Decizie nr. 179 din 8 mai 2003

Costica Bulai - preşedinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS Petroconstruct Arad în Dosarul nr. 4.104/COM/2002 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.104/COM/2002, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS Petroconstruct Arad cu ocazia soluţionării recursurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 701 din 3 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1.577/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 51 şi ale art. 123 alin. (1), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arata ca prin dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 "se instituie un regim discriminatoriu în raporturile procesuale dintre părţi şi se creează o inegalitate de tratament judiciar în cadrul aceluiaşi proces, în limita în care, în cadrul procesului în care este implicata o parte scutită de timbru, nu se oferă scutire de taxa de timbru şi părţii adverse".

Instanţa de judecată apreciază ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate întrucât, instituind scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu se realizează nici o diferentiere între cetăţeni şi, ca atare, nu se încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arata ca asupra constituţionalităţii textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, în sensul că acesta este constituţional.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, invocand jurisprudenta Curţii, arata ca legiuitorul este suveran în a acorda scutiri de la plata taxelor de timbru, în considerarea anumitor situaţii determinate. Ratiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea ca acţiunile şi cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. De aceea, nu se poate afirma ca persoanele fizice sau juridice care urmăresc realizarea unor interese proprii, în litigiile cu autorităţile publice prevăzute la art. 17 din Legea nr. 146/1997, se afla în aceeaşi situaţie juridică cu acestea.

De asemenea, Guvernul considera ca nici critica referitoare la încălcarea principiului constituţional referitor la accesul liber la justiţie, cuprins în art. 21 din Constituţie, nu este intemeiata, deoarece accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 51 şi art. 123 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul apreciază ca acordarea scutirilor prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997 nu este de natura a aduce atingere indatoririi de respectare a Constituţiei şi a legilor, respectiv celei de infaptuire a justiţiei în numele legii.

Referitor la susţinerea încălcării prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Guvernul arata ca acestea reglementează dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil, însă nu conţin nici o interdicţie referitoare la scutirea de plată taxei judiciare de timbru.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, aprobată prin Legea nr. 169/2001.

Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:

–Art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale şi reglementări internaţionale:

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 123 alin. (1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.";

–Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."

Examinând excepţia, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 28/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, Decizia nr. 87/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001, şi Decizia nr. 121/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, stabilind ca acest text de lege este constituţional. Cu acele prilejuri Curtea a statuat ca ratiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea ca acţiunile şi cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. Stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligaţie, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercita în considerarea anumitor situaţii determinate, cum este şi cazul scutirii reglementate de dispoziţiile legale criticate.

În ceea ce priveşte prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea reglementează dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil şi nu conţin nici o interdicţie referitoare la scutirea de plată taxei judiciare de timbru. Asa fiind, art. 17 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, nu contravine acestor prevederi din convenţie şi, în consecinţa, şi sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS Petroconstruct Arad în Dosarul nr. 4.104/COM/2002 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman