Convenție
Convenţie din 2 noiembrie 2001
asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic
- Emitent
- Act Internațional
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 276 din 25 aprilie 2007
Textul actului · 35 de articole
100%
asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic
Notă *) Traducere.
Paris, 2 noiembrie 2001
Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită în cea de-a 31-a sesiune a sa, la Paris, între 15 octombrie şi 3 noiembrie 2001,
recunoscând importanţa patrimoniului cultural subacvatic ca parte integrantă a patrimoniului cultural al umanităţii şi ca element deosebit de important al istoriei popoarelor, naţiunilor şi al relaţiilor reciproce în ceea ce priveşte patrimoniul lor comun,
ştiind cât de importante sunt protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi că responsabilitatea acestei obligaţii aparţine tuturor statelor,
constatând creşterea interesului şi aprecierii publicului faţă de patrimoniul cultural subacvatic,
convinsă de importanţa care revine cercetării, informării şi educaţiei pentru protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic,
convinsă că publicul are dreptul să beneficieze de avantajele educative şi recreative ale unui acces responsabil şi inofensiv la patrimoniul cultural subacvatic în situ şi că educarea publicului contribuie la o mai bună cunoaştere, apreciere şi protecţie a acestui patrimoniu,
conştientă de faptul că intervenţiile neautorizate asupra patrimoniului cultural subacvatic reprezintă o ameninţare la adresa acestuia şi că este necesară adoptarea de măsuri mai severe pentru a împiedica asemenea intervenţii,
conştientă de necesitatea de a răspunde în mod adecvat posibilului impact negativ pe care unele acţiuni legitime l-ar putea avea în mod întâmplător asupra patrimoniului cultural subacvatic,
deosebit de preocupată de intensificarea exploatării comerciale a patrimoniului cultural subacvatic şi, în particular, de unele activităţi care au ca scop vânzarea, achiziţionarea sau schimburile de elemente aparţinând patrimoniului cultural subacvatic,
ştiind că progresele tehnologice facilitează descoperirea şi accesul la patrimoniul cultural subacvatic,
convinsă că o cooperare între state, organizaţii internaţionale, instituţii ştiinţifice, organizaţii profesionale, arheologi, scafandri, alte părţi interesate şi publicul larg este indispensabilă pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic,
considerând că prospectarea, explorările şi protecţia patrimoniului cultural subacvatic necesită accesul şi folosirea de metode ştiinţifice specifice şi utilizarea de tehnici şi de materiale adecvate, precum şi un înalt grad de specializare profesională, ceea ce indică adoptarea unor criterii uniforme în domeniu,
conştientă de necesitatea codificării şi dezvoltării treptate de norme referitoare la protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic, în conformitate cu dreptul şi practicile internaţionale, în special cu Convenţia UNESCO cu privire la mijloacele de prevenire şi interzicere a importului, exportului şi transferului ilicit de bunuri culturale, din 14 noiembrie 1970, precum şi cu Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, din 16 noiembrie 1972, şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, din 10 decembrie 1982,
preocupată de ameliorarea eficacităţii măsurilor luate la nivel internaţional, regional şi naţional pentru conservarea în situ a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic sau, dacă acest lucru este necesar în scopuri ştiinţifice sau de protejare, pentru a proceda, cu grijă, la recuperarea lor,
după ce a decis, în cea de-a 29-a sesiune a sa, că această problemă va face obiectul unei convenţii internaţionale,
adoptă în această zi de 2 noiembrie 2001 prezenta convenţie.
În sensul prezentei convenţii:
1.a) Prin patrimoniu cultural subacvatic se înţelege toate urmele existenţei umane având caracter cultural, istoric sau arheologic, care au fost parţial ori în totalitate acoperite de apă, periodic sau în permanenţă, de cel puţin 100 de ani, cum ar fi:
(i)siturile, structurile, clădirile, obiectele şi resturile umane, în contextul arheologic şi în mediul lor natural;
(îi) navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte din acestea, împreună cu încărcătura sau orice alt conţinut, în contextul arheologic şi în mediul lor natural; şi
(iii)obiectele cu caracter preistoric.
b)Conductele şi cablurile aşezate pe fundul mării nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.
c)Instalaţiile, altele decât conductele sau cablurile, aşezate pe fundul mării şi care sunt încă în uz, nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.
2.a) Prin state părţi se înţelege statele care au consimţit să se considere obligate prin prezenta convenţie şi pentru care aceasta este în vigoare.
b)Prezenta convenţie se aplică, mutatis mutandis, teritoriilor la care face referire art. 26 paragraful 2 b), care devin părţi la prezenta convenţie potrivit condiţiilor definite în acest paragraf, în măsura în care termenul state părţi se aplică acestor teritorii.
3.Prin UNESCO se înţelege Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
4.Prin directorul general se înţelege directorul general al UNESCO.
5.Prin Zonă se înţelege fundul mărilor şi al oceanelor şi subsolul acestora, în limitele jurisdicţiei naţionale.
6.Prin intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic se înţelege o activitate care are ca obiect principal patrimoniul cultural subacvatic şi care ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.
7.Prin intervenţie care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic se înţelege o activitate care, deşi nu are ca obiect principal sau secundar patrimoniul cultural subacvatic, ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.
8.Prin nave şi aeronave de stat se înţelege nave de război şi alte nave sau aeronave care, la data scufundării lor, aparţineau unui stat sau operau sub controlul său şi erau utilizate exclusiv pentru servicii publice necomerciale, care sunt identificate ca atare şi corespund definiţiei patrimoniului cultural subacvatic.
9.Prin Norme se înţelege Normele privind intervenţiile directe asupra patrimoniului cultural subacvatic, aşa cum sunt menţionate la art. 33.
1.Prezenta convenţie îşi propune să asigure şi să îmbunătăţească protecţia patrimoniului cultural subacvatic.
2.Statele părţi vor coopera în scopul protecţiei patrimoniului cultural subacvatic.
3.Statele părţi vor conserva patrimoniul cultural subacvatic, în beneficiul umanităţii, conform prevederilor prezentei convenţii.
4.Statele părţi vor lua fiecare sau, dacă este cazul, împreună toate măsurile necesare, în conformitate cu prezenta convenţie şi cu dreptul internaţional, pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic, utilizând, în acest scop, în funcţie de capacităţile lor, cele mai adecvate mijloace de care dispun.
5.Conservarea în situ a patrimoniului cultural subacvatic va fi considerată o opţiune prioritară, înainte de autorizarea sau de întreprinderea oricărui fel de intervenţie asupra acestui patrimoniu.
6.Elementele aparţinând patrimoniului cultural subacvatic care au fost recuperate vor fi depozitate, conservate şi administrate astfel încât să se asigure conservarea lor pentru o perioadă de timp îndelungată.
7.Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială.
8.În conformitate cu practica statelor şi cu dreptul internaţional şi, în special, cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu va putea fi interpretată ca modificând normele dreptului internaţional şi practica statelor referitoare la imunităţile suverane sau oricare dintre drepturile unui stat în ceea ce priveşte navele şi aeronavele de stat.
9.Statele părţi veghează ca resturile umane scufundate în apele maritime să fie respectate cum se cuvine.
10.Va fi încurajat accesul responsabil şi inofensiv în situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic, în scopuri de observare sau de documentare, astfel încât să fie încurajate sensibilizarea publicului faţă de acest patrimoniu, precum şi punerea în valoare şi protecţia acestuia, cu excepţia cazului în care un asemenea acces este incompatibil cu protecţia şi gestionarea lui.
11.Nicio acţiune sau activitate realizată în baza prezentei convenţii nu poate constitui fundament pentru proclamarea, susţinerea sau contestarea oricărei revendicări referitoare la suveranitate sau la jurisdicţia naţională.
Nicio prevedere din prezenta convenţie nu va aduce atingere drepturilor, jurisdicţiei şi obligaţiilor pe care statele le au în baza dreptului internaţional, inclusiv a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. Prezenta convenţie va fi interpretată şi aplicată în contextul şi în conformitate cu prevederile dreptului internaţional, inclusiv ale Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
Nicio activitate referitoare la patrimoniul cultural subacvatic căreia i se aplică prezenta convenţie nu cade sub incidenţa dreptului privind salvarea sau a dreptului privind bunurile găsite decât dacă:
a)este autorizată de autorităţile competente; şi b) este în deplină conformitate cu prezenta convenţie; şi c) asigură garantarea protecţiei maxime a patrimoniului cultural subacvatic în cazul oricărei operaţiuni de recuperare.
Toate statele părţi vor utiliza cele mai bune mijloace de care dispun pentru a preveni sau a atenua orice efect advers pe care l-ar putea avea activităţile care ţin de jurisdicţia lor şi care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic.
1.Statele părţi sunt încurajate să încheie acorduri bilaterale, regionale sau alte acorduri multilaterale ori să îmbunătăţească acordurile existente, în vederea asigurării conservării patrimoniului cultural subacvatic. Toate aceste acorduri trebuie să fie în deplină conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi să nu diminueze caracterul său universal. În cadrul unor asemenea acorduri, statele pot adopta norme şi reglementări care să asigure o mai bună protecţie a patrimoniului cultural subacvatic decât cele adoptate în cadrul prezentei convenţii.
2.Părţile la astfel de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pot invita statele care au o legătură verificabilă - în special o legătură culturală, istorică sau arheologică - cu patrimoniul cultural subacvatic, la care se face referire, să adere la aceste acorduri.
3.Prezenta convenţie nu modifică drepturile şi obligaţiile statelor părţi privind protecţia navelor scufundate, care rezultă din alte acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale încheiate înainte de adoptarea prezentei convenţii şi mai ales dacă acestea sunt conforme obiectivelor sale.
1.În exerciţiul suveranităţii lor, statele părţi au dreptul exclusiv de a reglementa şi autoriza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorială.
2.Fără a aduce atingere celorlalte acorduri internaţionale şi normelor de drept internaţional privind protecţia patrimoniului cultural subacvatic, statele părţi vor impune, pentru intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorială, aplicare Normelor.
3.În exerciţiul suveranităţii lor şi conform practicilor generale dintre state, în vederea cooperării pentru adoptarea celor mai bune metode pentru protecţia navelor şi aeronavelor de stat, statele părţi vor trebui să informeze statul parte sub al cărui pavilion se găsesc acestea sau alte state care au o legătură verificabilă cu acestea - în special culturală, istorică ori arheologică - despre descoperirea unor astfel de nave sau aeronave de stat identificabile în interiorul apelor lor arhipelagice şi al apelor mării lor teritoriale.
Fără a aduce atingere şi în plus faţă de art. 9 şi 10, precum şi în aplicarea art. 303 paragraful 2 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, statele părţi pot reglementa şi autoriza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic din zona lor contiguă. În cadrul acestor acţiuni, vor impune aplicarea Normelor.
1.Toate statele părţi au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din zona economică exclusivă şi din cea a platoului continental, conform prezentei convenţii. În consecinţă:
a)când un cetăţean al statului sau o navă care arborează pavilionul acestuia fac o descoperire ori au în vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona sa economică exclusivă sau pe platoul său continental, statul parte respectiv va cere cetăţeanului sau căpitanului vasului să declare această descoperire sau intervenţia sa;
b)în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al unui alt stat parte:
(i)statele părţi vor cere cetăţeanului lor sau căpitanului vasului să le declare această descoperire ori intervenţie atât lor, cât şi celuilalt stat parte; sau, după caz,
(îi) un stat parte va cere cetăţeanului său ori căpitanului vasului să declare descoperirea sau intervenţia sa şi va asigura transmiterea rapidă şi eficace a informaţiei respective tuturor celorlalte state părţi.
2.La depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, fiecare stat parte va preciza modul în care va transmite declaraţiile prevăzute la paragraful 1b).
3.Orice stat parte va notifica directorului general descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care i-au fost aduse la cunoştinţă în baza paragrafului 1.
4.Directorul general va pune imediat la dispoziţie tuturor statelor părţi orice informaţie care i-a fost adusă la cunoştinţă în baza paragrafului 3.
5.Orice stat parte poate informa statul parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseşte patrimoniul cultural subacvatic că doreşte să fie consultat în ceea ce priveşte modul de asigurare a unei protecţii efective a acestui patrimoniu. Această declaraţie trebuie să se bazeze pe existenţa unei legături verificabile, în special a unei legături culturale, istorice sau arheologice a acelui stat cu patrimoniul cultural subacvatic respectiv.
1.Nu va putea fi acordată nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona economică exclusivă sau pe platoul continental decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
2.Un stat parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseşte un patrimoniu cultural subacvatic are dreptul să interzică sau să autorizeze orice intervenţie asupra acestui patrimoniu, pentru a împiedica lezarea drepturilor sale suverane sau a jurisdicţiei sale, aşa cum sunt ele recunoscute de dreptul internaţional, inclusiv de Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
3.Când se descoperă un element de patrimoniu cultural subacvatic sau când se are în vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic în zona economică exclusivă sau pe platoul continental aparţinând unui stat parte, acest stat parte:
a)consultă toate celelalte state părţi care şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic;
b)coordonează aceste consultări în calitate de stat coordonator, în afară de cazul în care declară explicit că nu doreşte să facă acest lucru, situaţie în care statele părţi care şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, desemnează un stat coordonator.
4.Fără a aduce atingere obligaţiilor tuturor părţilor de a proteja patrimoniul cultural subacvatic prin adoptarea măsurilor necesare, conforme dreptului internaţional, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, în special jaful, statul coordonator poate să ia toate măsurile oportune şi/sau să acorde toate autorizaţiile necesare, conform prezentei convenţii, şi, la nevoie, înainte de orice consultare, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, pericol determinat fie de acţiuni umane, fie de alte cauze, inclusiv jaful. Pentru adoptarea acestor măsuri poate fi solicitată asistenţa altor state părţi.
5.Statul coordonator:
a)pune în aplicare măsurile de protecţie care au fost convenite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte;
b)eliberează toate autorizaţiile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor astfel stabilite, conform Normelor, cu excepţia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizaţii să fie eliberate de un alt stat parte;
c)poate realiza orice fel de cercetare preliminară necesară asupra patrimoniului cultural subacvatic şi eliberează toate autorizaţiile necesare în respectiva situaţie şi transmite fără întârziere directorului general rezultatele acestei cercetări, iar acesta pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state părţi.
6.În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri şi prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul coordonator acţionează în numele statelor părţi în ansamblul lor şi nu în propriul său interes. O astfel de acţiune nu poate constitui prin ea însăşi baza vreunui fel de revendicare a unui drept preferenţial sau jurisdicţional neconsacrat prin dreptul internaţional şi, în special, prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
7.Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 4, nicio intervenţie asupra vreunei nave sau aeronave de stat nu poate fi realizată fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseşte sau fără colaborarea statului coordonator.
1.Toate statele părţi au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din Zonă, conform prezentei convenţii şi art. 149 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. În consecinţă, când un cetăţean al unui stat parte sau un vas care arborează pavilionului său face o descoperire ori are intenţia să realizeze o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă, acest stat parte va cere cetăţeanului său ori căpitanului vasului să îi raporteze această descoperire sau intervenţie.
2.Statele părţi vor notifica directorului general şi secretarului general al Autorităţii Internaţionale a Fundurilor Marine descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care le-au fost astfel semnalate.
3.Directorul general pune fără întârziere la dispoziţia tuturor statelor părţi informaţiile care îi sunt astfel notificate.
4.Orice stat parte poate declara directorului general că doreşte să fie consultat asupra modului în care se asigură protecţia efectivă a acestui patrimoniu cultural subacvatic. Această declaraţie trebuie să se bazeze pe existenţa unei legături verificabile între statul respectiv şi acel patrimoniu cultural subacvatic, ţinând cont mai ales de drepturile preferenţiale ale statelor, de natură culturală, istorică sau arheologică.
1.Nu va putea fi eliberată nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
2.Directorul general invită toate statele părţi care şi-au exprimat interesul, conform art. 11 paragraful 4, să se consulte asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic şi să desemneze un stat parte care să coordoneze aceste consultări în calitate de stat coordonator. Directorul general va invita şi Autoritatea Internaţională a Fundurilor Marine să participe la astfel de consultări.
3.Toate statele părţi pot lua orice măsură pe care o consideră oportună, conform prezentei convenţii, la nevoie înaintea oricărei consultări, pentru a preîntâmpina orice pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, fie că acest pericol este rezultatul activităţii umane, fie că este datorat altor cauze, şi, cu deosebire, jafului.
4.Statul coordonator:
a)pune în aplicare măsurile de protecţie care au fost stabilite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte; şi b) eliberează toate autorizaţiile necesare în vederea aplicării măsurilor astfel convenite, în conformitate cu prezenta convenţie, cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizaţii să fie eliberate de un alt stat parte.
5.Statul coordonator poate realiza orice cercetare preliminară necesară a patrimoniului cultural subacvatic, eliberează toate autorizaţiile necesare în acest scop şi transmite fără întârziere rezultatele acesteia directorului general, care pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state părţi.
6.În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri şi prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul coordonator acţionează în beneficiul întregii umanităţi, în numele tuturor statelor părţi. În ceea ce priveşte patrimoniul vizat, o atenţie deosebită se acordă drepturilor preferenţiale ale statelor, de origine culturală, istorică sau arheologică.
7.Niciun stat parte nu va întreprinde sau autoriza intervenţii asupra vreunei nave sau aeronave de stat în Zonă fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseşte.
Nu sunt obligate să raporteze descoperirile de patrimoniu cultural subacvatic, conform art. 9, 10, 11 şi 12, navele de război şi alte nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiază de imunitate suverană, care funcţionează în scopuri necomerciale în cursul operaţiunilor lor obişnuite şi care nu iau parte la intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic. Totuşi, prin adoptarea de măsuri care să nu aibă efecte negative asupra operaţiunilor sau capacităţilor operaţionale ale navelor de război, ale altor nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiază de imunitate suverană şi care operează în scopuri necomerciale, statele părţi veghează ca acestea să se conformeze, pe cât este posibil şi realizabil, dispoziţiilor art. 9, 10, 11 şi 12.
Statele părţi iau măsuri pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor, comerţul şi posesia de elemente de patrimoniu cultural subacvatic exportate ilicit şi/sau recuperate, atunci când această recuperare a fost realizată cu încălcarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
Statele părţi vor lua măsuri pentru a interzice utilizarea teritoriului lor, inclusiv a porturilor maritime, precum şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi structurilor din jurisdicţia lor exclusivă sau plasate sub controlul lor exclusiv, în scopul realizării de intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic neconforme cu dispoziţiile prezentei convenţii.
Statele părţi iau toate măsurile pe care le consideră oportune pentru a se asigura că cetăţenii lor şi navele care arborează pavilionul lor nu vor realiza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic în modalităţi care nu sunt conforme cu prezenta convenţie.
1.Toate statele părţi vor impune sancţiuni pentru încălcarea măsurilor pe care le-a adoptat în vederea punerii în aplicare a prezentei convenţii.
2.Sancţiunile aplicabile pentru încălcarea acestor măsuri trebuie să fie suficient de severe pentru a garanta respectarea prezentei convenţii şi pentru a descuraja aceste infracţiuni, oriunde acestea ar putea avea loc, şi trebuie să îi priveze pe contravenienţi de profiturile obţinute din activităţile lor ilicite.
3.Statele părţi cooperează pentru a asigura aplicarea sancţiunilor decise în baza prezentului articol.
1.Fiecare stat parte va lua măsuri în vederea confiscării, pe teritoriul său, a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic care au fost recuperate într-o manieră neconformă cu dispoziţiile prezentei convenţii.
2.Fiecare stat parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei convenţii le va înregistra, le va proteja şi va lua toate măsurile necesare pentru a asigura stabilizarea lor.
3.Fiecare stat parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei convenţii va notifica acest lucru directorului general şi oricărui stat care are o legătură verificabilă cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în special o legătură culturală, istorică sau arheologică.
4.Statul parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic va face astfel încât să se dispună de acestea în interes general, ţinând seama de imperativele de conservare şi cercetare, de necesitatea reconstituirii colecţiilor dispersate, de cerinţele în materie de acces al publicului, de expunere şi educaţie, precum şi de interesele oricărui stat care are o legătură verificabilă cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în special o legătură culturală, istorică sau arheologică.
1.Părţile cooperează şi îşi acordă reciproc asistenţă în vederea asigurării protejării şi gestionării patrimoniului cultural subacvatic în cadrul prezentei convenţii, mai ales, când acest lucru este posibil, prin colaborare în ceea ce priveşte explorarea, excavarea, documentarea, conservarea, studiul şi punerea în valoare a acestui patrimoniu.
2.În măsura în care obiectivele prezentei convenţii o permit, toate statele părţi vor face schimb de informaţii cu alte state părţi în ceea ce priveşte, mai ales, descoperirea de elemente ale acestui patrimoniu, localizarea lor, elementele care au fost excavate sau recuperate fără respectarea prevederilor prezentei convenţii sau cu încălcarea altor dispoziţii din dreptul internaţional, precum şi metodele şi tehnicile ştiinţifice adecvate şi evoluţia dreptului aplicabil acestui patrimoniu.
3.Informaţiile referitoare la descoperirea sau localizarea de elemente ale patrimoniului cultural subacvatic, care sunt comunicate între statele părţi sau între UNESCO şi statele părţi, vor avea un caracter confidenţial şi vor fi comunicate exclusiv serviciilor competente ale statelor părţi, în măsura în care acest lucru este conform legislaţiei lor naţionale, atât timp cât divulgarea lor ar putea pune în pericol conservarea respectivelor elemente ale acestui patrimoniu.
4.Fiecare stat parte va lua toate măsurile pe care le consideră oportune, inclusiv, dacă este posibil, prin utilizarea bazelor de date internaţionale corespunzătoare pentru a difuza informaţiile de care dispune asupra patrimoniului cultural subacvatic excavat sau recuperat cu încălcarea prevederilor prezentei convenţii sau a dreptului internaţional.
Fiecare stat parte va lua toate măsurile posibile pentru a determina publicul să înţeleagă valoarea şi interesul patrimoniului cultural subacvatic şi importanţa protecţiei acestuia prin prezenta convenţie.
Toate statele părţi vor coopera în scopul de a oferi o formare profesională în domeniul arheologiei subacvatice, precum şi al tehnicilor de conservare a patrimoniului cultural subacvatic şi pentru realizarea, în condiţii prestabilite, a unor transferuri de tehnologie în domeniul patrimoniului cultural subacvatic.
1.Pentru a veghea la corecta punere în aplicare a prezentei convenţii, statele părţi îşi vor crea autorităţi competente în domeniu sau le vor consolida, dacă este cazul, pe cele existente, pentru a iniţia crearea, administrarea şi actualizarea unui inventar al patrimoniului cultural subacvatic şi pentru a asigura în mod eficace protecţia, conservarea, punerea în valoare şi gestionarea patrimoniului cultural subacvatic, precum şi cercetările şi educaţia necesare.
2.Statele părţi vor comunică directorului general numele şi adresa autorităţilor competente în materie de patrimoniu cultural subacvatic.
1.Directorul general va convoca o conferinţă a statelor părţi înainte de împlinirea unui an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, apoi cel puţin o dată la 2 ani. Directorul general poate convoca o conferinţă extraordinară a statelor părţi, la cererea majorităţii acestora.
2.Conferinţa statelor părţi va stabili funcţiile şi responsabilităţile proprii.
3.Conferinţa statelor părţi va adopta propriul regulament interior.
4.Conferinţa statelor părţi poate stabili un consiliu consultativ ştiinţific şi tehnic, format din experţi numiţi de statele părţi, cu respectarea principiilor distribuţiei geografice echitabile şi echilibrului între sexe.
5.Consiliul consultativ ştiinţific şi tehnic acordă asistenţă Conferinţei statelor părţi, în funcţie de nevoile acesteia, în probleme cu caracter ştiinţific sau tehnic privind punerea în aplicare a Normelor.
1.Directorul general asigură secretariatul prezentei convenţii.
2.Funcţiile secretariatului cuprind, între altele:
a)organizarea conferinţelor statelor părţi, conform art. 23 paragraful 1;
b)asistarea statelor părţi în vederea punerii în aplicare a deciziilor Conferinţei statelor părţi.
1.Orice diferend între două sau mai multe state părţi în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va face obiectul unor negocieri purtate cu bună-credinţă sau prin alte mijloace de rezolvare paşnică, la alegerea lor.
2.Dacă aceste negocieri nu permit rezolvarea diferendului într-un termen rezonabil, acesta poate fi supus medierii UNESCO, cu acordul statelor părţi implicate.
3.Dacă nu se face apel la mediere sau dacă medierea nu permite găsirea unei rezolvări, oricărui diferend i se aplică, mutatis mutandis, dispoziţiile referitoare la rezolvarea diferendelor, enunţate în partea a XV-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, indiferent dacă aceste state sunt sau nu parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
4.Orice procedură aleasă de un stat parte la prezenta convenţie şi la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, în temeiul art. 287 din aceasta, se aplică rezolvării diferendelor în virtutea prezentului articol, în afara cazului în care acest stat parte a ales, în momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, o altă procedură, în conformitate cu art. 287, de rezolvare a diferendelor care ar rezultă din prezenta convenţie.
5.În momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, un stat parte la prezenta convenţie care nu este parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării este liber să-şi aleagă, printr-o declaraţie scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele enunţate la art. 287 paragraful 1 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, în vederea rezolvării diferendelor în temeiul prezentului articol. Art. 287 se aplică acestei declaraţii, precum şi oricărui diferend în care acest stat este parte şi care nu este vizat de o declaraţie în vigoare. Pentru conciliere şi arbitraj, conform anexelor V şi VII la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, acest stat este abilitat să desemneze conciliatori şi arbitri care să fie incluşi pe listele menţionate în art. 2 din anexa V şi în art. 2 din anexa VII, în vederea rezolvării diferendelor rezultate din prezenta convenţie.
1.Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării statelor membre ale UNESCO.
2.Prezenta convenţie este supusă aderării:
a)statelor nemembre ale UNESCO, dar membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii specializate din sistemul Naţiunilor Unite sau al Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice, precum şi a statelor părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi a oricărui stat invitat să adere la ea de către Conferinţa generală a UNESCO;
b)teritoriilor care beneficiază de o autonomie internă completă, recunoscută ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu sunt pe deplin independente, conform Rezoluţiei 1514 (XV) a Adunării Generale, şi care sunt competente în chestiunile la care face referire prezenta convenţie, având inclusiv competenţa de a încheia tratate în aceste domenii.
3.Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la directorul general.
Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de-al 20-lea instrument la care face referire art. 26, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.
La data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie sau la orice dată ulterioară, orice stat parte poate declara că Normele se aplică apelor sale continentale care nu au caracter maritim.
La data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie, un stat sau un teritoriu poate stipula, printr-o declaraţie către depozitarul prezentei convenţii, că aceasta nu se aplică anumitor părţi specificate ale teritoriului său, ale apelor sale interioare, ale apelor sale arhipelagice sau ale mării sale teritoriale şi va preciza care sunt motivele pentru care face acest lucru. Pe cât posibil şi în cel mai scurt termen posibil, statul respectiv se va strădui să creeze condiţiile care să permită aplicarea prezentei convenţii şi în zonele specifice precizate în declaraţia sa; din momentul în care acest lucru va fi realizat, acesta îşi va retrage declaraţia, total sau parţial.
Cu excepţia art. 29, nu pot fi formulate rezerve la adresa prezentei convenţii.
1.Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie, prin comunicare scrisă adresată directorului general. Directorul general va transmite această comunicare tuturor statelor părţi. Dacă, în următoarele 6 luni de la data transmiterii comunicării, cel puţin jumătate din numărul statelor părţi răspunde favorabil solicitării, directorul general va prezenta respectiva propunere la următoarea conferinţă a statelor părţi pentru discuţii şi eventuală adoptare.
2.Amendamentele se adoptă cu majoritatea a două treimi din numărul statelor părţi prezente şi participante la vot.
3.Odată adoptate, amendamentele la prezenta convenţie sunt înaintate statelor părţi pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4.Pentru statele părţi care le-au ratificat, acceptat, aprobat sau care au aderat la acestea, amendamentele la prezenta convenţie intră în vigoare în termen de 3 luni de la depunerea instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de către două treimi din numărul statelor părţi. Ulterior, pentru orice stat sau teritoriu care ratifică, acceptă, aprobă sau care aderă la respectivul amendament, acesta intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii de către statul parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
5.Un stat sau un teritoriu care devine parte la prezenta convenţie după intrarea în vigoare a unui amendament în conformitate cu paragraful 4, cu excepţia cazului în care îşi va fi exprimat o intenţie diferită, este considerat:
a)parte la prezenta convenţie aşa cum a fost amendată; şi b) parte la prezenta convenţie neamendată în legătură cu orice alt stat parte care nu este obligat prin acest amendament.
1.Un stat parte poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată directorului general.
2.Denunţarea intră în vigoare la 12 luni de la data primirii notificării, cu excepţia situaţiei în care notificarea prevede o dată ulterioară.
3.Denunţarea nu va afecta cu nimic datoria niciunui stat parte de a se achită de obligaţiile enunţate în prezenta convenţie, cărora trebuie să li se conformeze în baza dreptului internaţional, independent de aceasta.
Normele anexate la prezenta convenţie sunt parte integrantă a acesteia şi, cu excepţia situaţiei în care există o dispoziţie contrară explicită, orice trimitere la prezenta convenţie se referă şi la Norme.
Conform prevederilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea directorului general.
Prezenta convenţie a fost redactată în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate cele 6 texte fiind în mod egal autentice.
NORME
privind intervenţiile asupra patrimoniului
cultural subacvatic
I. Principii generale
Norma 1. Pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic, conservarea în situ va fi considerată ca fiind prima opţiune. Prin urmare, intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu vor fi autorizate decât dacă sunt realizate într-o manieră compatibilă cu protecţia acestui patrimoniu şi pot fi autorizate, cu această condiţie, dacă contribuie în mod semnificativ la protejarea, cunoaşterea sau punerea în valoare a patrimoniului amintit.
Norma 2. Exploatarea comercială a patrimoniului cultural subacvatic în scopuri de tranzacţionare sau speculă ori dispersia sa iremediabilă sunt fundamental incompatibile cu protecţia şi buna administrare a acestui patrimoniu. Elementele patrimoniului cultural subacvatic nu pot face obiectul nici al unor tranzacţii, nici al unor operaţiuni de vânzare, cumpărare sau troc ca bunuri comerciale.
Prezenta normă nu poate fi interpretată ca împiedicând:
a)furnizarea de servicii arheologice profesioniste sau de servicii conexe necesare, a căror natură şi ale căror scopuri sunt întru totul conforme prezentei convenţii, fiind supuse autorizării de către autorităţile competente;
b)depozitarea de elemente de patrimoniu cultural subacvatic, recuperate în cadrul unui proiect de cercetare desfăşurat în conformitate cu prezenta convenţie, atâta vreme cât aceasta nu aduce atingere interesului ştiinţific sau cultural ori integrităţii elementelor recuperate şi nici nu determină împrăştierea lor iremediabilă; este conformă normelor 33 şi 34 şi este supusă autorizării de către autorităţile competente.
Norma 3. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu trebuie să aibă asupra acestuia efecte negative mai mari decât este necesar pentru atingerea obiectivelor proiectului.
Norma 4. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor utiliza tehnici şi metode de prospectare nondistructive de preferinţă pentru recuperarea obiectelor. Dacă excavarea sau recuperarea se dovedesc necesare în scopuri de cercetare ştiinţifică sau de protecţie definitivă a patrimoniului cultural subacvatic, trebuie să fie utilizate metodele şi tehnicile cele mai puţin distructive şi să fie favorizată conservarea vestigiilor.
Norma 5. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor evita să afecteze inutil resturile umane şi locurile sacre.
Norma 6. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor fi strict reglementate, astfel încât informaţia culturală, istorică şi arheologică colectată să fie înregistrată în mod corespunzător.
Norma 7. Accesul în situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic trebuie încurajat, cu excepţia cazurilor în care un astfel de acces este incompatibil cu protecţia şi administrarea sitului.
Norma 8. Cooperarea internaţională în materia intervenţiei asupra patrimoniului cultural subacvatic va fi încurajată în scopul de a înlesni schimburile eficiente între arheologi şi alţi specialişti competenţi şi de a folosi cât mai bine competenţele acestora.
II. Propunerea de proiect
Norma 9. Înaintea oricărei intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic va trebui elaborată o propunere de proiect care va fi supusă spre aprobare autorităţilor competente şi avizării de către comunitatea ştiinţifică.
Norma 10. Propunerea de proiect va cuprinde:
a)o evaluare a studiilor preexistente sau preliminare;
b)enunţarea obiectivelor proiectului;
c)metodele şi tehnicile care vor fi utilizate;
d)planul de finanţare;
e)calendarul prevăzut pentru realizarea proiectului;
f)componenţa echipei responsabile de proiect, cu indicarea calificărilor, funcţiilor şi a experienţei fiecăruia dintre membrii săi;
g)planurile de analiză şi alte activităţi de realizat ulterior muncii pe şantier;
h)un program de conservare a materialului arheologic şi a sitului, în strânsă cooperare cu autorităţile competente;
i)un proiect de administrare şi de întreţinere a sitului pe întreaga durată a proiectului;
j)un program de documentare;
k)un plan de securitate;
l)o politică de mediu;
m)modalităţile de colaborare cu muzee şi alte instituţii, în special ştiinţifice;
n)un plan de pregătire a rapoartelor;
o)modalităţile de depozitare a arhivelor, inclusiv a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate; şi p) un program de publicare.
Norma 11. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic trebuie să se desfăşoare conform propunerii de proiect aprobate de autorităţile competente.
Norma 12. În caz de descoperire neprevăzută sau de schimbare a circumstanţelor, propunerea de proiect va fi reexaminată şi modificată cu aprobarea autorităţilor competente.
Norma 13. În cazurile de urgenţă sau de descoperire întâmplătoare, pot fi autorizate intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv măsuri de conservare sau intervenţii de scurtă durată, în special pentru stabilizarea sitului, chiar şi în absenţa unei propuneri de proiect, în vederea conservării patrimoniului cultural subacvatic.
III. Studiul prealabil
Norma 14. Studiul prealabil la care face referire norma 10 a) cuprinde o evaluare a interesului pe care îl prezintă respectivul patrimoniu cultural subacvatic şi mediul său înconjurător, precum şi a riscurilor la adresa acestora pe care le presupune proiectul avut în vedere şi posibilitatea de a colecta date care să corespundă obiectivelor proiectului.
Norma 15. Evaluarea va cuprinde şi studiile de bază asupra observaţiilor istorice şi arheologice disponibile, caracteristicile arheologice şi de mediu ale sitului şi consecinţele pe care orice eventuală intruziune le-ar putea avea asupra stabilităţii pe termen lung a patrimoniului cultural subacvatic afectat de intervenţii.
IV. Obiective, metode şi tehnici ale proiectului
Norma 16. Metodologia va fi conformă obiectivelor proiectului, iar tehnicile utilizate vor fi cât mai neinvazive posibil.
V. Finanţarea
Norma 17. Cu excepţia cazurilor în care protecţia patrimoniului cultural subacvatic este urgentă, înainte de începerea oricărei intervenţii va fi asigurată o bază de finanţare adecvată pentru aceasta, la un nivel suficient pentru a duce la bun sfârşit toate etapele prevăzute în propunerea de proiect, inclusiv conservarea, documentarea şi administrarea materialului arheologic recuperat, precum şi elaborarea şi publicarea de rapoarte.
Norma 18. Propunerea de proiect va demonstra posibilitatea finanţării complete a proiectului, de exemplu prin obţinerea unor garanţii.
Norma 19. Propunerea de proiect va cuprinde un plan de urgenţă care să garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi documentarea aferentă în cazul în care finanţarea prevăzută ar fi întreruptă.
VI. Durata proiectului - calendarul
Norma 20. Înainte de orice intervenţie va fi stabilit un calendar corespunzător pentru garantarea îndeplinirii tuturor etapelor din propunerea de proiect, inclusiv conservarea, documentarea şi administrarea elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum şi elaborarea şi publicarea de rapoarte.
Norma 21. Propunerea de proiect va cuprinde un plan de urgenţă care să garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi a documentaţiei aferente în cazul oricărei întreruperi sau încheieri anticipate a proiectului.
VII. Competenţe şi calificări
Norma 22. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu pot fi realizate decât sub conducerea şi controlul şi în prezenţa în mod regulat a unui specialist calificat în domeniul arheologiei subacvatice, având competenţa ştiinţifică corespunzătoare naturii proiectului.
Norma 23. Toţi membrii echipei responsabile de proiect vor avea calificările necesare şi o competenţă recunoscută corespunzătoare atribuţiilor lor în cadrul proiectului.
VIII. Conservarea şi administrarea sitului
Norma 24. Programul de conservare va cuprinde prevederi privind întreţinerea vestigiilor arheologice în cursul intervenţiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, în timpul transportării lor şi pe termen lung. Conservarea se va face după standardele profesionale în vigoare.
Norma 25. Programul de administrare a sitului va cuprinde prevederi privind protecţia şi gestionarea în situ a patrimoniului cultural subacvatic, în cursul lucrărilor de şantier şi ulterior. Programul va cuprinde informarea publicului, introducerea de mijloace acceptabile de stabilizare, monitorizare şi protecţie a sitului împotriva intruziunilor.
IX. Documentarea
Norma 26. Programul de documentare va cuprinde documentarea detaliată a intervenţiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv un raport de activitate realizat conform standardelor profesionale şi de documentare arheologică în vigoare.
Norma 27. Documentarea va cuprinde cel puţin un inventar detaliat al sitului, cu indicarea provenienţei elementelor de patrimoniu subacvatic deplasate sau recuperate în cadrul intervenţiei asupra patrimoniului cultural subacvatic, carnetele de şantier, planurile, desenele, secţiunile, precum şi fotografiile şi documentele pe orice alt tip de suport.
X. Securitate
Norma 28. Va fi stabilit un plan de securitate adecvat în vederea garantării securităţii şi sănătăţii membrilor echipei responsabile de proiect, precum şi ale terţilor. Acest plan va fi în conformitate cu dispoziţiile legale şi profesionale în vigoare.
XI. Mediul înconjurător
Norma 29. Va fi elaborată o politică de mediu adecvată pentru a preveni orice acţiune care ar afecta inutil starea fundului mării şi viaţa marină.
XII. Rapoartele
Norma 30. Vor fi prezentate, conform calendarului prevăzut în propunerea de proiect, rapoarte intermediare şi un raport final care vor fi păstrate în arhivele publice corespunzătoare.
Norma 31. Rapoartele vor cuprinde:
a)o prezentare a obiectivelor;
b)o prezentare a metodelor şi tehnicilor utilizate;
c)o prezentare a rezultatelor obţinute;
d)documentaţia grafică şi fotografică de bază pentru toate fazele intervenţiei;
e)recomandări privind conservarea şi gestionarea sitului şi a tuturor elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum şi a celor din cadrul sitului; şi f) recomandări pentru activităţi ulterioare.
XIII. Conservarea arhivelor proiectului
Norma 32. Modalităţile de conservare a arhivelor proiectului vor fi hotărâte înainte de începerea oricărei intervenţii şi vor fi incluse în propunerea de proiect.
Norma 33. Arhivele proiectului, cuprinzând elementele de patrimoniu cultural recuperate şi o copie a întregii documentaţii de suport, vor fi, pe cât posibil, păstrate intacte şi complete, sub formă de colecţii, astfel încât să fie accesibile specialiştilor şi publicului şi să se permită conservarea lor. Acest lucru se va realiza cât mai rapid şi nu mai târziu de 10 ani de la încheierea proiectului, în măsura în care acest lucru este compatibil cu conservarea patrimoniului cultural subacvatic.
Norma 34. Arhivele proiectului vor fi gestionate conform normelor profesionale internaţionale şi supuse autorizării de către serviciile competente.
XIV. Publicarea
Norma 35. Proiectele vor include, pe cât posibil, acţiuni educaţionale şi de popularizare a rezultatelor proiectului destinate publicului larg.
Norma 36. O sinteză finală a fiecărui proiect:
a)va fi făcută publică cât mai repede posibil, ţinând seama de complexitatea proiectului şi de natura confidenţială sau delicată a informaţiei; şi b) va fi păstrată în arhivele publice corespunzătoare.
Făcut la Paris, în această zi de 6 noiembrie 2001, în două exemplare în mod egal autentice, care poartă semnătura preşedintelui celei de a 31-a sesiuni a Conferinţei generale şi a directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care vor fi depuse în arhivele UNESCO; copii certificate conforme ale acesteia vor fi remise tuturor statelor şi teritoriilor la care face referire art. 26, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Depozitar:
UNESCO
Intrarea în vigoare:
În conformitate cu prevederile art. 27, această convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.
Texte autentice:
Arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă
State părţi:
Lista în ordine alfabetică
Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic*1)
*1) În conformitate cu art. 27, această convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.
| State | Data depunerii instrumentului | Tipul instrumentului | ||
| 1. | Bulgaria | 6.10.2003 | Ratificare | |
| 2. | Croaţia | 1.12.2004 | Ratificare | |
| 3. | Libia | 23.06.2005 | Ratificare | |
| 4. | Lituania | 12.06.2006 | Ratificare | |
| 5. | Mexic | 5.07.2006 | Ratificare | |
| 6. | Nigeria | 21.10.2005 | Ratificare | |
| 7. | Panama | 20.05.2003 | Ratificare | |
| 8. | Spania | 6.06.2005 | Ratificare |
Lista în ordine cronologică
Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic*1)
*1) În conformitate cu art. 27, această convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.
| State | Data depunerii instrumentului | Tipul instrumentului | ||
| 1. | Panama | 20.05.2003 | Ratificare | |
| 2. | Bulgaria | 6.10.2003 | Ratificare | |
| 3. | Croaţia | 1.12.2004 | Ratificare | |
| 4. | Spania | 6.06.2005 | Ratificare | |
| 5. | Libia | 23.06.2005 | Ratificare | |
| 6. | Nigeria | 21.10.2005 | Ratificare | |
| 7. | Lituania | 12.06.2006 | Ratificare | |
| 8. | Mexic | 5.07.2006 | Ratificare |
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.