Decizie nr. 132 din 21 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, precum şi a prevederilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oana Magdalena Musteaţă şi Robert Musteaţă în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală, de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Damian Cimpoeşu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal răspund personal autorii excepţiilor Damian Cimpoeşu şi Ioan Ciofu, acesta din urmă fiind asistat de apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 1.308D/2007, nr. 1.321D/2007, nr. 1.489D/2007 şi nr. 1.507D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepţiei, personal şi prin reprezentant, nu se opun conexării celor patru dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.321D/2007, nr. 1.489D/2007 şi nr. 1.507D/2007 la Dosarul nr. 1.308D/2007, care este primul înregistrat.

Având cuvântul, autorul excepţiei, Damian Cimpoeşu, solicită în principal acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Apărătorul ales al autorului Ioan Ciofu lasă la aprecierea instanţei acordarea unui nou termen.

Reprezentatul Ministerului Public se opune cererii solicitate.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 17 octombrie 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepţiei Damian Cimpoeşu pune concluzii de admitere a acesteia.

Apărătorul ales al autorului Ioan Ciofu arată că, deşi cunoaşte conţinutul Deciziei nr. 1.086/2007 prin care Curtea Constituţională a admis o excepţie identică, este îngrijorat de atitudinea reprezentanţilor Ministerului Public care au trecut la veritabile represalii în contra avocaţilor al căror rol a fost minimalizat la acela de decor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată pentru dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi devenită inadmisibilă pentru dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 septembrie 2007, 12 septembrie 2007, 17 octombrie 2007 şi 3 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.568/89/2007, nr. 34.653/2006, nr. 7.584/280/2004 şi nr. 8.545/1/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penală, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 172 din Codul de procedură penală, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 172 alin.1 teza întâi din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Oana Magdalena Musteaţă şi Robert Musteaţă, de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii, de Damian Cimpoeşu şi de Ion Ciofu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art.24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la independenţa judecătorilor şi la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se introduce un tratament aleatoriu şi inegal între "acuzare" şi "apărare".

Referitor la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se arată că acesta contravine dreptului la un proces echitabil aşa cum a fost consacrat de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, când se face vorbire la sprijinirea sub orice formă a grupului infracţional organizat, nu se individualizează şi modalităţi concrete prin care se poate realiza ajutorul, incriminarea având un caracter nedeterminat şi general.

Tribunalul Vaslui - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este întemeiată, deoarece are un caracter nedeterminat şi general, lăsând loc la interpretări diferite. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanţa opinează că aceasta este nefondată.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată numai în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 şi 24. Cât priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Avocatul Poporului consideră că sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală, referitoare la Drepturile apărătorului, aşa cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003. În realitate, critica vizează numai teza I a alineatului 1 din art. 172 din Codul de procedură penală, acesta fiind, de altfel, textul citat de autori. Pentru acest motiv, urmează a se restrânge obiectul excepţiei la aceste dispoziţii care, la data sesizării instanţei de contencios constituţional aveau următorul conţinut:

–Art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii.[...]";

–Art. 7 din Legea nr. 39/2003: "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

1.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, deoarece prevederea "care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea", cuprinsă în acest text, este contrară art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare.

Aşa fiind, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

2.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că prin textul legal criticat se incriminează fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Aşa fiind, scopul grupului infracţional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul răspunzând nevoilor societăţii şi având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deplina libertate de reglementare.

Nu poate fi primită critica avansată de autorii excepţiei, deoarece, dimpotrivă, Parlamentul, prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a reglementat o specie de infracţiune subordonată unei categorii infracţionale de gen anume determinate, textul neconţinând elemente de natură a crea confuzii de interpretare. De altfel, Curtea Constituţională nu este competentă a pronunţa decizii de interpretare şi aplicare a legii, acesta fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oana Magdalena Musteaţă şi Robert Musteaţă în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală, de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Damian Cimpoeşu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru