Decizie nr. 549 din 7 iunie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr. 4/2006 al Tribunalului Comercial Mureş Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, critica fiind dedusă exclusiv din modul de interpretare şi aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4/2006, Tribunalul Comercial Mureş - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Comercial Mureş - Judecătorul-sindic apreciază că dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât nu recunoaşte dreptul de acces la justiţie creditorului care formulează, în temeiul art. 138 din lege, o acţiune în nume propriu pentru realizarea creanţelor sale, în situaţia în care la procedura judiciară a insolvenţei nu participă mai mulţi creditori care să se poată constitui într-un comitet al creditorilor, conform art. 16 din lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât comitetul creditorilor acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor, iar dacă mandatarul are o anumită calificare, cu atât mai mult mandantul trebuie să o aibă, acesta din urmă neputând transmite prerogative pe care nu le-ar avea el însuşi. În acest context, se arată că, în situaţia în care sunt prea puţini creditori pentru a forma comitetul, învestirea judecătorului-sindic cu cererea de aplicare a dispoziţiilor legale privind răspunderea membrilor organelor de conducere se poate face şi de un singur creditor.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de garanţiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 care consacră liberul acces la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate pun la dispoziţia creditorilor mijloace şi instrumente specifice în scopul satisfacerii creanţelor în situaţia în care starea de insolvenţă a societăţii a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alin. (1) al art. 138 din lege. Astfel, acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi a oricăror alte persoane, şi de obligare a acestora la suportarea unei părţi din pasivul societăţii comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1), administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului. În condiţiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. (3), dacă aceştia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societăţii comerciale şi răspunderea acestor persoane ameninţă să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura insolvenţei, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe. Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura insolvenţei.

Din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea observă că acest comitet acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplineşte funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Or, în condiţiile în care în tabelul definitiv de creanţe sunt înscrişi prea puţini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceştia pot exercita personal toate atribuţiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acţiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere. Orice altă interpretare a legii ar fi de natură a crea consecinţe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privaţi de posibilitatea recuperării integrale sau în proporţie cât mai mare a creanţelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, Curtea reţine că o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, şi ar nesocoti accesul liber la justiţie al creditorilor aflaţi într-o atare situaţie, drept în egală măsură protejat prin Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr. 4/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - Judecătorul-sindic.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu