Decizie nr. 66 din 15 ianuarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.728D/2008 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin avocat Felix Mihai, cu împuternicire avocaţială, partea Consiliul Local al Municipiului Iaşi, prin consilier juridic Mihaela Mîrţ, şi partea Societatea Comercială "Iulius Grup" - S.R.L. din Iaşi, prin avocat Doru Victor Chiricioiu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.731D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund aceleaşi părţi ca şi în dosarul precedent, prin aceiaşi avocaţi, respectiv consilier, care depun la dosar acte doveditoare în acest sens. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea de obiect a celor două cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării acestora.

Părţile şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.731D/2008 la Dosarul nr. 1.728D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei ridicate în cele două cauze, care solicită admiterea acesteia şi depune note scrise.

Consiliul Local al Municipiului Iaşi susţine, prin consilier juridic, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, conform notelor scrise depuse la dosarul instanţei de fond.

Societatea Comercială "Iulius Grup" - S.R.L. din Iaşi solicită, prin avocat, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din concluziile scrise, depuse la dosarul instanţei de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale invocate. Mai mult, motivarea autorului excepţiei cuprinde aspecte ce vizează interpretarea şi aplicarea prevederilor legale criticate, or, acestea sunt operaţiuni ce ţin de competenţa instanţei de judecată ce a sesizat Curtea Constituţională, şi nu a acesteia din urmă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.251/99/2007, şi prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.820/99/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi, respectiv, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţiile au fost ridicate de Zaharia Schrotter în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat restrânge sfera persoanelor care pot ataca în contenciosul administrativ un act administrativ unilateral adresat unui alt subiect de drept prin care se invocă apărarea interesului legitim public, deoarece acţiunea în justiţie este condiţionată de existenţa vătămării dreptului subiectiv propriu sau a interesului legitim privat. Or, "este necesar şi în spiritul reglementărilor constituţionale" ca o autoritate publică locală care administrează patrimoniul public şi privat al unităţii administrative în numele cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite locale "să răspundă şi să dea socoteală în faţa oricărui cetăţean al comunităţii locale" faţă de actele administrative unilaterale prin care se dispune efectuarea anumitor operaţiuni asupra acestui patrimoniu. În opinia autorului excepţiei, orice persoană poate şi are dreptul de a ataca în justiţie astfel de acte administrative, drept îngrădit însă de prevederile art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Mai arată că, deşi textul legal conţine norme de procedură, art. 126 alin. (2) din Constituţie nu justifică reglementarea unor prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 189/2006. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice şi iluzorii, ci concrete şi efective".

Tribunalul Argeş - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.728D/2008, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Susţine, în acest sens, că prevederile art. 8 alin. (1^1) trebuie interpretate prin raportare la celelalte dispoziţii ale art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi, în urma acestei operaţiuni, reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) sunt "anulate de dispoziţiile art. 8 alin. (1^2), care permit invocarea şi apărarea interesului public pe cale directă, nu în subsidiar, când se solicită anularea unui act administrativ". Ca atare, prevederile art. 8 alin. (1^1) "apar neconstituţionale, contrare celuilalt text de lege reţinut de instanţă, deoarece se condiţionează şi cenzurează accesul la justiţie, arătându-se limitele în care poate fi formulată acţiunea".

Tribunalul Iaşi - Secţia comercial şi contencios administrativ, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.731D/2008, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, deoarece acestea nu îngrădesc posibilitatea părţilor de a se adresa instanţei judecătoreşti. În plus, menţionează că autorul excepţiei vizează, în susţinerile sale, aspecte ce ţin de interpretarea textului dedus controlului în sensul definirii noţiunii de interes legitim public şi de interes legitim privat, aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost completate de art. I pct. 11 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul legal criticat are următorul conţinut:

Art. 8. - Obiectul acţiunii judiciare: "(1^1) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat."

În opinia autorului excepţiei, textul criticat contravine următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 47 privind dreptul la un recurs efectiv şi la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au menirea de a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apărarea interesului legitim public. Din conţinutul textului se deduce că, prin acţiunea pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct "interesul legitim public" pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Aşadar, prin acţiunea introdusă, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să "paralizeze" aşa-numitele "acţiuni populare" intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acţiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.

Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme care să restrângă exercitarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Dimpotrivă, textul dă posibilitatea şi persoanelor fizice sau juridice de drept privat ca, în anumite condiţii, să invoce în faţa instanţei de contencios administrativ apărarea unui interes legitim public, atribuţie ce aparţine, de regulă, competenţei autorităţilor publice, şi nu persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel cum rezultă şi din prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind "Subiectele de sesizare a instanţei", Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau prefectul sunt instituţii publice care, potrivit propriilor legi de organizare şi funcţionare, dar şi Legii nr. 554/2004, au atribuţii specifice în ceea ce priveşte sesizarea directă a instanţei de contencios administrativ dacă apreciază că un act administrativ (normativ sau individual, după caz) este nelegal ori afectează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor sau interesul public. Prin urmare, interesul general al societăţii este protejat de instituţii publice cu competenţe speciale în această materie, iar dispoziţiile de lege criticate oferă aceeaşi posibilitate şi persoanelor fizice sau juridice private, sub condiţia justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora. De altfel, prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, referitoare la obiectul acţiunii judiciare, reprezintă transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituţie, care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, iar dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) reglementează condiţiile exercitării, în cadrul acestei acţiuni de contencios administrativ, principale, a unei cereri subsidiare, având ca obiect încălcarea unui interes legitim public.

În plus, Curtea observă că, în motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă prevederile art. 47 privind dreptul la un recurs efectiv şi la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008. Curtea constată că art. 6 din Tratat prevede că moment al intrării lui în vigoare data de 1 ianuarie 2009, cu condiţia ca toate statele semnatare să fi depus instrumentele de ratificare până la această dată. În caz contrar, Tratatul de Reformă (de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene) va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplineşte ultimul această formalitate. Astfel, chiar dacă România a ratificat Tratatul de la Lisabona, acesta nu a intrat încă în vigoare, din moment ce nu toate statele membre ale Uniunii Europene au îndeplinit aceeaşi procedură. Prin urmare, Curtea constată că aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate de autorul excepţiei, nu este posibilă atâta vreme cât Tratatul de la Lisabona nu a intrat încă în vigoare.

În final, Curtea reţine că prin excepţia ridicată autorul acesteia vizează mai mult aspecte ce ţin de necorelarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1 ) cu cele ale art. 8 alin. (1^2), de interpretarea textelor privind definirea noţiunii de "interes legitim public" şi de "interes legitim privat", deşi cu privire la acest din urmă aspect soluţiile legislative sunt clare şi se regăsesc la art. 2 alin. (1) lit. p) şi r) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, aspecte ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi