. (8)], cat şi în Codul de procedură penală (art. 66), probele fiind administrate în mod obişnuit. Inculpatul are însă posibilitatea, atunci când dovedeşte ca a avut un interes legitim, să facă proba verităţii afirmaţiilor sau imputatiilor, iar dacă o face, fapta sa nu constituie infracţiunea de insulta sau de calomnie.

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentală invocate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal şi ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. Prevederile legale criticate ca fiind neconstituţionale prevăd ca, pentru infracţiunile de insulta şi calomnie, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă adresată direct instanţei de judecată şi ca legea prevede, pentru cele doua infracţiuni, posibilitatea probei verităţii, ca o cauza specială care inlatura caracterul penal al faptei.

Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii ar fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (8) referitoare la prezumţia de nevinovatie, precum şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din art. 6 pct. 1 şi 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovatie şi din art. 7 referitoare la legalitatea pedepsei.

Asupra constituţionalităţii textelor de lege care fac obiectul excepţiei ridicate în cauza de faţa, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand, de fiecare data, ca excepţia este neîntemeiată, iar din examinarea cauzei de faţa rezultă că nu exista temeiuri pentru a se reveni asupra acestei jurisprudente.

Astfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 205 alin. 3 şi ale art. 206 alin. 2 din Codul penal, în corelatie cu dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunţat prin deciziile: nr. 308/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002), nr. 310/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2002), nr. 337/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002), nr. 40/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002) şi nr. 95/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002). Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar procedura plângerii prealabile nu este decât o parte a procedurii, ţinând, de asemenea, de competenţa legiuitorului. Dispoziţiile art. 279 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece nu conţin privilegii sau discriminări de natura celor prevăzute la art. 4 din Constituţie. Faptul ca pentru infracţiunile de insulta şi calomnie se aplică dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a), iar nu cele de la lit. b) sau c) din acelaşi articol, nu constituie o discriminare, ci o reglementare corespunzătoare competentei stabilite de lege în funcţie de materie sau de calitatea persoanei.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal, Curtea Constituţională s-a pronunţat, de asemenea, prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 310 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000. Curtea a statuat ca dispoziţiile privitoare la proba verităţii, în cazul infracţiunilor de insulta şi calomnie, nu încalcă prezumţia de nevinovatie, ci dau posibilitatea inculpatului sa dovedească adevărul afirmarilor sau imputarilor făcute de el în apărarea unui interes legitim. Inculpatul se bucura însă, pe deplin, de prezumţia de nevinovatie înscrisă în art. 23 alin. (8) din Constituţie şi în art. 66 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal şi ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

──────────────────