Decizie nr. 812 din 9 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Alina Maria Colţa în Dosarul nr. 603/CAF/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, în temeiul art. 68 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Gheorghe Florin Colţa, soţul mandatar al autoarei excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, partea prezentă solicită admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalităţii art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, întrucât textul de lege criticat contravine principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că articolul criticat nu conţine dispoziţii cu caracter retroactiv.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 603/CAF/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Alina Maria Colţa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 148/2005 Guvernul modifică în mod retroactiv contractul de asigurări sociale valabil încheiat, potrivit legii în vigoare la momentul respectiv, între autoarea excepţiei şi Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea. Astfel, Legea nr. 19/2000 prevedea o indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, de 85% din baza de calcul stabilită ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale. Or, textul de lege criticat modifică în mod arbitrar acest cuantum, pe perioada de derulare a contractului, în intervalul de 2 ani, respectiv 3 ani, diminuând valoarea indemnizaţiei la suma de 800 RON, ceea ce este de natură a contraveni prevederilor constituţionale privind neretroactivitatea legii şi dreptul la ocrotirea sănătăţii prin organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale. Autoarea mai susţine că ordonanţa criticată nu ţine seama de principiul fundamental de drept potrivit căruia contractul este legea părţilor, prin intervenţia sa statul periclitând stabilitatea convenţiilor încheiate, deci raporturile juridice deja existente.

Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, legiuitorul nefiind obligat să aibă în vedere în activitatea de legiferare convenţiile încheiate de părţi, întrucât, potrivit art. 969 din Codul civil, acestea produc efecte doar între părţile contractante.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia neretroactivităţii legii.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, potrivit căruia "Începând cu data de 1 ianuarie 2006 încetează plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare."

Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, art. 25 alin. (1) având următoarea redactare: "De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă încetează plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de actele normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2)." Întrucât soluţia legislativă din ordonanţa care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 este, în principiu, aceeaşi cu cea de dinaintea modificării, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare.

Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 52 care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că formula redacţională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

În legătură cu principiul neretroactivităţii legilor, Curtea constată că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data intrării în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, ceea ce ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.

Faţă de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constată că art. 34 şi 52 din Constituţie nu au relevanţă în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Alina Maria Colţa în Dosarul nr. 603/CAF/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu