Decizie nr. 171 din 19 martie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Cristina Ivan în Dosarul nr. 24.122/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 92D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că indemnizaţia pentru creşterea copilului nu reprezintă un drept constituţional, fiind instituită de legiuitor ca o măsură de sprijin pentru familia în care se nasc unul sau mai mulţi copii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 5.368 din 21 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24.122/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Cristina Ivan cu ocazia soluţionării acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulate în contradictoriu cu Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că indemnizaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt destinate creşterii copiilor, aşadar reprezintă un drept care se raportează la interesul superior al acestora, deci al fiecăruia dintre copiii născuţi din sarcini gemelare sau multiple. În acest context, arată că după naşterea celor doi copii ai săi, proveniţi dintr-o sarcină gemelară, a depus la Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale Bucureşti cerere pentru acordarea indemnizaţiilor de creştere a copiilor, pentru o perioadă de 1 an. În timp ce pentru primul copil s-a acordat o indemnizaţie de creştere în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii, pentru cel de-al doilea copil s-a acordat, în mod greşit, în opinia autorului excepţiei, o indemnizaţie de 600 de lei.

În acest context, arată că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, "cuantumul indemnizaţiilor lunare prevăzute la art. 2 alin. (2)-(4) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere". Aceasta nu înseamnă însă că indemnizaţia pentru al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară este de 600 de lei, deoarece, dacă aceasta ar fi fost voinţa legiuitorului, textul ar fi prevăzut că "cuantumul indemnizaţiilor lunare pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere, este de 600 lei", ceea ce, în opinia autoarei excepţiei ar fi neconstituţional, ambii copii trebuind să beneficieze de acelaşi cuantum al indemnizaţiei.

Aşa fiind, apreciază că, în măsura în care textul art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se interpretează în sensul că pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară cuantumul indemnizaţiei lunare este de 600 de lei, acest text de lege este neconstituţional şi discriminatoriu, fiind în contradicţie cu art. 16 din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

Instanţa consideră că art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 este neconstituţional în măsura în care se interpretează că începând cu al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multiplă, indemnizaţia de creştere se majorează cu un anumit cuantum, fără ca toţi copiii să beneficieze de aceeaşi indemnizaţie, întrucât se creează o situaţie discriminatorie între copiii născuţi dintr-o sarcină multiplă şi cei născuţi dintr-o sarcină simplă, fiind încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, ordonanţă de urgenţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011.

Textul de lege criticat a fost modificat prin art. IV pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Având în vedere însă că aplicabile în cauza concretă dedusă judecăţii şi care îşi produc efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma lor iniţială, anterior modificării acestora prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea acestui text de lege, care are următorul conţinut: "Cuantumul indemnizaţiilor lunare prevăzute la art. 2 alin. (2)-(4) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că neconstituţionalitatea art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost invocată din perspectiva cuantumului acordat pentru cel de-al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară (multiplă). Astfel, autorul excepţiei susţine că prin stabilirea unui cuantum de 600 de lei pentru al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară s-a creat o discriminare între acest copil şi ceilalţi copii, întrucât prin lege s-a stabilit un cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii pentru orice copil.

Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că un prim aspect care trebuie evidenţiat este acela că indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie.

Nu se poate acorda, deci, o altă indemnizaţie pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizaţia se acordă raportat la naştere, iar nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, prin care Curtea a statuat că "apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

De asemenea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor.

Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că "indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine".

De altfel, Curtea reţine că scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului.

Faţă de susţinerea autorului excepţiei ce vizează pretinsa discriminare între copii, Curtea constată faptul că, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.

Având în vedere cele menţionate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În subsidiar, Curtea apreciază că aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Aşa fiind, Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să stabilească acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizaţia lunară.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Cristina Ivan în Dosarul nr. 24.122/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora