privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora
Notă *) Traducere.
PREAMBUL
Statele părţi,
hotărâte sa pună capăt suferintelor şi pierderilor de vieţi omeneşti provocate de minele antipersonal care ucid sau mutileaza sute de persoane în fiecare săptămâna, cel mai adesea civili fără apărare şi, în special, copii, împiedica dezvoltarea economică şi reconstructia, ingreuneaza repatrierea refugiatilor şi a persoanelor silite să îşi părăsească domiciliul şi au şi alte consecinţe grave ani de zile după amplasare,
considerând ca este necesar să facă tot ceea ce depinde de ele pentru a contribui într-o maniera eficienta şi coordonata spre a face faţa sarcinii eliminării minelor antipersonal amplasate în lume şi pentru a asigura distrugerea acestora,
dorind să facă tot ceea ce depinde de ele în scopul furnizarii de asistenţa pentru îngrijirea, reabilitarea, inclusiv reintegrarea economică şi socială a victimelor minelor,
recunoscând ca interzicerea totală a minelor antipersonal ar constitui, de asemenea, o măsura importanţa de creştere a încrederii,
salutand adoptarea Protocolului de interzicere sau restrictionare a folosirii minelor, armelor-capcana şi a altor dispozitive, astfel cum a fost amendat la data de 3 mai 1996, anexat la Convenţia privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme convenţionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii, şi indemnand la ratificarea rapida a acestui protocol de către toate statele care nu au făcut încă acest lucru,
salutand, de asemenea, Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 10 decembrie 1996, care indeamna toate statele sa promoveze riguros încheierea unui acord internaţional efectiv şi juridic obligatoriu privind interzicerea folosirii, stocării, producţiei şi transferului minelor antipersonal,
salutand, de asemenea, măsurile adoptate în ultimii ani atât la nivel unilateral, cat şi multilateral, având ca scop interzicerea, restrictionarea sau suspendarea folosirii, stocării, producţiei şi transferului de mine antipersonal,
accentuand rolul conştiinţei publice în promovarea principiilor umanitare, astfel cum acestea sunt evidentiate în chemarea la interzicerea totală a minelor antipersonal, şi recunoscând eforturile depuse în acest scop de Crucea Roşie Internationala, de Miscarea Semilunii Roşii, de Campania Internationala pentru Interzicerea Minelor Terestre şi de alte numeroase organizaţii neguvernamentale din întreaga lume,
evocand Declaraţia de la Ottawa din 5 octombrie 1996 şi Declaraţia de la Bruxelles din 27 iunie 1997, prin care comunitatea internationala era indemnata sa negocieze un acord internaţional şi juridic obligatoriu de interzicere a folosirii, stocării, producţiei şi transferului minelor antipersonal,
subliniind dorinţa de a atrage toate statele sa adere la prezenta convenţie şi hotărâte sa acţioneze energic pentru promovarea universalitatii sale în toate forurile relevante, incluzând, inter alia, Natiunile Unite, Conferinţa de Dezarmare, organizaţii şi grupări regionale şi conferinţe de evaluare a aplicării Convenţiei privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme convenţionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii,
bazându-se pe principiile dreptului internaţional umanitar, conform cărora dreptul părţilor aflate într-un conflict armat de a-şi alege metodele şi mijloacele de ducere a războiului nu este nelimitat, pe principiul care interzice folosirea în conflictele armate a armelor, proiectilelor, materialelor şi metodelor de lupta de natura sa cauzeze prejudicii sau suferinţe inutile, precum şi pe principiul conform căruia trebuie facuta distincţie între persoane civile şi combatanti,
au convenit următoarele:
1.Fiecare stat parte se angajează ca niciodată şi în nici o împrejurare:
a)sa nu folosească mine antipersonal;
b)sa nu dezvolte, sa nu producă, sa nu achizitioneze în alt mod, sa nu stocheze, sa nu conserve sau sa nu transfere către oricine, direct sau indirect, mine antipersonal;
c)sa nu ajute, sa nu încurajeze sau sa nu determine în nici un fel pe oricine s-ar angaja în orice activitate interzisă unui stat parte prin prezenta convenţie.
2.Fiecare stat parte se angajează sa distruga sau să asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal, în concordanta cu prevederile acestei convenţii.
1.Prin mina antipersonal se înţelege o mina concepută sa explodeze în prezenta, la apropierea sau la contactul cu o persoană şi destinată sa scoată din lupta, sa raneasca sau sa omoare una sau mai multe persoane. Minele concepute pentru a exploda în prezenta, la apropierea sau la contactul cu un vehicul şi nu cu o persoană, care sunt echipate cu dispozitive antideminare, nu sunt considerate mine antipersonal ca rezultat al unei astfel de echipari.
2.Prin mina se înţelege tipul de munitie destinată să fie amplasata sub, pe sau în apropierea pământului ori a altei suprafeţe şi sa explodeze prin prezenta, la apropierea sau la contactul cu o persoană sau cu un vehicul.
3.Prin dispozitiv antideminare se înţelege un dispozitiv destinat sa protejeze o mina şi care face parte din aceasta, este legat de aceasta, atasat la aceasta sau plasat sub mina şi care se declanseaza la o acţiune intenţionată de a modifica poziţia minei.
4.Transferul presupune, în plus faţă de miscarea fizica a minelor antipersonal din afară în interiorul teritoriului naţional sau din teritoriul naţional în afară, transferul dreptului de proprietate şi de control asupra minelor, dar nu şi cesiunea teritoriului pe care au fost amplasate mine antipersonal.
5.Prin zona minata se înţelege o zona periculoasa datorită prezentei sau presupusei prezente a minelor.
1.Fără a aduce atingere obligaţiilor generale care decurg din prevederile art. 1, se permite păstrarea sau transferul unui număr de mine antipersonal pentru punerea la punct a tehnicilor de detectare a minelor, de deminare sau de distrugere a minelor şi pentru instruirea în acest scop. Cantitatea de astfel de mine nu va depăşi numărul minim absolut necesar pentru scopurile enumerate mai sus.
2.Transferul minelor antipersonal în scopul distrugerii acestora este permis.
Cu excepţia cazurilor stipulate la art. 3, fiecare stat parte se angajează sa distruga sau să asigure distrugerea tuturor stocurilor de mine antipersonal pe care le deţine în proprietate sau le poseda ori care se afla sub jurisdicţia sau controlul propriu cat mai repede posibil, dar nu mai târziu de 4 ani după data intrării în vigoare a acestei convenţii pentru acel stat parte.
1.Fiecare stat parte se angajează sa distruga sau să asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal din zonele minate aflate sub propria jurisdicţie sau control cat mai repede posibil, dar nu mai târziu de 10 ani după data intrării în vigoare a acestei convenţii pentru acel stat parte.
2.Fiecare stat parte va depune toate eforturile pentru a identifica toate zonele aflate sub propria jurisdicţie sau control în care prezenta minelor antipersonal este cunoscută sau presupusa şi pentru a se asigura cat mai repede posibil ca toate zonele minate de sub propria jurisdicţie sau control sunt marcate, supravegheate şi protejate prin împrejmuire ori prin alte mijloace care să împiedice în mod eficace accesul civililor, până când toate minele antipersonal existente în zona respectiva au fost distruse. Marcarea va respecta standardele stabilite prin Protocolul privind interzicerea sau restrictionarea folosirii minelor, armelor-capcana şi a altor dispozitive, astfel cum a fost modificat la data de 3 mai 1996, anexat la Convenţia privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme convenţionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii.
3.Dacă un stat parte considera că nu este în măsura sa distruga sau să asigure distrugerea, în perioada specificată, a tuturor minelor antipersonal la care se face referire în paragraful 1, acesta poate transmite adunării statelor părţi sau Conferintei de evaluare a aplicării o cerere pentru prelungirea termenului de distrugere completa a acestor mine antipersonal pentru o perioadă de până la 10 ani.
4.Fiecare cerere va conţine:
a)durata propusă pentru prelungirea termenului;
b)expunerea detaliată a motivelor care au stat la baza cererii de prelungire, incluzând:
(i)pregatirile şi stadiul activităţii desfăşurate în cadrul programelor naţionale de deminare;
(îi) mijloacele financiare şi tehnice de care dispune statul parte în scopul distrugerii tuturor minelor antipersonal; şi
(iii)circumstanţele care împiedica statul parte sa distruga toate minele antipersonal din zonele minate;
c)implicatiile prelungirii din punct de vedere umanitar, social, economic şi al mediului înconjurător; şi d) orice alte informaţii relevante în legătură cu cererea de prelungire propusă.
5.Adunarea statelor părţi sau Conferinţa de evaluare a aplicării, ţinând seama de factorii enuntati la paragraful 4, va evalua cererea şi va hotărî, cu majoritatea voturilor statelor părţi prezente şi care votează, dacă va aproba cererea pentru prelungirea perioadei.
6.O asemenea prelungire poate fi reînnoită după transmiterea unei noi cereri în conformitate cu paragrafele 3, 4 şi 5 ale acestui articol. În cererea de prelungire suplimentară a duratei statul parte va transmite informaţii suplimentare relevante legate de ceea ce s-a întreprins în prima perioada de prelungire conform prezentului articol.
1.În îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezenta convenţie fiecare stat parte are dreptul de a solicita şi de a primi asistenţa acolo unde este fezabil din partea altor state părţi, în limita posibilului.
2.Fiecare stat parte se angajează sa faciliteze şi va avea dreptul sa participe la cel mai amplu schimb posibil de echipamente, materiale şi informaţii ştiinţifice şi tehnologice legate de implementarea prezentei convenţii. Statele părţi nu vor impune restrictii nejustificate la furnizarea de echipamente de deminare, precum şi a informaţiilor tehnologice aferente pentru scopuri umanitare.
3.Fiecare stat parte capabil sa o facă va furniza asistenţa pentru îngrijirea, reabilitarea şi reintegrarea socială şi economică a victimelor minelor şi pentru programele de avertizare. Aceasta asistenţa poate fi furnizată, inter alia, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin organizaţii sau instituţii internaţionale, regionale ori naţionale, prin Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, prin societăţile naţionale ale Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, precum şi prin Federaţia Internationala a acestora, prin organizaţii neguvernamentale sau pe baze bilaterale.
4.Fiecare stat parte capabil sa o facă va furniza asistenţa pentru deminare şi pentru activităţi aferente. Aceasta asistenţa poate fi furnizată, inter alia, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin instituţiile sau organizaţiile internaţionale ori regionale, prin instituţiile sau organizaţiile neguvernamentale ori pe baze bilaterale sau prin participarea la Fondul de contribuţii voluntare al Naţiunilor Unite pentru asistenţa în domeniul deminarii ori prin participarea la alte fonduri regionale implicate în acţiuni de deminare.
5.Fiecare stat parte capabil sa o facă va furniza asistenţa pentru distrugerea stocurilor de mine antipersonal.
6.Fiecare stat parte se angajează sa furnizeze informaţii la baza de date privind deminarea, instituită în cadrul sistemului Naţiunilor Unite, şi îndeosebi informaţii privind diferite mijloace şi tehnologii de deminare, precum şi liste cuprinzând experţi, agenţii de specialitate sau puncte naţionale de contact în domeniul deminarii.
7.Statele părţi pot solicita Naţiunilor Unite, organizaţiilor regionale, altor state părţi ori altor foruri interguvernamentale sau neguvernamentale competente sa asiste autorităţile lor în elaborarea unui program naţional de deminare, care să vizeze, inter alia:
a)dimensiunea şi importanţa problematicii minelor antipersonal;
b)resursele financiare, tehnologice şi umane cerute de aplicarea programului;
c)numărul de ani apreciati ca fiind necesari pentru distrugerea tuturor minelor antipersonal din zonele minate aflate sub jurisdicţia sau controlul respectivului stat parte;
d)activităţi de avertizare în domeniul minelor, având ca scop reducerea numărului de cazuri de ranire sau de deces provocate de minele antipersonal;
e)asistenţa pentru victimele minelor;
f)relaţia dintre guvernul respectivului stat parte şi entitatile relevante guvernamentale, interguvernamentale sau neguvernamentale relevante care vor contribui la implementarea acestui program.
8.Fiecare stat parte furnizor şi beneficiar de asistenţa în conformitate cu prevederile acestui articol va coopera în vederea asigurării aplicării totale şi prompte a programelor de asistenţa convenite.
1.Fiecare stat parte va raporta secretarului general al Naţiunilor Unite, cat mai curând posibil şi, în orice eventualitate, nu mai târziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acestei convenţii pentru respectivul stat parte, informaţii cu privire la:
a)măsurile naţionale de implementare menţionate în art. 9;
b)totalul stocurilor de mine antipersonal pe care le are în proprietate sau în posesie ori care se afla sub jurisdicţia sau controlul propriu, inclusiv detalii despre tipul, cantitatea şi, în măsura posibilului, numărul lotului fiecărui tip de mine antipersonal stocate;
c)în măsura posibilului, localizarea tuturor zonelor aflate sub propria jurisdicţie sau control în care sunt amplasate sau unde se presupune ca ar fi amplasate mine antipersonal, inclusiv cat mai multe detalii cu privire la tipul şi cantitatea de mine antipersonal din zonele minate, precum şi cu privire la perioada amplasarii;
d)tipurile, cantităţile şi, în măsura posibilului, numerele loturilor de mine antipersonal deţinute sau transferate în scopul dezvoltării sau antrenamentului în tehnicile de detectare a minelor, de deminare sau de distrugere a minelor ori transferate în scopul distrugerii, precum şi instituţiile autorizate de un stat parte de a deţine sau de a transfera mine antipersonal, în conformitate cu prevederile art. 3;
e)stadiul programelor de conversie sau de desfiinţare a instalaţiilor de producere a minelor antipersonal;
f)stadiul programelor de distrugere a minelor antipersonal, în conformitate cu prevederile art. 4 şi 5, inclusiv detalii despre metodele care vor fi folosite în distrugere, amplasarea locurilor de distrugere, precum şi standardele de siguranţă şi ecologice aplicabile care vor trebui să fie respectate;
g)tipurile şi cantităţile de mine antipersonal distruse după intrarea în vigoare, pentru respectivul stat parte, a acestei convenţii, inclusiv detalii privind cantităţile distruse din fiecare tip de mina antipersonal, în conformitate cu prevederile art. 4 şi 5, şi, în măsura posibilului, împreună cu numerele loturilor fiecărui tip de mina antipersonal în cazul distrugerii, în conformitate cu prevederile art. 4;
h)caracteristicile tehnice ale fiecărui tip de mina antipersonal produsă, în măsura în care acestea sunt cunoscute, precum şi ale celor deţinute sau aflate în posesia statului parte, în prezent furnizand, în măsura posibilului, acele categorii de informaţii care ar putea facilita identificarea minelor antipersonal şi desfăşurarea activităţilor de deminare; aceste informaţii vor include cel puţin dimensiunile, focosul, conţinutul exploziv, conţinutul metalic, precum şi fotografii color şi alte informaţii care ar putea facilita deminarea; şi i) măsurile luate pentru a preveni imediat şi eficient populaţia în legătură cu toate zonele aflate sub incidenţa prevederilor paragrafului 2 al art. 5.
2.Informaţiile furnizate în conformitate cu acest articol vor fi actualizate anual de către statele părţi, acoperind ultimul an calendaristic, şi vor fi transmise secretarului general al Naţiunilor Unite nu mai târziu de data de 30 aprilie a fiecărui an.
3.Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite statelor părţi toate aceste rapoarte.
1.Statele părţi sunt de acord să se consulte şi sa coopereze în legătură cu aplicarea prevederilor acestei convenţii şi sa conlucreze în spiritul cooperării pentru a facilita respectarea de către toate statele părţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile acestei convenţii.
2.Dacă unul sau mai multe state părţi doresc sa clarifice şi cauta să soluţioneze aspecte referitoare la respectarea prevederilor acestei convenţii de către un alt stat parte, acestea pot sa transmită respectivului stat parte, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite, o cerere de clarificare a acelei probleme. O asemenea cerere va fi însoţită de toate informaţiile pertinente necesare. Fiecare stat parte se va abţine de la formularea de cereri de clarificare nefondate, având grija sa evite abuzurile. Un stat parte care primeşte o cerere de clarificare va furniza statului solicitant, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite, în termen de 28 de zile, toate informaţiile care ar servi la clarificarea acestei probleme.
3.Dacă statul parte care a solicitat lămuriri nu primeşte răspuns prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite în această perioadă sau considera nesatisfăcător răspunsul la cererea de clarificare, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite respectivul stat parte poate supune atenţiei aceasta problema următoarei reuniuni a statelor părţi. Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor părţi aceasta solicitare, însoţită de toate informaţiile relevante cu privire la cererea de clarificare. Toate aceste informaţii vor fi prezentate statului parte solicitat, care va avea dreptul sa răspundă.
4.Orice stat parte vizat poate solicita secretarului general al Naţiunilor Unite să îşi ofere bunele sale oficii în vederea clarificarii respectivei cereri, în funcţie de convenirea reuniunii statelor părţi.
5.Statul parte solicitant poate propune, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite, convocarea unei reuniuni speciale a statelor părţi în vederea analizarii acestei probleme. Secretarul general al Naţiunilor Unite va comunică imediat aceasta propunere şi toate informaţiile furnizate de statele părţi interesate, solicitând acordul tuturor statelor părţi pentru convocarea unei astfel de reuniuni speciale a statelor părţi, în scopul analizarii acestei probleme. În eventualitatea în care în decurs de 14 zile de la aceasta comunicare cel puţin o treime din numărul statelor părţi sunt de acord cu o astfel de reuniune specială, secretarul general al Naţiunilor Unite va convoca aceasta reuniune specială a statelor părţi în următoarele 14 zile. Cvorumul acestei reuniuni va fi constituit din majoritatea statelor părţi.
6.Reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi, după cum va fi cazul, va stabili oportunitatea continuării dezbaterilor cu privire la problema în cauza, luând în considerare toate informaţiile furnizate de statele părţi interesate. Reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi va depune toate eforturile pentru a adopta o decizie prin consens. Dacă în ciuda acestor eforturi nu se poate ajunge la o înţelegere, decizia se va lua cu majoritatea voturilor statelor părţi prezente şi care votează.
7.Toate statele părţi vor coopera pe deplin cu reuniunea statelor părţi sau cu reuniunea specială a statelor părţi, în scopul analizarii problemelor în discuţie, inclusiv prin intermediul oricăror misiuni de stabilire a faptelor, care sunt autorizate în conformitate cu prevederile paragrafului 8.
8.Dacă sunt necesare clarificări suplimentare, reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi va autoriza o misiune de stabilire a faptelor şi va decide cu privire la mandatul acesteia cu majoritatea voturilor statelor părţi prezente şi care votează. Statul parte solicitat poate invita în orice moment o misiune de stabilire a faptelor pe teritoriul sau. O asemenea misiune va avea loc fără autorizarea reuniunii statelor părţi sau a reuniunii speciale a statelor părţi. Misiunea, formată din cel mult 9 experţi, desemnată şi aprobată în conformitate cu prevederile paragrafelor 9 şi 10, poate culege informaţii suplimentare de la faţa locului sau din alte locuri aflate sub jurisdicţia ori controlul statului parte solicitat, care au legătură directa cu problema aflată în discuţie.
9.Secretarul general al Naţiunilor Unite va pregati şi va actualiza o lista cuprinzând numele, naţionalitatile şi alte date relevante cu privire la experţii calificaţi propuşi de statele părţi şi o va transmite tuturor statelor părţi. Orice expert inclus în aceasta lista va fi considerat desemnat pentru a face parte din toate misiunile de stabilire a faptelor, cu excepţia situaţiei în care un stat parte îşi declara în scris dezacordul. În aceasta situaţie expertul nu va participa la misiuni de stabilire a faptelor pe teritoriul sau în orice alt loc aflat sub jurisdicţia ori controlul statului parte care a avut obiecţii, dacă aceasta neacceptare a fost declarata înainte de desemnarea expertului pentru astfel de misiuni.
10.După primirea unei cereri din partea reuniunii statelor părţi sau a reuniunii speciale a statelor părţi secretarul general al Naţiunilor Unite, după consultarea cu statul parte solicitat, va desemna membrii misiunii, inclusiv şeful acesteia. Nu vor fi incluşi în echipa de stabilire a faptelor experţi ai statelor părţi care au solicitat inspecţia sau care sunt direct afectate de aceasta misiune. Membrii misiunilor de stabilire a faptelor se vor bucura de privilegiile şi de imunităţile conferite de prevederile art. IV din Convenţia privind privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite, adoptată la 13 februarie 1946.
11.Membrii misiunii de stabilire a faptelor vor sosi pe teritoriul statului parte solicitat cat mai curând posibil, după transmiterea unui aviz cu cel puţin 72 de ore înaintea sosirii acestora. Statul parte inspectat va lua toate măsurile administrative necesare pentru primirea, transportul şi cazarea misiunii şi va răspunde de asigurarea securităţii misiunii pe cat este posibil, atâta timp cat aceasta se afla pe teritoriul aflat sub propriul sau control.
12.Fără a aduce atingere suveranităţii statului parte solicitat, misiunea de stabilire a faptelor poate introduce pe teritoriul acestuia echipamentul necesar, care va fi folosit exclusiv pentru a obţine informaţii legate de subiectul în discuţie. Înainte de sosire misiunea de stabilire a faptelor va informa statul parte inspectat în legătură cu echipamentul pe care intenţionează sa îl utilizeze pe parcursul misiunii.
13.Statul parte solicitat va face toate eforturile pentru a asigura ca misiunea de stabilire a faptelor are ocazia sa discute cu toate persoanele relevante care ar putea furniza informaţii referitoare la subiectul în discuţie.
14.Statul parte solicitat va asigura accesul misiunii de stabilire a faptelor în toate zonele şi la toate instalaţiile aflate sub controlul sau, în locurile din care se presupune ca ar putea fi obţinute informaţii relevante. Accesul va fi condiţionat de orice aranjamente pe care statul parte solicitat le considera necesare pentru:
a)protecţia echipamentului, a informaţiilor şi a zonelor sensibile;
b)protecţia tuturor obligaţiilor constituţionale pe care statul parte solicitat le-ar putea avea cu privire la drepturile de proprietate, cercetare şi confiscari ori cu privire la alte drepturi constituţionale; sau c) asigurarea protecţiei fizice şi a securităţii membrilor misiunii de stabilire a faptelor.
În eventualitatea în care statul parte solicitat încheie asemenea aranjamente, acesta va depune toate eforturile rezonabile pentru a demonstra, prin mijloace alternative, ca respecta aceasta convenţie.
15.Misiunea de stabilire a faptelor poate rămâne maximum 14 zile pe teritoriul statului parte solicitat şi maximum 7 zile într-o anumită zona, dacă nu a fost altfel convenit.
16.Toate informaţiile furnizate de o maniera confidenţială şi care nu sunt legate de subiectul misiunii de stabilire a faptelor vor fi tratate drept informaţii confidenţiale.
17.Prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite misiunea de stabilire a faptelor va raporta reuniunii statelor părţi sau reuniunii speciale a statelor părţi concluziile sale.
18.Reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi va lua în discuţie toate informaţiile relevante, inclusiv raportul prezentat de misiunea de stabilire a faptelor, şi poate cere statului parte solicitat sa ia măsuri pentru rezolvarea problemei în discuţie într-o perioadă dată. Statul parte solicitat va raporta în legătură cu toate măsurile luate ca răspuns la aceasta cerere.
19.Reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi poate sugera statelor părţi interesate cai şi mijloace pentru clarificarea sau rezolvarea problemei în discuţie, inclusiv iniţierea de proceduri conforme cu dreptul internaţional. În situaţia în care problema în discuţie este determinata de circumstanţe în afară controlului statului parte solicitat, reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi poate recomanda măsuri adecvate, inclusiv folosirea măsurilor de cooperare la care se referă art. 6.
20.Reuniunea statelor părţi sau reuniunea specială a statelor părţi va întreprinde toate eforturile pentru a adopta prin consens deciziile la care se referă prevederile paragrafelor 18 şi 19, iar altfel, printr-o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi care sunt prezente şi votează.
Fiecare stat parte va lua toate măsurile juridice, administrative şi alte măsuri adecvate, inclusiv aplicarea de sancţiuni penale, pe care le considera necesare pentru prevenirea şi suprimarea oricărei activităţi interzise unui stat parte în temeiul acestei convenţii, desfăşurată de persoane sau pe teritoriul aflat sub jurisdicţia ori controlul acestuia.
1.Statele părţi se vor consulta şi vor coopera pentru rezolvarea oricărui diferend care ar putea aparea în legătură cu aplicarea sau cu interpretarea prezentei convenţii. Fiecare stat parte poate aduce un astfel de diferend în faţa reuniunii statelor părţi.
2.Reuniunea statelor părţi poate contribui la rezolvarea diferendului prin orice mijloace pe care le considera potrivite, inclusiv oferirea de bune oficii, solicitând statelor părţi aflate în diferend sa înceapă procedura de rezolvare a acestuia la alegerea lor, recomandand un termen limita pentru orice procedura asupra căreia se va fi căzut de acord.
3.Acest articol nu aduce atingere prevederilor convenţiei care se referă la facilitarea şi clarificarea aplicării acesteia.
1.Statele părţi se vor întruni regulat pentru a discuta orice problema referitoare la aplicarea convenţiei, inclusiv:
a)funcţionarea şi stadiul aplicării prevederilor prezentei convenţii;
b)probleme decurgând din rapoartele prezentate conform prevederilor convenţiei;
c)asistenţa şi cooperarea internationala în conformitate cu art. 6;
d)dezvoltarea tehnologiilor de deminare;
e)prezentările pe care le fac statele părţi conform art. 8; şi f) decizii referitoare la prezentările făcute de statele părţi conform art. 5.
2.Prima reuniune a statelor părţi va fi convocată de secretarul general al Naţiunilor Unite în decurs de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Următoarele reuniuni vor fi convocate anual de secretarul general al Naţiunilor Unite, până la prima Conferinţa de evaluare a aplicării convenţiei.
3.În condiţiile specificate la art. 8 secretarul general al Naţiunilor Unite va convoca o reuniune specială a statelor părţi.
4.Statele care nu sunt părţi la prezenta convenţie, Natiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale cu atribuţii în domeniu, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la aceste reuniuni cu statut de observatori, în conformitate cu Regulile de procedura convenite.
1.O conferinţa de evaluare a aplicării va fi convocată de secretarul general al Naţiunilor Unite la 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Următoarele conferinţe de evaluare a aplicării vor fi convocate de secretarul general al Naţiunilor Unite la solicitarea unuia sau mai multor state părţi, cu condiţia ca intervalul dintre conferinţele de evaluare a aplicării sa nu fie în nici un caz mai mic de 5 ani. Toate statele părţi la prezenta convenţie vor fi invitate la fiecare conferinţa de evaluare a aplicării.
2.Scopul Conferintei de evaluare a aplicării va fi:
a)examinarea funcţionarii şi a stadiului ratificării prezentei convenţii;
b)analizarea necesităţii convocării de reuniuni ale statelor părţi, la care se face referire în paragraful 2 al art. 11, precum şi intervalul dintre aceste reuniuni;
c)adoptarea de decizii privind prezentările făcute de statele părţi în conformitate cu prevederile art. 5; şi d) adoptarea, dacă este necesar, în raportul final a concluziilor referitoare la implementarea prezentei convenţii.
3.Statele care nu sunt părţi la prezenta convenţie, Natiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la fiecare conferinţa de evaluare a aplicării ca observatori, în conformitate cu Regulile de procedura convenite.
1.În orice moment după intrarea în vigoare a prezentei convenţii orice stat parte poate propune amendamente la aceasta. Orice propunere pentru un amendament va fi comunicată depozitarului, care o va transmite tuturor statelor părţi şi le va consulta în legătură cu oportunitatea convocării unei conferinţe de amendare care să analizeze propunerea. Dacă majoritatea statelor părţi notifica depozitarul, nu mai târziu de 30 de zile după ce propunerea a circulat, ca sprijină dezbaterea propunerii de amendare, depozitarul va convoca o conferinţa de amendare la care vor fi invitate toate statele părţi.
2.Statele care nu sunt părţi la prezenta convenţie, Natiunile Unite, alte organizaţii internaţionale sau instituţii relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la fiecare conferinţa de amendare, cu statut de observatori, în conformitate cu Regulile de procedura convenite.
3.Conferinţa de amendare va avea loc imediat după reuniunea statelor părţi sau după Conferinţa de evaluare a aplicării, în afară de cazul în care majoritatea statelor părţi solicita să fie organizată mai devreme.
4.Orice amendament la prezenta convenţie va fi adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi care votează la Conferinţa de amendare. Depozitarul va comunică statelor părţi orice amendament astfel adoptat.
5.Un amendament la prezenta convenţie va intra în vigoare, pentru toate statele părţi la prezenta convenţie care l-au acceptat, în momentul în care majoritatea statelor părţi au depus instrumentele de acceptare la depozitar. Apoi va intra în vigoare pentru orice alt stat parte la data la care acesta depune instrumentul de acceptare.
1.Costurile reuniunilor statelor părţi, ale reuniunilor speciale ale statelor părţi, ale conferinţelor de evaluare a aplicării şi ale conferinţelor de amendare vor fi suportate de statele părţi şi de statele care nu sunt părţi la prezenta convenţie, participante la aceste reuniuni, în conformitate cu baremul de contribuţii al Naţiunilor Unite, ajustat în mod corespunzător.
2.Costurile care revin secretarului general al Naţiunilor Unite în conformitate cu prevederile art. 7 şi 8, precum şi costurile oricărei misiuni de stabilire a faptelor vor fi suportate de statele părţi în conformitate cu baremul de contribuţii al Naţiunilor Unite, ajustat în mod corespunzător.
Prezenta convenţie, adoptată la Oslo, Norvegia, la data de 18 septembrie 1997, va fi deschisă spre semnare la Ottawa, Canada, pentru toate statele, începând cu data de 3 decembrie 1997 până la data de 4 decembrie 1997, şi la sediul Naţiunilor Unite din New York, începând cu data de 5 decembrie 1997 şi până la intrarea sa în vigoare.
1.Prezenta convenţie face subiectul ratificării, al acceptării sau al aprobării semnatarilor.
2.Prezenta convenţie va fi deschisă pentru aderare oricărui stat care nu a semnat-o.
3.Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la depozitar.
1.Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni după luna în care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2.Pentru orice stat care depune instrumentul de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare după data la care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni de la data la care acel stat a depus instrumentul de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
Orice stat poate, la data ratificării, acceptării, aprobării sau a aderării, sa declare ca va aplica provizoriu prevederile paragrafului 1 al art. 1 din prezenta convenţie până la intrarea sa în vigoare.
Articolele prezentei convenţii nu vor fi supuse rezervelor.
1.Prezenta convenţie se va aplica pe o perioadă nelimitată.
2.În exercitarea suveranităţii sale naţionale fiecare stat parte va avea dreptul să se retragă din prezenta convenţie. Respectivul stat parte va notifica o asemenea retragere tuturor statelor părţi, depozitarului şi Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Un asemenea instrument de retragere va include o explicaţie detaliată a motivelor acestei retrageri.
3.O asemenea retragere va avea efect numai la 6 luni de la primirea instrumentului de retragere de către depozitar. Dacă la expirarea perioadei de 6 luni statul parte care se retrage este angajat în conflict armat, retragerea nu va avea efect înainte de sfârşitul conflictului armat.
4.Retragerea unui stat parte din prezenta convenţie nu va afecta în nici un fel obligaţia statelor de a continua să se achite de obligaţiile asumate prin orice norme de drept internaţional pertinente.
Secretarul general al Naţiunilor Unite este desemnat prin prezenta dispoziţie ca depozitar al prezentei convenţii.
Originalul prezentei convenţii, ale cărui texte în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt deopotrivă autentice, va fi depus la secretarul general al Naţiunilor Unite.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
