Decizie nr. 233 din 9 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cătălin Cristian Ferţu în Dosarul nr. 9.313/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1.129 din 31 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.313/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cătălin Cristian Ferţu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 44 alin. (1) şi (2), în condiţiile în care instituie un termen degresiv pentru depunerea contestaţiilor cu privire la creanţele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, respectiv cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanţe. Acest termen nu asigură întotdeauna şi tuturor părţilor un timp suficient pentru formularea contestaţiei şi nu satisface garanţia constituţională privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, prin intermediul căruia partea să poată beneficia de o apărare corespunzătoare. Mai mult, nedepunerea contestaţiei sau respingerea ei ca tardivă are ca efect diminuarea creanţei creditorului, deci a patrimoniului său, împrejurare ce echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate privată, garantat constituţional.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens se arată că, raportat la scopul procedurii insolvenţei, respectiv acoperirea cu celeritate a pasivului debitoarei, metoda folosită de legiuitor de scurtare a termenelor procesuale faţă de alte proceduri de drept comun nu aduce vreo încălcare dreptului la apărare, egalităţii în drepturi sau dreptului de proprietate privată, consacrate de Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: "(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 44 alin. (1) şi (2).

Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, referitoare la data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea contestaţiilor cu privire la creanţele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza judecătorul-sindic în termenul legal cu contestaţia referitoare la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe.

Mai mult, obligaţia părţilor de a a-şi exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, nu este întemeiată, întrucât, prin posibilitatea formulării contestaţiei referitoare la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate - cărora li se subsumează reglementarea unui termen în care poate fi depusă contestaţia - implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia. În consecinţă, art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu numai că nu contravine prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, le dă expresie într-o manieră specifică, dar indubitabilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cătălin Cristian Ferţu în Dosarul nr. 9.313/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu