Decizie nr. 690 din 11 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de municipiul Sibiu, prin primarul Klaus Werner Iohannis, în Dosarul nr. 57/57/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul municipiului Sibiu, consilierul juridic Claudia Iordănescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticii, susţinând că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 s-a înfiinţat un organism cu activitate administrativ-jurisdicţională, învestit cu exercitarea tutelei administrative şi a controlului ierarhic în materia achiziţiilor publice, fapt ce contravine principiilor constituţionale consacrate de art. 120 şi art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că procedura reglementată de ordonanţa criticată are un caracter prealabil, dar neobligatoriu, care nu împiedică persoana interesată să se adreseze instanţei de contencios administrativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 57/57/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de municipiul Sibiu, prin primarul Klaus Werner Iohannis.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au caracter de noutate absolută în legislaţia română, fiind de natură să revoluţioneze sistemul jurisdicţiilor administrative, autonomia locală şi Codul de procedură civilă. Prin înfiinţarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, acestei instituţii i s-a conferit o competenţă exorbitantă, care o depăşeşte chiar pe cea a instanţelor judecătoreşti, având posibilitatea de a anula un act administrativ, de a obliga autoritatea contractantă să emită un act sau de a dispune orice măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire. Aşa fiind, fără a avea suport constituţional, prin ordonanţă s-a înfiinţat un organism cu activitate administrativ-jurisdicţională învestit cu exercitarea tutelei administrative şi a controlului ierarhic în materia achiziţiilor publice, fapt ce contravine principiilor constituţionale de organizare şi funcţionare a administraţiei publice, în general, şi principiului autonomiei locale, în special.

În sfârşit, un alt motiv de neconstituţionalitate îl constituie încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală. Astfel, în condiţiile în care Constituţia a consfinţit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înfiinţa instanţe specializate în anumite materii, constituirea unei astfel de instanţe pe calea ordonanţei de urgenţă, fără a exista o situaţie extraordinară, creează în mod nejustificat un contencios administrativ paralel, în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale menţionate.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului şi nici o instanţă specializată, ci un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că procedura administrativă prevăzută în ordonanţa criticată este facultativă şi gratuită, astfel că persoanele care se consideră vătămate în drepturile şi interesele lor legitime se pot adresa şi direct justiţiei, respectându-se în acest mod dispoziţiile art. 21 din Constituţie.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătând că înfiinţarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi instituirea unor reguli procedurale de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6) privitoare la ordonanţele de urgenţă, ale art. 120 care consacră principiile de bază ale administraţiei publice locale şi ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reglementează o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluţionarea contestaţiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Referitor la legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atâta timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar "existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii. În atare situaţie, este exclusă posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, să se substituie instanţei judecătoreşti", astfel încât părţilor nu li se poate limita exercitarea unui drept consfinţit de Constituţie. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 283 alin. (1) stabilesc dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, instanţa competentă să o soluţioneze fiind curtea de apel - Secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante.

Curtea Constituţională reţine că existenţa unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale este acceptată şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenţă prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a statuat că "raţiuni de flexibilitate şi eficienţă, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei", 1981).

Având în vedere cele statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională reţine că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este, eo ipso, neconstituţională.

Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) că "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare". Or, într-o atare situaţie, dispoziţiile criticate satisfac pe deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului IX "Soluţionarea contestaţiilor" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de municipiul Sibiu, prin primarul Klaus Werner Iohannis, în Dosarul nr. 57/57/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu