Decizie nr. 122 din 15 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenţei, reprezentat de doamna Loredana Criveanu, inspector de concurenţă, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi din documentele internaţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.R.L. din Bucureşti într-un recurs prin care se solicită desfiinţarea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 280 din 11 octombrie 2004.

În motivarea excepţiei se susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 11 alin. (2), ale art. 20, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, ale art. 31, 53 şi ale art. 124 alin. (2), precum şi ale art. 6 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Contrarietatea constă în aceea că: dreptul la apărare consacrat de art. 24 presupune şi obligaţia instanţei de judecată de "a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile prevăzute de lege, prin dreptul de a lua cunoştinţă de probele administrate de partea adversă, de a le discuta în condiţii de contradictorialitate şi de a le combate prin administrarea probelor necesare în apărare". Aşa fiind, "nu poate exista un proces echitabil dacă uneia din părţile participante în procesul civil nu i se permite să ia cunoştinţă de probele administrate de adversarul său, întrucât părţile nu îşi vor mai pleda cauza «în aceleaşi condiţii», deci în condiţii de egalitate"; termenul de justiţie folosit de art. 124 alin. (2) "trebuie interpretat în înţelesul său larg, şi anume acela de administrare a justiţiei, de activitate desfăşurată de organele de justiţie în cauzele penale, civile, comerciale"; art. 16 privind "egalitatea în faţa justiţiei", dispoziţii din tratate şi pacte referitoare la drepturile omului, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în conformitate cu care persoana are dreptul la examinarea litigiului în mod echitabil, public şi de către un tribunal independent şi imparţial, implică respectarea cerinţelor referitoare la acordarea aceloraşi drepturi procesuale părţilor, fără deosebire, privilegii sau restricţii, judecarea proceselor, pentru toţi cetăţenii, de către aceleaşi organe şi potrivit aceloraşi reguli procedurale, obligaţia instanţei de judecată de a asigura echilibrul în situaţia procesuală a părţilor, prin încunoştinţarea acestora cu privire la termenele de judecată şi drepturile pe care le au prin comunicarea actelor de procedură şi înscrisurilor folosite pentru dovedirea susţinerilor lor. Atunci când instanţa de judecată pronunţă soluţia fără ca probele să fie cunoscute şi discutate de partea adversă, se înfrânge principiul constituţional al egalităţii în drepturi, prin diferenţa de tratament juridic aplicat în cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă şi în condiţiile existenţei unei disproporţii "între scopul urmărit prin tratament inegal şi mijloacele folosite". Pentru aceste argumente, autorul excepţiei consideră că "interdicţia de a lua cunoştinţă de actele depuse de Consiliul Concurenţei, în temeiul art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, pe motiv că sunt confidenţiale, încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil, cât şi principiul egalităţii în faţa justiţiei", drepturi şi libertăţi constituţionale al căror exerciţiu poate fi restrâns numai în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie. De asemenea, consideră că încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil prin acest text de lege "este cu atât mai evidentă" cu cât "accesul la documentele, datele şi informaţiile confidenţiale poate fi acordat prin decizia preşedintelui Consiliului Concurenţei, deci a părţii cu care ne judecăm, fără ca legea să stabilească nişte criterii obiective pentru care să se poată refuza acest acces". Cu referire la prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001, mai arată că acestea sunt contrare şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, devenit art. 44 alin. (3) ca urmare a republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, face parte "din procedura administrativă" şi, "după cum reiese din motivarea autoarei, la momentul desfăşurării acestei proceduri, reclamanta a avut acces la documentele dosarului". În consecinţă, apreciază că nu sunt încălcate prevederile constituţionale şi din documentele internaţionale invocate. Consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 nu este motivată şi, de altfel, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie priveşte numai informaţiile de interes public, iar legea criticată permite oricărei persoane accesul neîngrădit la acestea. Or, în cauză informaţiile solicitate "ţin de activitatea unei persoane juridice ce excede sferei de aplicare a legii mai sus amintite."

Avocatul Poporului consideră că art. 44. alin. (3) din Legea nr. 21/1996 şi art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 sunt constituţionale, întrucât ele nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate, iar prevederile din documentele internaţionale menţionate nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie prevederile art. 49 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Cât priveşte art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, Curtea constată că, în urma renumerotării textelor şi a republicării Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, acesta a devenit art. 44 alin. (3). În consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la acest din urmă articol, care are următorul cuprins: "Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii sau extrase decât prin decizie a preşedintelui Consiliului Concurenţei. "

Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în redactarea cuprinsă în articolul unic pct. 2 din Legea nr. 371/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 11 octombrie 2006, şi în articolul unic pct. 2 din Legea nr. 380/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, prevede: "(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1 , următoarele informaţii: [...] c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii."

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt: art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor; art. 11 alin. (2) care prevede că "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern" şi art. 20 în legătură cu "Tratatele internaţionale privind drepturile omului"; art. 16 alin. (1) şi (2) conform cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nimeni nu este mai presus de lege; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea lui într-un termen rezonabil, art. 24 privind "Dreptul la apărare", art. 31 privind "Dreptul la informaţie", art. 53 referitor la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiţia est unică, imparţială şi egală pentru toţi".

Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" - şi art. 18 - "Limitarea folosirii restrângerii drepturilor", ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacră egalitatea oamenilor în faţa tribunalelor şi procedura în faţa acestora, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul persoanei la un tribunal independent şi imparţial.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 44 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, potrivit cărora consultarea ori obţinerea de copii sau extrase de pe documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, se poate face doar pe baza deciziei preşedintelui Consiliului Concurenţei, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 11 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, 31, 53 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că textul de lege criticat instituie unele măsuri referitoare la clasificarea şi accesibilitatea la documentele cu caracter de secret de stat sau confidenţiale din dosarul cauzei, care ţin de activitatea Consiliului Concurenţei, ce se desfăşoară într-o procedură administrativă, pentru realizarea atribuţiilor ce-i sunt conferite prin lege. Textul legii nu exclude accesul la astfel de documente, dar el poate fi asigurat în anumite condiţii, doar pe baza unei decizii prealabile, motivată, a preşedintelui Consiliului Concurenţei, care, în final, ca orice act administrativ, este supusă controlului de legalitate al instanţelor de contencios administrativ.

Textul de lege criticat nu conţine restricţii cu privire la probe sau la condiţiile de administrare a acestora în cadrul soluţionării cauzei în contencios administrativ, ci dispune, aşa cum s-a arătat, unele măsuri referitoare la desfăşurarea procedurii administrative în cadrul activităţii Consiliului Concurenţei, la care, de altfel, din actele dosarului rezultă că autorul excepţiei a avut acces.

Codul de procedură civilă reglementează modalitatea de propunere, încuviinţare şi administrare a probelor, precum şi principiul potrivit căruia instanţa soluţionează cauza în baza propriei sale convingeri, formată cu luarea în considerare a ansamblului de probe administrate.

Prin Încheierea din data de 16 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.A. - Bucureşti de acordare a accesului la documentele confidenţiale prezentate Înaltei Curţi de către intimatul-pârât Consiliul Concurenţei, urmând ca acestea să fie avute în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei. În luarea acestei măsuri, instanţa a constatat că la dosarul cauzei nu există o decizie prin care să-i fi fost acordat recurentei reclamante accesul pentru consultarea documentelor în discuţie, aşa cum prevede art. 44 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Ca atare, încuviinţarea sau respingerea unor probe în cadrul procesului nu reprezintă o problemă de control constituţional, ci priveşte strict o problemă de aplicare a legii de către instanţa în faţa căreia a fost dedusă cauza spre judecată.

Faţă de considerentele arătate, Curtea constată că art. 24 din Constituţie, invocat ca fiind încălcat, garantează dreptul la apărare în tot cursul procesului, iar nu în cadrul unui control administrativ. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), interpretate în coroborare cu cele ale art. 4, referitoare la criteriile egalităţii în drepturi, întrucât art. 44 alin. (3) din legea criticată "instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nicio deosebire". Şi invocarea contradicţiei dintre textul de lege criticat şi art. 20 din Constituţie urmează a fi respinsă, deoarece aceste prevederi constituţionale privesc doar reglementări din domeniul drepturilor omului, iar în cauză, autorul excepţiei este o persoană juridică.

Curtea, constată că în legătură cu art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 31, art. 53 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu au fost formulate motive de neconstitu-ţionalitate, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, controlul nu poate fi exercitat.

Prin urmare, criticile fiind neîntemeiate, Curtea Constituţională respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

II. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin raportare la art. 31 din Constituţie, Curtea reţine că art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicarea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii.

Dreptul la informaţie, aşa cum este consacrat de art. 31 din Constituţie, se referă la orice informaţie de interes public şi nu poate fi îngrădit, sens în care legiuitorul, prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 a precizat că "prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultată din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei". Potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin "autoritate sau instituţie publică" se înţelege "orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie naţională, precum şi orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităţi publice centrale ori locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar".

Din întreg conţinutul legii rezultă că oricărei persoane i se asigură accesul liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public pe care are dreptul să le solicite şi să le obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, astfel încât informaţiile referitoare la activităţile comerciale nu au caracterul unor informaţii de interes public, ci sunt informaţii de drept privat, exceptate conform art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 de la accesul liber al cetăţenilor.

Stabilirea, în mod concret, a informaţiilor pe care legea le exceptează de la accesul liber al cetăţenilor nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată şi, de altfel, în realitate, autorul excepţiei nici nu a formulat critici de neconstituţionalitate cu privire la acest text de lege.

Cât priveşte invocarea încălcării prin textul de lege criticat a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, Curtea constată că în legătură cu acestea nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate. Aşa fiind, având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", simpla enunţare în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii din Constituţie nu poate fi analizată.

Aşa fiind, Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestige Trading" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu