Decizie nr. 175 din 18 iunie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Dan Balas în Dosarul nr. 4.028/2000 al Tribunalului Bihor.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.028/2000, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Dan Balas.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate "restrang liberul acces la justiţie pentru apărarea unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului, limitand la doua grade de jurisdicţie procedura de judecată a litigiilor de muncă". De asemenea, se mai susţine ca prevederile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 "instituie o inegalitate între cetăţeni prin aceea ca o parte dintre ei au acces la doua cai de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în vreme ce alţii au la dispoziţie o singura cale de atac, incalcandu-se prin aceasta dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie".

Tribunalul Bihor considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "indiferent ca legea recunoaşte doua sau trei grade de jurisdicţie, accesul la justiţie este deschis, iar atâta vreme cat legea este în vigoare, toate litigiile de muncă sunt supuse aceluiaşi regim". Totodată, se arata ca "excepţia invocată nici nu-şi găseşte aplicabilitate în cauza, întrucât litigiul se afla pe rol în cel de-al treilea grad de jurisdicţie, respectiv în recurs, după ce s-a pronunţat în cauza o hotărâre în prima instanţa şi o decizie în apel".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 este neîntemeiată. Se apreciază ca "instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi a modalităţilor de exercitare a căilor de atac este, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, de competenţa exclusiva a organului legislativ". Se considera, de asemenea, ca textele de lege criticate sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "acestea se aplică tuturor persoanelor ce au calitatea de subiect al raportului juridic de muncă, fără nici o discriminare".

Guvernul, ţinând seama şi de jurisprudenta Curţii Constituţionale, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 79: "(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.

(2)Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.";

–Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."

Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin principiului egalităţii în drepturi, consfintit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi celui al accesului liber la justiţie, consacrat la art. 21 alin. (1) din Constituţie, care arata ca "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor cuprinse în art. 16 şi 21 din Constituţie. Dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 instituie reguli procedurale de imediata aplicare. De altfel, Curtea Constituţională a statuat constant ca "este de competenţa exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi a modalitatii de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita". În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. Ca urmare, accesul liber la justiţie este asigurat în condiţii de egalitate pentru toţi cetăţenii care sunt părţi ale unui conflict de drepturi şi, în consecinţa, nu este îngrădit prin normele procedurale instituite de dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999. Accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusiva a legiuitorului, care, asigurând posibilitatea de a se ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite în situaţii deosebite, cum sunt cele legate de asigurarea celeritatii soluţionării cererilor privind conflictele de drepturi. În sensul celor prezentate mai sus este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca "Accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţa şi procedura de judecată stabilite de lege". De asemenea, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, şi prin Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, Curtea Constituţională a statuat ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile "accesul la toate structurile judecătoreşti - judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie - şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti, în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite".

În aceste condiţii excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Dan Balas în Dosarul nr. 4.028/2000 al Tribunalului Bihor.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 iunie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu