Decret
Decret nr. 3.610 din 23 iulie 1921
privind aprobarea Legii pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 93 din 30 iulie 1921
Textul actului · 141 de articole
100%
privind aprobarea Legii pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures
În conformitate cu punctul 5 al art. 3 din rezoluţia Adunării Naţionale a tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramures, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 Noemvrie - 1 Decemvrie 1918, şi avînd ca punct de plecare decretul-lege No. 3911/919, votat de Marele Sfat Naţional, se declara dreptul Statului de expropriere pentru cauza de utilitate publică, în măsura şi condiţiunile cuprinse în legea de faţa:
1.Pentru a spori şi completa proprietăţile rurale taranesti, precum şi izlazurile şi pădurile comunale rurale;
2.Pentru a înlesni dezvoltarea industriei naţionale, oprindu-se pământul necesar pentru industria în fiinta sau pentru aceea pe care circumstanţele geografice, topografice şi geologice o indica incontestabil cu putinta în viitor;
3.Pentru a usura traiul din oraşe şi centrele miniere, industriale şi balneare, rezervandu-se terenuri spre a se crea mici gospodării pe seama muncitorilor, funcţionarilor şi altor locuitori cu mijloace modeste de traiu;
4.Pentru satisfacerea trebuintelor de interes general, cultural, economic, social şi educaţie fizica.
Exproprierea atinge proprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul imobilului expropriat.
Mosiile şi părţile de moşii expropriabile, potrivit legii de faţa, sînt lovite de indisponibilitate. În tot ceea ce priveşte aplicarea legii, din ziua de 1 Decemvrie 1918, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi.
Întinderea proprietăţilor se socoteşte după starea lor juridică dela 1 Decemvrie 1918, ţinându-se seama de efectul succesiunilor deschise dela această dată pînă la promulgarea legii de faţa.
Înstrăinările efectuate dela 1 Decembrie 1918 sînt fără efect în tot ce priveşte aplicarea legii. Se exceptează şi rămîn valabile:
1.Vînzările făcute în conformitate cu ordonanţa No. 1149/919 şi 1150/919 a Consiliului dirigent, resortul agriculturii.
2.Vînzările pînă la 10 jug. de fiecare cumpărător făcute către ţărani, invalizi, văduvele şi orfanii de rasboi, agronomi, preoti, învăţători, cultivatori de pămînt.
Aceste vânzări vor putea fi revizuite de comitetul agrar.
3.Vînzările făcute pînă la promulgarea legii de faţa cu aprobarea Comitetului agrar, Consiliului dirigent, Consiliului superior pentru reforma agrară, cu restrictiunile prevăzute în legea de faţa în ceea ce priveşte exproprierea.
Aceste vânzări vor fi obligatoriu revizuite de Comitetul agrar, care în cazurile bine motivate le validează.
Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceea ce priveşte exproprierea. Alegerea părţii de moşie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafaţa cultivabila a mosiei.
Se expropriaza în întregime*):
a)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane aparţinînd tuturor persoanelor juridice, cari urmăresc satisfacerea unui interes public ca: corporatiuni, fundatiuni, instituţiuni, biserici, manastiri, capitaluri, universităţi, şcoli, spitale, judeţe, comune etc.
Se exceptează:
1.Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane ale persoanelor juridice prevăzute la art. 7.
2.Păşunile, fanetele şi pădurile comunale urbariale şi composesorale, păşunile, asociaţiunile organizate în baza legii 1913 art. X; cu excepţiunile prevăzute în această lege.
3.Pământurile cultivabile cari servesc scopurilor instrucţiei practice agricole a şcolilor întreţinute de subiectele de mai sus şi cari au avut aceste destinatiuni înainte de 1 Decemvrie 1918.
Întinderea lor nu va putea trece limita maxima de 200 jug. cad. de fiecare şcoala.
4.Pământurile cultivabile ale parohiilor pînă la maximum 32 jug. cad. şi cari aveau la 1 Decemvrie 1918 destinaţia asa numitelor sesiuni parohiale, porţiuni canonice, sesiuni reduse, sesiunile notariale existente, 8 jug. cad. pentru cantori bisericesti, precum şi pământul cultivabil al şcolilor pînă la maximum 16 jug. cad. cari aveau la 1 Decemvrie destinaţia de donatiuni invatatoresti şi întrucât serveau acestui scop.
Va fi scutit de expropriere pînă la 10 jug. cad. pământul cultivabil al bisericilor destinat pentru trebuinţele bisericesti. Nu se bucura de scutirile impuse în acest aliniat parohiile care au mai puţin de 300 suflete şi filiile cari au mai puţin de 100 suflete.
5.Grădinile de pomi pînă la 5 jug. cad. înfiinţate lîngă şcolile primare în scop didactic şi educativ.
6.Pământurile cultivabile pentru fiecare Mitropolie pînă la 200 jug. cad. pentru fiecare Episcopie pînă la 100 jug. cad., pentru manastiri pînă la 30 jug. cad. şi după posibilitate în apropierea reşedinţei.
Acolo unde asemenea proprietăţi pentru Mitropolii şi Episcopii nu exista, ele se vor crea după satisfacerea tuturor indreptatitilor dela art. 86.
7.Casele de locuit cu parcurile lor, intravilanele rurale, clădirile, viile şi stabilimentele industriale, morile cu apele cari alimentează.
8.Pădurile sau părţile de păduri care servesc trebuinţele normale de lemne de foc şi constructiuni, ale subiectelor indicate în acest act, însă numai în măsura care acoperă aceste trebuinţe.
9.Cu prealabilă învoire a comitetului agrar, pământul cultivabil pînă la maximum de 30 jug. cad. destinat pentru întreţinerea orfelinatelor, caminurilor de invalizi, azilurilor de bătrâni şi saraci şi cari au avut acest caracter înainte de 1 Decemvrie 1918;
b)Pământul folosit prin embatic, plantat sau nu (emphyteuzis), precum şi acela ţinut de sateni cu arenda cel puţin 5 ani neintrerupt dacă aceştia îşi vor fi construit pe el case, salasuri, mori de apa primitive (rustice), joagare, sau vor fi făcute plantantiuni de vii sau pomi roditori exproprierea făcându-se în folosul lor.
Taxalistii şi jilerii beneficiază de aceleaşi drepturi;
c)Pământul rural al absenteistilor.
Absenteist în sensul legii de faţa este acela care dela 1 Decemvrie 1918 pînă la depunerea legii de faţa a lipsit din ţara, fără a avea vreo însărcinare oficială în străinătate. Fac excepţie proprietăţile rurale pînă la 50 jugare.
Se expropriaza în întregime tot pământul cultivabil din:
a)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane aparţinînd tuturor persoanelor juridice cari urmăresc satisfacerea unui interes privat ca: bănci, societăţi comerciale şi anonime, comunitatile de avere, sindicatele profesionale etc.
Nu sînt cuprinse în acest punct, cu excepţiunile în această lege, mosiile persoanelor morale private, înfiinţate şi înregistrate încă înainte de 1 Decemvrie 1918, pentru culturi agricole sau industriale, întrucât şi în prezent servesc acestui scop.
Aceste moşii vor fi expropriate în conformitate cu art. 8 al acestei legi;
b)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane ale alienatilor incurabili şi curanzilor pe vieata întrucât aceştia n-au descendenţi.
c)Toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane cari au fost vândute de buna voie sau prin licitaţie de la 1 August 1914 şi pînă la promulgarea legii de faţa.
Se exceptează cumpărările pînă la 100 jugare cadastrale făcute de cultivatorii de pămînt, preoti, invatatorii sau membrii familiilor lor precum şi cumpărările făcute pentru schimb de acei proprietari cari au vândut în acest timp proprietăţile lor cu scopul de a face o cultura intensiva.
Proprietăţile astfel cumpărate vor fi expropriate conform dispoziţiunilor legii de faţa;
d)Se va putea expropria toate proprietăţile rurale cari au fost trecute actualilor proprietari după 1 Noemvrie 1917*), în baza ordonanţelor fostului guvern ungar, privitor la restrangerea liberei circulatiuni a mobilelor, cerandu-se prealabilă învoire a comitetului agrar.
Fac excepţie mosiile minorilor.
Se expropriaza pământul cultivabil rural şi extravilan urban al proprietarilor particulari din:
a)Toate mosiile partea intrecatoare peste 30 jugare cad. în comunele rurale şi 10 jugare cad. în comunele urbane care au fost arendate timp de 10 ani agricoli, între 1904 şi 1918;
b)Toate mosiile arendate la 1 Mai 1921 partea intrecatoare peste 50 jugare cad. la munte şi deal şi 100 jugare cad. la şes.
Se înţeleg prin arendare în sensul aliniatului a şi b din acest articol atît arendarea prin arendaş cat şi arendările în parte, în care proprietarul nu a pus nici aratura, nici samanta.
Fac excepţie mosiile minorilor şi cele arendate pe baza dispoziţiilor ordonanţei No..................;
c)Toate mosiile cultivate de proprietarii lor, partea intrecatoare peste:
50 jugare cad. la munte
100 jugare cad. la deal.
200 jugare cad. la şes în regiunile cu cereri de improprietarire mari.
300 jugare cad. la şes în regiunile cu cereri de improprietarire mijlocie.
500 jugare cad. la şes în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute.
Comitetul agrar poate reduce exproprierea dela 300 şi 500 jugare cad. la limita de 200 jugare cad. în vederea realizării scopului fixat la art. 1 punctul 1 prin colonizare.
Se înţelege prin regiuni cu cereri de improprietarire mari, acelea unde cei îndreptăţiţi prin art. 92 punctul 1-7 inclusiv,
–nu pot fi satisfacuti pe baza lotului de completare de 7 jugare cad. prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocie acela unde toţi indreptatitii dela art. 92, punctul 1-7 inclusiv*),
–sînt satisfacuti pe baza lotului de completare de 7 jugare cad., şi prin regiuni cu cereri de improprietarire satisfacute, acelea unde toţi indreptatii pot fi improprietariti.
În baza unei prealabile învoiri a comitetului agrar se va putea trece cu exproprierea şi sub limita de 100 jugare cad. pînă la maximum de 50 jugare, fără ca aceasta reducere sa dezorganizeze economiile mijlocii de model; iar dacă ocupaţia principala a proprietarului nu este agricultura şi nici părinţii lui nu au fost agricultori, se va putea, cu aceeaşi prealabilă învoire a comitetului agrar, trece cu exproprierea pînă la 10 jugare în ambele cazuri, în acele regiuni unde lipseşte pământul necesar pentru satisfacerea cererilor de improprietarire a celor îndreptăţiţi în baza art. 92^1), punctul 1 pînă la 3 inclusiv.
Loturile celor colonizati după 1 Ianuarie 1885, se expropriaza pînă la limita lotului fixat în regiune pentru improprietarirea indreptatitilor dela art. 92^1).
Mosiile stapanite în indiviziune vor putea fi expropriate acolo unde e nevoie pînă la 50 jug. pentru fiecare coproprietar.
În regiunile cu cereri de improprietarire mari se vor expropria pentru cultura părţii din izlazurile urbariale, composesorale, comunale, asociaţiunilor particulare organizate în baza legii 1913, art. X*1) precum şi ale comunităţilor de avere, pasunele de munte şi cu avizul serviciului silvic, schimbandu-li-se caracterul, chiar şi păduri, fără privire la excepţie făcute la art. 6, 7, dar numai dacă terenul este potrivit pentru cultura.
Pământul cultivabil al composesoratelor se expropriaza cu suprafaţa care întrece limita de expropriere fixată în regiune pentru proprietatea fiecărui composesor sau dacă este nevoie, conform dispoziţiilor art. 11.
Suprafaţa astfel expropriata se va delimita din întreaga suprafaţa a composesoratului, socotindu-se din acest punct de vedere ca indiviză.
Dacă problema locuinţelor nu va putea fi rezolvată cu terenurile disponibile în urma acestei exproprieri, se va trece la o expropriere succesiva în măsura trebuintelor şi asupra altor terenuri şi anume: în comunele rurale la terenurile situate într-o raza de cel mult 600 metri, iar comunele urbane şi centrele miniere, industriale şi balneare într-o raza de cel mult 1.000 metri.
Punctul de plecare al acestei raze este marginea comunei. Cei expropriati în baza dispoziţiunilor punctului prezent vor putea fi după posibilitate despăgubiţi cu alt pămînt corespunzător.
Pentru acelaşi scop se vor putea expropria şi părţi din păşunile şi pădurile comunale, precum şi din pădurile Statului, fără ca întinderea lui să fie micşorată sub necesarul întreţinerii contingentului normal de vite din comuna; în caz contrariu suprafaţa expropriata va trebui înlocuită în altă parte a hotarului comunei.
Pentru un loc de casa se va socotit cel mult 1/4 jugar. cad.
Cei impartasiti cu astfel de loturi sînt obligaţi a începe zidirea în cel mult 5 ani dela intrarea în posesie altfel vor pierde loturile şi plăţile făcute.
În comunele rurale, urbane, în centrele miniere, industriale şi balneare se vor putea în caz de nevoie expropria extravilane cari dela promulgarea legii stau cel puţin 5 ani nezidite, întrucât pînă la depunerea proiectului de faţa nu au fost sadite cu vii ori plantate cu pomi.
Pământul cultivabil al mosiilor din regiunile cu populatiune deasa poate fi întrebuinţat la improprietarirea satenilor chiar sub limita de 50 jugare cad., cu aprobarea Comitetului agrar şi cu învoirea proprietarului, dându-i în schimb o suprafaţa echivalenta de pămînt, fie în hotarul comunei, dacă este pămînt disponibil, fie în regiunile de colonizare.
Se socoteşte ca pămînt cultivabil, în înţelesul legii de faţa, tot pământul pe care s-au făcut pînă astăzi arături, locurile de faneata, păşunile, golurile de munte, precum şi oricare teren ce s-ar găsi propriu pentru a fi dat cu folos în cultura, inclusiv pământul inundabil care a fost cultivat sau pasunat.
Exproprierea se calculează numai asupra pămîntului cultivabil, adică asupra întinderii rămase din fiecare moşie după ce s-au scăzut viile, grădinile îngrădite, pometurile şi hemeistele plantate înainte de 1 Decemvrie 1918, pământul care a fost şi este irigat artificial, pădurile, riurile, lacurile, baltile, locurile mocirloase, suprafeţele ocupate de curţi şi clădiri.
Clasificarea facuta de cadastru în aceasta privinta va fi revizuită cu aceasta ocazie.
Terenurile neproductive, rapi, nisipuri mişcătoare, saraturi, lacuri (râuri) cu trestisurile de pe ele, locuri mlastinoase, mocirle, dacă*)) cad în complexul pămîntului expropriat, se vor expropria, urmând ca aceste pamanturi neproductive, întrucât vor forma un complex compact mai mare, să se dea comunelor politice, iar în caz contrariu să se împartă loturile invecinate.
Clasificarea facuta de cadastru în aceasta privinta va fi revizuită cu aceasta ocazie.
Pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv. rapile, nisipurile, precum şi albia râurilor, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi îmbunătăţite sau împădurite de comuna sau de Stat.
Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obliga să facă aceste îmbunătăţiri într-un termen de 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî sa nu fie expropriati, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului.
Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus nu se tine seama la expropriere de întinderea mosiei.
Acolo unde iazurile, lacurile şi baltile de o suprafaţa maxima de 150 jugare sînt inconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropria dându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni.
Pământul expropriat prin dispoziţiunile legii de faţa, care întrece necesitatea actuala sau comunele invecinate, se va putea lasă pînă la colonizare în folosinţă foştilor proprietari sau arendasi, dacă nu va fi cerut în arenda de ţărani.
Ei vor plati pentru acest pămînt o arenda egala cu dobînda pe care le-o datoreşte Statul. Termenul de arenda va fi de 3 ani; Acest termen se va reînnoi de drept din 3 în 3 ani dacă Statul nu va fi încunoştinţat proprietarul sau arendaşul, cu 10 luni înainte de expirare, ca vrea sa ia din folosinţă întreg sau parte din acest teren.
Proprietarii vor plati, în afară de arenda, pentru pământul expropriat şi lăsat în folosinţă lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, şi dările către Stat şi comuna.
Statul îşi rezerva totuşi dreptul de a lua din folosinţă proprietarului şi înăuntrul acestor intervale de timp suprafaţa necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizarii.
Proprietarul poate să-şi aleagă partea neexpropriata din moşie, cu condiţie ca partea ce rămîne satenilor să fie potrivita pentru parcelare în loturi şi să poată fi economiceste bine folosită; de asemenea nici proprietarul nu poate fi expropriat altfel, decât asa ca partea ce-i rămîne sa formeze un întreg economic cu investiţiile principale aflătoare pe moşie.
Proprietarul are dreptul sa rezerve în toate regiunile o jumătate din partea scutită de expropriere din moşia sa, un copil al său care pînă la 1 Decemvrie 1918 şi-a început studiile agronomice şi după ce le va termina în timpul reglementar se dedica economiei rurale.
Mosiile aceluias proprietar aflătoare în mai multe comune, fie ca le-a folosit în regie, în arenda sau în parte, vor fi considerate ca una, ramanandu-i proprietarului dreptul sa aleagă care moşie ori părţi de moşie sa rămînă scutite de expropriere fără ca suprafaţa astfel aleasă să poată întrece maximul regional prevăzut de art. 8.
În caz de neînţelegere, hotărîrea Comisiunii judeţene este obligatorie pentru părţi.
Vor trebui considerate ca unitate şi toate acele părţi de moşie cari după 1 Decemvrie 1918 au fost rupte din unitatea de moşie.
În cazuri excepţionale, ministrul agriculturii, cu avizul conform al comitetului agrar, după expertiza la faţa locului, poate lasă unui proprietar în una sau mai multe moşii o întindere totală pînă la 500 jugare cad., dar numai în regiunile cu cereri de improprietarire mijlocii sau satisfacute. Pentru acest scop se vor avea în vedere crescatoriile şi instalaţiile de agricultura industriala şi intensiva existente, cu obligaţiunea pentru aceşti proprietari de a conduce exploatarea potrivit unui regulament special întocmit de ministerul agriculturii.
Cînd un proprietar va fi expropriat de întreaga moşie aflătoare în hotarul unei comune, la cererea lui, vor putea să fie expropriate şi clădirile apartinatoare acelei moşii, precum şi întregul inventar agricol.
Pentru constituirea şi completarea pasunilor comunale:
I. Se destina din pământul expropriat, conform dispoziţiunilor legii de faţa, şi numai din pământul propriu pentru pasune, suprafaţa necesară pentru întreţinerea contingentului normal de vite din comuna.
II. Se expropriaza:
a). Pământul propriu numai de pasune şi faneata aparţinînd proprietarilor particulari, care întrece suprafaţa necesară întreţinerii vitelor proprii, (pasune şi faneata), socotindu-se numărul acestor vite, după contingentul normal în raport cu suprafaţa de moşie rămasă pentru expropriere, fără însă ca aceasta expropriere pentru pasune să se scoboare sub 50 jugare cad. de fiecare proprietar; pentru aceasta expropriere mosiile stapanite în indiviziune se socotesc ca aparţinînd unui singur proprietar;
b)Întreg pământul de fanete şi pasune aparţinînd composesoratelor care întrece întinderea necesară întreţinerii contingentului normal de vite (fanete şi pasune) ale composesorilor;
c)Pământul de pasunat şi fanete aparţinînd comunităţilor de avere pînă la limita necesară întreţinerii contingentului normal de vite (fanete şi pasune) al locuitorilor, iar în regiunile muntoase pînă la limita necesară întreţinerii contingentului de vite reclamant de cerinţele locale ale locuitorilor.
Păşunile comunelor din fostul reg. II Romanesc de granita din Nasaud, reglementate prin legea XVII din 1890, se menţin ca păşuni comunale, fără alta procedura de expropriere. De aceste păşuni beneficiază toţi locuitorii agricultori din comunele foste graniceresti, fără osebire dacă sînt sau nu descendenţi ai familiilor graniceresti;
d)Părţi din păşunile comunale, urbariale şi asociaţiunile particulare create în baza legilor 1908 VII, 1908 XXXIX*1) 1908 XLIII, cari întrec trebuinţele de pasunat al contingentului normal de vite din localitate;
e)Acolo unde interesul economic al populaţiei cere, vor putea fi expropriate cu avizul silvic şi cu aprobarea Comitetului agrar şi păduri, numai dacă terenul este propriu pentru pasunat;
f)Acolo unde nu exista păşuni comunale sau nu exista pentru toţi locuitorii din comuna şi nu se poate înfiinţa sau completa prin mijloacele arătate la punctele de mai sus, se va destina în acest scop o parte din pământul arabil expropriat, conform dispoziţiunii legii de faţa, pînă la un jugar cad. de fiecare cap de familie;
g)În regiunile de munte şi deal nu se destina pentru pasune pământul arabil care a fost folosit ca atare pînă la 1 Decemvrie 1918.
Pământul de pasune care întrece trebuinţele de pasunat a contingentului normal de vite a locuitorilor locali va servi la înfiinţarea de pasune cu preferinta pentru acei locuitori cari pasunau înainte pe aceste locuri sau cari au ridicat pe ele salasuri, stane sau alte edificii de munte.
Pământul expropriat conform dispoziţiunilor art. 24*1) serveşte numai la înfiinţarea şi completarea pasunilor comunale pentru folosirea tuturor locuitorilor proprietari de vite, fără privire dacă au pămînt cultivabil, dându-se precădere agricultorilor, muncitorilor agricoli, minieri şi industriali.
Suprafaţa completării sau infiintarii de păşuni comunale se calculează după numărul capilor de familie, socotindu-se după fiecare cap de familie pînă la 10 jugare cad. la munte, pînă la 5 jugare cad. la deal şi pînă la 2 jugare cad. la şes.
În comunele de munte în cari ocupatiunea principala a locuitorilor este creşterea vitelor se poate socoti pînă la 22 jugare cad. de cap de familie; iar în comunele de deal, pentru aceiaşi locuitori, pînă la 10 jugare cad.
În acest calcul intra şi suprafaţa pasunilor existente comunale, urbariale sau particulare. Pentru muncitorii agricoli (zilieri), mineri şi industriali se socoteşte numai suprafaţa necesară pentru întreţinerea pînă la 2 capete de vite în orice regiune.
La exproprierea pămîntului de pasune şi faneata se va tine seama şi de necesităţile de pasune şi fanete ale vitelor, personalului silvic, după normele dela art. 26^1), precum şi a celor întrebuinţate la exploatarea pădurilor, la industria lemnului, minelor şi alte industrii.
Crescatoriilor de vite existente şi recunoscute li se respecta pasunea şi faneata necesară.
În regiunile de munte şi deal se pot expropria pentru pasunea comunală şi poienilor mai mari de 20 jugare cari sînt în apropiere de marginea pădurii şi de sat; iar pentru faneata şi cele dela 10 jugare în sus din interiorul pădurii şi cele mai mici de 20 jugare din marginea lor.
În regiunile miniere concesionarii de azi ai terenului expropriat au dreptul de a întrebuinţa în scopul exploatării miniere a subsolului suprafaţa de teren strict necesară, plătind proprietarului suprafeţei despăgubirea.
Imparteala pe regiuni a terenului din punct de vedere al exproprierii pămîntului de cultura şi a pasunilor comunale în: munte, deal şi şes se va hotărî de către organele de aplicare dela cap. VI al legii prezente, ţinînd seama de definitia riguros ştiinţifică pentru fiecare moşie.
Se înfiinţează după trebuinta păduri comunale şi se completează pădurile comunale existente în modul următor:
a)Se destina de preferinta şi în primul rând suprafaţa de padure din proprietăţile cari se expropriaza în întregime, conform art. 6, precum şi din pădurile Statului;
b)Se expropriaza în măsura lipsei orice padure, fie ale persoanelor juridice, fie ale particularilor, pînă la limita de 100 jugare cad. la şes şi la deal şi la 200 jugare cad. la munte;
c)Se vor putea expropria chiar şi pădurile comunale, urbariale, composesorale, precum şi acele păduri cu caracter de păduri comunale, a căror suprafaţa întrece limita fixată de această lege.
Pădurile graniceresti ale comunelor din fostul regiment II românesc de granita dela Nasaud, potrivit legii XVIII din anul 1890, se menţin, fără alta procedura de expropriere, ca păduri comunale.
De aceste păduri beneficiază toţi locuitorii agricultori din comunele foste graniceresti, fără osebire dacă sînt sau nu descendenţi ai familiilor graniceresti;
d)Se vor putea expropria şi pădurile cumpărate în baza ordonanţelor fostului guvern ungar din 1 Noemvrie 1917, privitoare la restrangerea liberei circulatiuni al imobilelor.
Suprafaţa pădurilor comunale se calculează după numărul capilor de familie. Pentru aceasta: În regiunile agricole se vor socoti de fiecare cap de familie pînă la trei jugare cad.; în regiunile acelea unde pământul cultivabil este redus şi existenta populatiunii se asigura şi prin creşterea vitelor, se va putea merge pînă la 5 jugare cad.; iar acolo unde pământul cultivabil lipseşte şi existenta populatiunii se asigura, afară de prasirea vitelor, şi prin industria casnica de lemn, se va putea merge pînă la limita de 7 jugare cad. de fiecare cap de familie.
La fixarea suprafeţei pădurilor comunale se va tine socoteala şi de pădurile urbariale, composesorale, precum şi de acele păduri cari au caracterul de păduri comunale, întinderea lor intrand în suprafaţa ce urmează a se atribui comunei respective, calculată după normele de mai sus. Atît exproprierea pădurilor, cat şi constituirea lor în păduri comunale se face cu avizul şi sub direcţiunea serviciului silvic al Statului.
Pădurile de apărare nu vor putea fi expropriate pentru păduri comunale.
Cu prealabilă aprobare a comitetului agrar se pot scuti de expropriere toate acele păduri, în măsura care servesc exploatatia minelor, uzinelor de fier şi ale tuturor întreprinderilor industriale cari întrebuinţează lemnul ca material brut sau ca combustibil pentru fabricarea de articole industriale şi cari au menirea de a satisface în prezent şi viitor trebuinţele de materiale de lemn ale întreprinderilor industriale existente.
Pădurile comunale existente, precum şi cele înfiinţate şi completate prin legea de faţa vor fi administrate prin organele silvice ale Statului, conform legilor în vigoare.
Împreună cu mosiile expropriate se vor expropria, fără plata, drepturile de apa, de vama şi orice prerogative. Aceasta dispoziţie nu atinge dreptul proprietarilor de mori şi poduri umblatoare existente, afară de podurile umblatoare cari au necesitat investiri importante şi cari se vor expropria cu plata.
Subsolul pămîntului expropriat aparţine Statului cu excepţia drepturilor câştigate.
Din pământurile expropriate Statul îşi rezerva suprafaţa necesară pentru trebuinţele de interes general, cultural, economic, social, militar, educativ, etc. Pentru construcţii de şcoli şi biserici în comunele rurale se pot expropria pînă la cel mult două jugare din orice teren.
Contractele de arendare pentru pământul cultivabil sînt desfiinţate de drept pentru partea sau părţile de moşie expropriate, reducându-le proporţional şi arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendaşului sau a proprietarului.
În caz de reziliere parţială, proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţională cu întinderea de pămînt pentru care să desfiinţat contractul de arenda.
În caz cînd arendaşul a făcut îmbunătăţiri pe moşie şi aceste îmbunătăţiri au fost evaluate şi plătite la expropriere, el are drept la o despăgubire egala din partea proprietarului.
Dacă suprafaţa expropriata trece de 25% din întinderea totală a mosiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretenţiuni.
Contractele de arenda ale agronomilor titrati se respecta pînă la terminarea lor.
Bunurile mici şi tot pământul cultivabil cari sînt proprietatea Statului, trece în administraţia Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuinţate conform art. 1 din legea de faţa.
Proprietarii şi satenii vor permite drumurile şi lucrările necesare folosinţei şi cultivarii pămîntului, adaparii vitelor la adapatori naturale, atît pentru categoriile de pămînt arătate la art. 16^1), cat şi pentru părţile de moşii expropriate sau rămase proprietarului.
Cheltuielile necesare pentru întreţinerea adapatorilor şi drumurilor folosite împreună se suporta proporţional de interesaţi.
Dacă pe pământul expropriat şi dat în folosinţă satenilor sînt semanaturi, ele rămîn pînă la recolta proprietarilor, iar dacă sînt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare ale legii.
Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.
Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preţ şi condiţiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.
Casa centrala a împroprietăririi poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat şi suprafeţele de pămînt expropriate şi cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuinţate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferîndu-se: aşezămintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de rasboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda înainte.
Ministerul agriculturii poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la 10 jugare pentru instalaţii industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult doi ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.
Statul are drept de preemptiune, cu acelaşi preţ şi în condiţiuni egale, la cumpărarea conacelor mosiilor expropriate, precum şi al mosiilor în corpuri întregi dela 50 jugare în sus.
Acest drept de preemptiune priveşte numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 161*) din lege; el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi. Ori şi ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a retine imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrala a împroprietăririi nu şi-a arătat în scris intenţia de a cumpara pe acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vînzarea este definitivă.
Ori şi ce vînzător poate să evite exerciţiul dreptului de preemptiune în condiţiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intenţiunea sa de a vinde, arătând preţul şi condiţiunile. Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voieşte sa cumpere imobilul în condiţiunile şi preţul arătat, vânzătorul este liber sa dispue de imobilul sau cum va voi, vanzandu-l cu preţul şi în condiţiunile indicate în notificare, în termen de 6 luni. Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situaţia dinaintea notificării.
Schimbul de moşii de o întindere egala sau echivalenta ca valoare nu este supus dreptului de preemptiune.
Preţul cu care se plăteşte pământul expropriat se fixează în prima instanţa de comisiunea judeteana pentru expropriere, iar în a doua şi ultima instanţa de Curtea de apel.
Hotărîrile comisiilor judeţene asupra preţului se înaintează mai intaiu Comitetului agrar, care are dreptul de a propune o armonizare generală a preţurilor stabilite pentru fiecare judeţ în parte. Aceste propuneri împreună cu hotărîrile comisiilor judeţene se trimit apoi Curţilor de apel pentru judecarea definitivă.
Hotărîrile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, înaintea înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de către ministerul agriculturii, prin procurorul general de pe lîngă înaltă Curte.
Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând părţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgenta.
Preţul terenurilor expropriate se fixează pe jugare cad., pe categorii şi calităţi de pămînt. El se determina prin orice elemente de apreciere şi anume: preţul de vânzare al pămîntului în localitate şi în vecinătate în anul 1913; preţul de arendare în regiune, capitalizat cu 5%; evaluarea facuta de institutiunile de credit, venitul net la jugarul cad., impozitul fonciar şi orice alte date luate din ultimii 5 ani pînă în 1913.
În nici un caz însă preţul nu va trece peste preţul din anul 1913. Socoteala se va face în lei. Pentru stabilirea preţului, leul se considera egal cu coroana.
Face excepţiune pământul întrebuinţat la înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale, al cărui preţ se socoteşte considerându-se leul egal cu doua coroane.
Preţul viilor şi sadirilor se va socoti după preţul mijlociu din ultimii 5 ani pînă în 1913.
Se va avea în vedere vîrsta viei sau sadirilor, modul plantatiunii, lipsurile, varietatile, starea vegetatiei, capitalul investit etc.
Preţul pădurilor se va stabili avându-se în vedere la preţuire calitatea materialului lemnos, speciile, căile de comunicaţie, depărtarea dela gări şi centrele de desfacere, fără ca preţul fixat să poată întrece mijlocia preţurilor din localitate sau regiune din ultimii cinci ani înainte de 1913.
Preţul clădirilor şi instalaţiilor industriale se va stabili după preţul de cost, avându-se în vedere vechimea şi starea de întreţinere. Se va tine seama şi de putinta şi modul de utilizare.
Pentru embaticuri (emphyteuzis), (taxalistii, jelerii) preţul se stabileşte inmultind cu 15 suma anuală plătită, sau valoarea prestatiunilor anuale în natura socotite din mijlocia preţurilor pe anii 1886-1895.
Organele de aplicare sînt:
I. Comitetul agrar;
II. Comisiunea judeteana de expropriere;
III. Comisiunea de ocol pentru expropriere
I. Comitetul agrar
Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului agriculturii în toate chestiunile privitoare la expropriere, improprietarire, înfiinţare de proprietăţi mijlocii şi dare în folosinţă a pămîntului expropriabil în perioada interimara.
Atribuţiunile şi compunerea comitetului agrar sînt determinate prin art. 37 din legea pentru reforma agrară din vechiul regat.
El poate cere comisiunilor*) de ocol un supliment de cercetare la tablourile de improprietarire încheiate pentru a fi revizuite atunci cînd au fost trecuţi pe tablouri locuitorii cari nu aveau drept sau nu au fost trecuţi dintre cei îndreptăţiţi.
II. Comisiunea judeteana de expropriere
Una sau mai multe pentru fiecare judeţ, se compune din 5 membri: un consilier al Curţii de apel desemnat de ministerul de justiţie ca preşedinte, sau în lipsa un judecător de tribunal desemnat de preşedintele tribunalului, un al doilea judecător desemnat tot de preşedintele tribunalului, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi, consilierul agricol judeţean şi un inginer geodesic.
Pe lîngă fiecare comisiune judeteana va funcţiona câte un secretar.
Hotărîrile comisiunii se iau cu majoritate de voturi şi se vor da îndată ce lucrarea a fost terminată. Ele vor cuprinde susţinerile părţilor, motivele hotărîrii, părerile deosebite şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretarului ei.
Atribuţiunile comisiunilor judeţene sînt:
1.Se pronunţa în prima instanţa asupra preţuirii pămîntului şi supraedificatelor expropriate;
2.Se rosteste în ultima instanţa asupra apelurilor făcute contra hotărârilor comisiunilor de ocol, privitor la situaţia juridică a proprietăţii, la calitatea, întinderea, alegerea şi stabilirea terenului expropriat, asupra numărului mosiilor ce aparţin aceluias proprietar, precum şi la stabilirea preţului de arenda pe jugar cad. pentru perioada interimara pînă la improprietarire.
Hotărîrile comisiunilor judeţene date în aceasta privinta sînt definitive şi executorii, fără drept de opoziţie, apel sau recurs, cu rezerva dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar timp de un an dela executarea în fapt a hotărîrii.
III. Comisiunea de ocol pentru expropriere
Una pentru fiecare circumscripţie de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri: judecătorul de ocol ca preşedinte, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi, agronomul regional şi un inginer geometru.
Hotărîrile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate decide votul preşedintelui; ele se vor da de îndată ce lucrarea a fost terminată şi se vor constata prin procese-verbale, cari vor cuprinde susţinerile părţilor, motivul hotărîrii şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretariatului ei, care va fi de preferinta conducătorul Curţii funduare.
Aceste procese-verbale cuprind şi părerile deosebite ale minorităţii.
Atribuţiunile comisiunilor de ocol sînt:
1.Se pronunţa în prima instanţa asupra situaţiei juridice a proprietăţii din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii, situaţiei, alegerii şi stabilirii termenului expropriabil, asupra cuantumului acestuia şi celui ce rămîne neexpropriat.
Pentru acest scop, comisiunea va asculta concluziile părţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce se va socoti necesare pentru darea hotărîrii şi va putea pentru aceste lămuriri insarcina experţi;
2.Aduna toate elementele necesare:
a)Pentru evaluarea preţului pămîntului cultivabil expropriat după categorii (pămînt arabil, pasune şi fanete) şi calităţi;
b)Pentru evaluarea preţului pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale baltilor, stuhariilor, izlazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere;
c)Va statori întinderea de pămînt pentru înfiinţarea şi completarea pasunelor şi pădurilor comunale potrivit dispoziţiilor cap. II şi III;
d)Pentru evaluarea preţului de arenda de jugar cad. în perioada interimara pînă la expropriere.
Procedura pentru funcţionarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament şi instrucţiuni.
Aplicarea dispoziţiunilor legii de faţa privitoare la expropriere se face de Casa centrala a împroprietăririi. Operaţiunile de expropriere se vor infaptui odată în toată ţara.
Toţi proprietarii a căror moşii sînt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de faţa, sînt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remită fiecărui judecător de ocol al circumscripţiei în care se afla aşezate fiecare din mosiile ce poseda, sau a posedat la 1 Decemvrie 1918, o declaraţiune în patru exemplare pentru fiecare moşie, care să cuprindă următoarele:
a)Numele proprietăţii, a satului, comunei, plăţii şi judeţului unde este asezata moşia;
b)Numele proprietarului, capacitatea lui juridică şi domiciliul lui real;
c)Starea juridică a proprietăţii acum şi la 1 Decemvrie 1918;
d)Numărul cotei funduare a proprietăţii, precum şi suprafaţa de pămînt, specificand în jugare cad. câtă padure, grădini, vii, terenuri irigabile, neproductive, balti, etc., şi cat teren cultivabil;
e)Numărul mosiilor ce poseda acum şi la 1 Decemvrie 1918, cu arătarea suprafeţelor totale şi parţiale ca mai sus;
f)Dacă aceasta moşie era cultivată prin arendasi la 1 Ianuarie 1919 şi 1 Mai 1921, şi de cat timp, şi dacă mai este încă arendată;
g)Moşia sau mosiile în cari înţelege să-şi păstreze maximul prevăzut de lege;
h)Dacă pe moşie are organizaţie agricolă, industriala intensiva, în ce consta, ce capital a investit şi de ce anume suprafeţe de teren are nevoie pentru funcţionarea acestei organizaţii în cazul cînd înţelege să se rezerve, conform dispoziţiunilor art. 20, precum şi partea de moşie ce îşi alege pentru acest scop;
i)Dacă posesiunea reală consuma cu cărţile funduare şi dacă are procese de proprietate sau repozitie sumară în curgere;
k)Venitul total după cadastru şi darea după pămînt, case şi stabilimente industriale;
l)Preţul de cumpărare al mosiei, total sau pe jugare cad., evaluarea la partaj, moşteniri şi orice evaluări a institutelor de credit, cu indicarea anului cînd s-a plătit aceste preţuri şi s-au făcut evaluarile.
Obligaţiunea de mai sus pentru minori şi curanzi cade în sarcina reprezentanţilor lor legali şi în cazul dacă asupra imobilului este constituit un drept de uzufruct legal sau convenţional asupra uzufructuarului.
Judecătoria de ocol va alătură declaraţiei înaintate extrasele funduare în copii oficiale autentice şi le va pune la dispoziţia comisiei de ocol.
Judecătoria de ocol va dispune ca oficiul cărţii funduare sa noteze exproprierea asupra tuturor proprietăţilor, cari în înţelesul legii de faţa cad sub expropriere.
Declaraţia data de proprietar serveşte ca baza pentru operaţiunile exproprierii. Cei ce nu vor da aceasta declaraţie în termen de o luna sau o vor da greşit, nu vor avea nici o cale deschisă pentru greşelile ce s-ar putea comite din aceasta cauza cu ocaziunea exproprierii, afară de cazul de forta majoră adeverita.
Primăriile comunale vor fi datoare a soma proprietarii în scris, în timp de 15 zile dela promulgarea acestei legi, să facă declaraţie. Somarea se va face la sediul administraţiei mosiei, păstrând dovada despre aceasta.
Judecătorul de ocol va trimite câte un exemplar legalizat de pe declaraţiile proprietarilor, legalizate, unui Casei centrale a împroprietăririi şi altul consilierului agricol judeţean respectiv.
Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile în cel mult 70 zile dela promulgarea legii de faţa.
Ele îşi fac lucrările lor în baza informatiunilor directe, declaraţiuni dela art. 65, precum şi pe baza incunostintarii ce vor avea pe orice cale despre existenta vreunei moşii supusă exproprierii şi pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declaraţiune.
Ori este în drept sa aducă la cunoştinţa comisiunii omisiunile săvîrşite de cei obligaţi a face declaraţiune conform art. 65.
Ziua hotărâtă pentru începerea operaţiunii va fi afişată la primăriile comunelor interesate şi va fi adusă la cunoştinţa de către preşedintele comisiunii, atît proprietarului prin citatiunile la sediul administraţiei mosiei sau la domiciliul ales prin declaraţie, cat şi Casei centrale a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv.
În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la faţa locului şi se rosteste asupra întinderii proprietăţii supuse în total sau în parte exproprierii, asupra diferitelor categorii de pămînt, asupra clădirilor şi altor îmbunătăţiri şi asupra suprafeţelor cari, în limitele articolelor dela cap. I, urmează a se lasă proprietarului.
În acelaşi timp comisiunea aduna şi elementele necesare pentru fixarea preţului.
Hotărîrile date cu unanimitatea membrilor comisiunii de ocol pentru expropriere, dacă nu sînt apelate de nici una din părţi, rămîn definitive şi se executa.
Hotărîrea comisiunii de ocol se va da îndată după terminarea lucrărilor chiar la faţa locului, ea se va trece în proces-verbal şi se va inmana proprietarului, delegatului satenilor, consilierului agricol al judeţului şi primăriei comunale respective. Dosarul actelor se va păstra la judecătoria de ocol.
În contra hotărârilor comisiunii de ocol pentru expropriere se va putea declara apel către comisiunea judeteana de expropriere atît de proprietar, de ţărani, cat şi de Casa centrala a împroprietăririi, prin consilierul agricol sau prin direcţiunea ei.
Termenul de apel este de 15 zile libere. El curge pentru toate părţile dela înmânarea hotărîrii.
În caz cînd hotărîrea nu a fost pronunţată în unanimitate, ea va fi în mod obligatoriu cercetata de comisiunea judeteana pentru expropriere. În acest scop se va inainta dosarul din oficiu de către preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere.
Preşedintele comisiunii de judeţ, primind apelurile arătate la art. 74 şi hotărîrile trimise conform art. 73, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului. Acest termen se afişează la usa localului de judecată şi se aduce la cunoştinţa părţilor cel puţin 10 zile înainte de judecată, prin citatiune;
a)Proprietarului la sediul administraţiei mosiei sau la domiciliul real ales prin declaraţie;
b)Satenilor în mana delegatului şi prin afişarea la usa primăriei comunelor în care este situata moşia expropriata;
c)Casa centrala a împroprietăririi.
Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii vor fi reprezentaţi prin 1-3 delegaţi sau printr-un reprezentant; iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant.
Hotărîrea data de comisiunea judeteana cu privire la fixarea preţului este supusă apelului în termen de 15 zile dela înmânarea facuta părţilor, la Curtea de apel, care judeca de urgenta şi cu precădere.
Deciziunile Curţii de apel nu sînt supuse opoziţiei sau recursului.
În ce priveşte procedura, pînă la unificarea legislaţiei se vor aplica analog, atît înaintea comisiunii de ocol şi judeţene cat şi înaintea Curţii de apel, normele procedurii civile în vigoare.
Hotărîrile definitive ale comisiunilor de expropriere vor fi executate de judecătoria de ocol prin inginerul operator delegat al Directiunii cadastrului, conform regulamentului special care face parte integrantă din această lege.
În acest scop, comisiunea de ocol pentru expropriere va fixa termenul pentru începerea executării, va pune la dispoziţia inginerului delegat al Directiunii cadastrului toate datele, precum şi dosarul de expropriere. Lucrările de executare vor începe îndată şi se vor urma pînă la terminarea lor fără nici o întrerupere.
Delegatul Directiunii cadastrului, în conformitate cu hotărîrile definitive ale comisiunilor de expropriere, va alcătui planul terenului expropriat, folosind în acest scop planurile cadastrale existente, şi relativ la mosiile comasate, hartile şi celelalte lucrări tehnice de comasare sau executand un plan nou, în conformitate cu dispoziţiunile regulamentului special şi cu toate prevederile în vigoare cu privire la lucrările tehnice de comasare. După verificarea noului plan se vor fixa în natura hotarele terenului expropriat.
În contra lucrărilor de executare se va putea face dela înmânarea avizului despre verificarea acestora, în termen de 15 zile, contestaţie la comisiunea judeteana.
După terminarea lucrărilor de executare pe teren, judecătorul de ocol va trece în cărţile funduare hotărîrile definitive de expropriere, intabuland dreptul de proprietate a Statului. Planul original se va trimite Directiunii cadastrului, o copie va fi reţinută la dosarul de expropriere, care va fi păstrat la arhiva judecătoriei de ocol, alta copie va fi trimisa primăriei respective.
Paralel cu operaţiunile de expropriere, Casa centrala a împroprietăririi va lua măsuri ca sa înceapă operatia de parcelarea pămîntului expropriat şi vînzarea lui la ţărani.
Pînă la efectuarea împroprietăririi, pământul expropriat va fi folosit prin arendare. Arendarea pămîntului supus exproprierii, atît în ceea ce priveşte întinderea, alegerea cat şi preţul de arenda se hotărăşte de comisiunea judeteana de expropriere.
Odată cu începerea lucrărilor pentru arendare, Casa centrala a împroprietăririi poate organiza tovarasii de exploatare agricolă, cărora li se vor da în stapanire pământul supus arendării. Membrii acestor tovarasii nu sînt răspunzători decât pentru obligaţiile lor proprii.
Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de renta, amortizabile în 50 de ani şi purtătoare de dobînda de 5% pe an. Valoarea nominală este socotită la plata drept valoare reală. Pentru pământul expropriat pe baza art. 9 şi 14 se plăteşte preţul în numerar.
Plata exproprierii pentru toate persoanele morale publice se face în renta perpetua purtătoare de dobînda de 5% pe an.
Plata preţului pentru fiecare proprietar se face de îndată ce exproprierea este definitivă. Statul face plata preţului totdeauna pentru consemnarea numerarului şi rentei cuvenite la Banca Agrară din Cluj. El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnarii preţului. Proprietarul va ridica numerariul sau titlurile de renta dela Banca Agrară numai cu autorizaţia judecătoriei, ca autoritate a cărţii funduare competinte.
Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum şi orice drepturi reale ca: privilegii, ipoteci legale sau convenţionale, uzufruct, servituţi, embatic sau besman şi orice altele de orice natura, chiar cunoscute Statului, nu pot împiedica exproprierea şi rămîn desfiinţate de drept asupra porţiunii expropriate din ziua consemnarii preţului cuvenit în renta la Banca Agrară. Judecătoria prin oficiul cărţii funduare, în urma cererii Casei centrale a împroprietăririi şi sub dovada consemnarii preţului, va ordonă radierea tuturor acestora deasupra porţiunii expropriate şi închiderea oricăror dosare de acţiuni sau urmăriri.
De asemenea, pînă la consemnare, orice cesiune, urmăriri, popriri şi sechestre nu se pot înfiinţa în mâinile Statului, care nu are a tine seama de ele, iar cele înfiinţate rămîn de drept desfiinţate.
Proprietarul este indatorat să-şi ridice singur, sau prin procurator special preţul. La ridicarea preţului se va cere dovada identităţii şi autorizaţiunii personale prin act public.
Dacă imobilul este impovarat, judecătoria de ocol, ca autoritate de carte funduara, va retine tot preţul exproprierii ordonand seriarea pretentiunilor după normele legilor în vigoare. În baza semnării judecătoreşti se vor achită creditorii ipotecari în renta.
Arenda anticipata, întrucât nu ar fi intabulata, se seriaza după creanţele intabulate.
Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau devenite, precum şi orice drepturi reale de pe imobil, vor trece pe contra valoarea lor, neschimband aceasta împrejurare competinţa judecătoriei.
Sarcinile patronatelor inerente mosiilor expropriate vor trece la Stat, proporţional cu partea expropriata, pînă la ulterioară, definitivă şi unitară regulamentare a chestiuni.
Evaluarea sarcinilor preluate se va face după dispoziţiunile legii de faţa şi echivalentul va fi substras din preţul exproprierii în favorul Statului.
Obligamentele şi drepturile patronate astfel răscumpărate vor fi împlinite de către Stat şi nu vor trece asupra nouilor proprietari.
Pământul expropriat pe temeiul legii de faţa se parceleaza spre a se vinde în loturi cultivatorilor de pămînt în condiţiunile şi modul arătat în legea de faţa.
Vor fi impartasiti taranii muncitori de pămînt în ordinea următoare:
1.Acei capi de familie, servitori şi muncitori agricoli din partea locului cari în ultimii doi ani dinaintea mobilizării şi întrucât au fost mobilizati şi în timpul exproprierii au lucrat pe moşia expropriata şi cari în rasboi au devenit invalizi, dar sînt capabili de a conduce lucrarea pămîntului.
Tot aici se insira văduvele şi familiile celor căzuţi în rasboi, dacă îndeplinesc condiţiunile amintite;
2.Servitorii şi muncitorii agricoli din partea locului, capii de familie, cari în ultimii doi ani şi în timpul exproprierii, dacă au fost demobilizati, au muncit pe moşia expropriata, dacă au făcut serviciul militar în rasboi fără a fi devenit invalizi;
3.Toţi capii de familie cari în rasboi au devenit invalizi, dar sînt capabili de a conduce lucrarea pămîntului.
Tot aici se insira văduvele şi familiile celor căzuţi în rasboi;
4.Toţi capii de familie cari au făcut serviciul militar în rasboi, fără a fi invalizi;
5.Bărbaţii neinsurati cari au devenit invalizi de rasboi, dar sînt capabili sa conducă lucrarea pămîntului;
6.Bărbaţii neinsurati cari au luat parte la rasboi fără a fi invalizi;
7.Mobilizatii prin ordinul consiliului dirigent;
8.Cei emigrati cari s-au întors, respectiv familiile lor, dacă nu au alt sustinator;
9.Capii de familie cari nu au luat parte în rasboi;
10.Bărbaţii neinsurati majori cari nu au făcut servicii militare în decursul rasboiului;
11.Voluntarii din armata română, ori dintr-o armata aliata sau cari s-au format în grupuri de voluntari independenţi.
La improprietarire indreptatitii de sub punctele 3 şi 11 se satisfac cu cei de sub No. 1, intrand în aceeaşi categorie; cei dela punctul 2 se vor satisface împreună cu cei de sub No. 4, intrand în aceeaşi categorie; iar cei de la punctul 8 vor rămîne cei din urma la improprietarire.
12.După satisfacerea tuturor celor îndreptăţiţi se vor completa şi se vor crea unde nu sînt sesiuni parohiale, cantorale şi şcolare pînă la maximul prevăzut în art. 6, p. 4.
La împărţirea terenului expropriat vor lua parte în ordinea prevăzută în art. 92 locuitorii tuturor comunelor cari după situaţiunea lor geografică sînt avizate la acel teren, fără considerare la împrejurarea ca moşia expropriata face sau nu parte din hotarul acelei comune, preferîndu-se locuitorii cari au muncit şi pasunat pe moşie, chiar din alt judeţ.
Pentru o mai buna cultivare a hotarelor comunale şi pentru indestularea celor îndreptăţiţi se va putea face chiar şi schimbul între comune.
Cînd pământul expropriat nu ajunge tuturor celor îndreptăţiţi, o parte din ei vor putea avea pămînt în alte regiuni unde ar fi disponibil, vor fi preferiti la improprietarirea pe loc invalizii şi văduvele de rasboi, iar din fiecare categorie oamenii în vîrsta, cei cu familie numeroasa şi cei cari au gospodării întemeiate.
În caz de paritate de condiţiuni între îndreptăţiţi din aceeaşi categorie şi de neajungerea numărului loturilor, se va proceda prin tragere la sorţi.
Nu vor putea beneficia de pămînt, nici de arenzi prealabile, acei cari au comis acte de trădare împotriva Statului rămîn constatate de forurile judecătoreşti, cari nu au urmat ordinul de chemare la mobilizare sau au dezertat din armata română, alienaţii cu excepţia foştilor mobilizati şi toţi cari din orice cauza stau sub curatela sau tutela prelungită.
Pământurile expropriate se vor parcela în loturi de completare, loturi întregi pînă la 7 jugare cad. după calitatea pămîntului şi loturi de colonizare pînă la 16 jugare cad. La formarea şi distribuirea loturilor se tine seama şi de pământul pe care cei îndreptăţiţi îl poseda sau au perspectiva de a-l moşteni în linie directa.
În localităţile unde pământul cultivabil nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor satenilor îndreptăţiţi cu loturi pînă la 7 jugare cad., precum şi acolo unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, comisiunile judeţene pentru improprietarire vor putea face loturi mai mici de 5 jugare cad.
Dacă după indestularea satenilor rămîne pămînt disponibil, se va putea înfiinţa economii model pe seama şcolilor primare şi normale, posturilor şi secţiilor de jandarmi; întinderea acestor ferme nu va depăşi 5 jugare cadastrale; iar din pământul rămas disponibil se va înfiinţa noui proprietăţi mijlocii, cari nu vor putea trece de 50 jugare cad. Vor avea precădere la optarea acestui fel de proprietăţi cei cu pregatiri speciale sau cunoştinţe practice probate, cu obligaţiunea de a le conduce personal.
Tot din pământul disponibil micii funcţionari, muncitori marginasi din oraşe, muncitori din centrele miniere, industriale şi balneare a căror ocupaţie principala nu este plugaria, vor primi ca loc de casa 1/4 jugar cad. şi 1/2 jugar cad. pămînt cultivabil pentru a-şi crea mici gospodării pe seama familiilor lor.
Fanetele expropriate la munte, la deal şi la şes se vor vinde numai în proprietate individuală pînă la 3 jugare cad.
Organele de aplicare ale împroprietăririi sînt:
1.Comitetul local;
2.Comisiunea de ocol pentru improprietarire;
3.Comisiunea judeteana pentru improprietarire.
1.Comitetul local*) se compune din: secretariatul comunal, primar, preoti, învăţători, diriginti şi 2-3 sateni delegaţi (aleşi din sanul lor).
Comitetul local are însărcinarea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toţi satenii cari ar avea drept să fie improprietariti în conformitate cu dispoziţiunile legii şi cu ordinea de precădere ce ea stabileşte şi cari se vor desvolta prin instrucţiuni.
2.Comisiunea de ocol pentru improprietarire se compune din:
a)Judecătorul ocolului în care e asezata comuna sau substitutul sau, iar în caz de lipsa prim-pretorul sau pretorul;
b)Agronomul regional;
c)Delegatul Casei centrale a împroprietăririi.
Comisiunea de ocol are însărcinarea de a judeca listele întocmite de comitetul local cu satenii îndreptăţiţi a se improprietari şi le va aseza în ordinea de preferinta, potrivit art. 92 şi următorii. Comisiunea hotărăşte cu majoritate de voturi. Hotărîrea se da cu apel la comisiunea judeteana de improprietarire.
Comisiunile judeţene pentru improprietarire, câte una sau mai multe pe judeţ, se compun din:
a)Un judecător numit de preşedintele tribunalului din sirul judecătorilor de tribunal şi în caz de lipsa şi şeful judecătoriei de ocol;
b)Un delegat cu cunoştinţe practice şi tehnice agricole, numit de Casa centrala a împroprietăririi;
c)Consilierul agricol judeţean sau substitutul;
d)Un inginer geodesic.
Pe lîngă fiecare comisiune judeteana va funcţiona după trebuinta unul sau mai mulţi secretari; preşedintele comisiunii este judecătorul.
Comisiunea judeteana pentru improprietarire judeca la reşedinţa, în ultima instanţa, toate contestaţiunile ivite la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmează a fi improprietariti. Comisiunea judeteana fixează şi mărimea lotului tip din comuna şi face tragerea la sorţi a celor improprietariti, întrucât va fi trebuinta la faţa locului.
Comitetul local întocmeşte tabloul de improprietarire. Acest tablou va sta afişat 15 zile la usa primăriei, şcolii şi a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comuna.
Dacă tabloul de improprietarire este întocmit în mod necorect, sau dacă fromalitatile publicării nu sînt respectate, atît secretarul cat şi primarul vor fi pedepsiţi cu o amenda de 2.000 pînă la 5.000 lei, care se va pronunţa de către judecătoria de ocol.
Comisiunea de ocol pentru improprietarire, în cel mult 30 zile dela promulgarea legii de faţa, va proceda la judecarea listelor întocmite de comitetul local. Judecarea se face la reşedinţa. Listele încheiate vor fi afişate 15 zile la usa localurilor publice din comune. Comisiunea va încheia proces-verbal de formarea şi afişarea lor în dublu exemplar, păstrând unul la arhiva comunei, iar altul inaintandu-l împreună cu dosarul comisiunii judeţene. Satenii nemultumiti vor inainta contestaţii comisiunii judeţene de improprietarire în termen de 15 zile dela afişare.
Comisiunea judeteana de improprietarire fixează termen de judecarea contestaţiilor şi judeca la reşedinţa contestaţiile şi fixează în mod definitiv un termen de cel mult 30 zile, tabloul cu ordinea de precădere a celor în drept de a cumpara pămînt, fixează mărimea lotului tip pentru fiecare comuna şi procede la tragerea la sorţi dacă este cazul. Tragerea la sorţi se face pe categorii şi în şedinţa publică în faţa comisiunii. Ziua fixată tragerii la sorţi a indreptatitilor din fiecare comuna va fi adusă la cunoştinţa satenilor cu cel puţin 15 zile înainte. Delegaţii satenilor vor fi invitaţi sa asiste.
Înainte de parcelare organele de aplicare vor destina pământul expropriat, mai intaiu:
a)Suprafeţele necesare pentru împlinirea intereselor generale obşteşti, spitaliceşti şi ale Statului;
b)Pământul necesar pentru constituirea sau completarea pasunilor comunale, acolo unde asemenea păşuni nu exista sau nu sînt îndestulătoare;
c)Suprafeţele necesare pentru mărirea vetrei satelor (locuri de casa, grădini), pentru creare de sate noui, pentru drumuri, adapatori etc.
Pe baza lucrărilor de improprietarire rămase definitive, comisiunea judeteana va dispune întocmirea planului de parcelare prin inginerul operator sau delegatul directiunii cadastrului, în conformitate cu regulamentul special.
Planul de parcelare se va depune la primăria comunei în al carei hotar e partea cea mai mare a pămîntului parcelat, spre vedere publică, afişându-se avizul despre aceasta la toate comunele interesate.
Dela afişare în termen de 15 zile se poate face contestaţie în contra planului de parcelare la comisiunea judeteana.
Judecătorul de ocol împreună cu inginerul operator al directiunii Cadastrului, avînd în vedere lucrările de improprietarire rămase definitive şi planurile de parcelare întocmite, va aplica parcelarea pe teren şi va face la faţa locului distribuţia loturilor şi punerea în stapanire a celor îndreptăţiţi.
Îndeplinirea acestei operaţiuni se va insera într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, din cari unul va rămîne la arhiva primăriei locale, altul se va trimite consilieratului agricol din judeţ, iar al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi.
În contra aplicării parcelarii pe teren se va putea face contestaţie la comisiunea judeteana în termen de 15 zile dela terminarea definitivă a aplicării parcelarii pe teren.
Îndată ce lucrările de improprietarire vor fi definitiv terminate, comisia de ocol va inainta originalul planului parcelar la serviciul cartografic al directiunii cadastrului, iar dosarul întreg împreună cu o copie a planului de improprietarire se vor trimite judecătoriei de ocol pentru trecerea în cărţile funduare a parcelarii executate şi intabularea dreptului de proprietate asupra celor improprietariti. O alta copie se trimite primăriei comunei respective.
Întreaga operaţie a colonizarii regiunilor avînd populaţie rara în înţelesul legii de faţa e încredinţată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui, sau mărirea celor existente.
Casa centrala a împroprietăririi determina localităţile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale şi cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, portiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoala, diferite aşezăminte de interes public şi executa lucrările necesare.
Pentru a înlesni colonistilor înfiinţarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcţie, unelte şi seminţe, acorda credite colonistilor, executa lucrările tehnice necesare şi elaborează prin direcţiunea cadastrului şi a lucrărilor tehnice planuri de construcţii rurale cu devizele de materiale şi cheltuielile respective inlesnind colonistilor executarea.
Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonisti în timp de 40 de ani prin anuitati cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea colonistilor; cealaltă jumătate rămîne să fie suportată de Casa centrala a împroprietăririi din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului.
Au preferinta la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de improprietarire, locuitorii din regiune, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii.
Toate celelalte dispoziţiuni din prezenta lege, cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplică şi la colonizare.
Loturile mici se pot vinde. Pînă la plata preţului, vînzarea loturilor nu se poate face decât în suprafaţa lor totală, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a împroprietăririi. Cumpărătorii sînt ţinuţi sa achite integral datoria Casei centrale a împroprietăririi.
În aceleaşi condiţiuni sînt permise şi donatiunile legale şi schimburile.
Pământul stapanit de sateni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemţiune a Statului, de orice cetăţean român cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personală.
Vînzările dintre sateni cultivatori manual de pămînt, precum şi acele făcute absolvenţilor şcolilor de agricultura de toate gradele, nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului.
Dreptul de preemptiune al Statului se exercită de Casa centrala a împroprietăririi, potrivit dispoziţiunilor unui regulament special, care va desvolta şi procedura aplicării.
Toţi proprietarii de pămînt pot declara indivizibilă şi supusă transmisiunii, după dispoziţiunile cuprinse în acest capitol, o suprafaţa pînă la 50 jugare.
Declaraţia va fi facuta în scris la judecătoria de ocol respectiva de către proprietar, care se va prezenta în persoana.
Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situaţia, întinderea şi vecinătăţile terenului ce voieşte să se declare indivizibil şi semnatura proprietarului.
În caz cînd proprietarul nu ştie carte, declaraţia va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecătoria de ocol.
Judecătorul de ocol va primi declaraţia scrisă a proprietarului, va lua act de voinţa acestuia şi va încheia proces-verbal de cele constatate.
Declaraţia şi procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit şi ţinut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.
Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent, orice proprietar de pămînt poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari, cari vor avea sa despăgubească pe comostenitori după normele legii de faţa.
În cazul cînd împărţirea pămîntului între moştenitori nu s-ar putea face fără a încă lua dispoziţiunile art. 121 şi în cazul cînd moştenitorul nu a fost desemnat conform art. 122, pământul poate fi atribuit, prin buna înţelegere, unuia din moştenitorii legali, cari sînt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri cînd sînt majori, sau prin tutori sau curatorul lor cînd sînt minori ori interzisi, în faţa judecătorului pentru a lua act de invoeala.
Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze invoeala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât Statul sau mama moştenitorului şi dacă socoteşte ca invoeala nu ocroteşte de ajuns interesele moştenitorilor reprezentanţi.
În caz de neînţelegere între moştenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre moştenitori, va chema toţi moştenitorii prin citaţii individuale la domiciliu şi va cauta sa stabilească o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor şi asupra despăgubirilor de acordat celorlalţi moştenitori, inscriind înţelegerea într-un proces verbal semnat şi de părţi.
În cazul cînd părţile nu cad la invoeala, judecătorul va trece la soţi lotul sau loturile ce sînt de împărţit între moştenitori, fixând totdeodată şi preţul potrivit încheind despre toate aceste operaţiuni un proces-verbal, semnat şi de părţile interesate.
În toate aceste cazuri judecătorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnatura sa.
Moştenitorul asupra căruia rămîne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga suma cuvenită ca despăgubire fiecărui moştenitor în parte şi are obligaţiunea sa achite partea fiecăruia în termen de 5 ani şi cu o dobînda de 5 la suta pe an, platibila din 6 în 6 luni, începînd cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar şi continuand anual la acelaşi termen. În caz de întîrziere mai mare de o luna dela data cînd urma să fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 124, excluderea moştenitorilor care nu şi-au împlinit obligaţiunile, rezilierea împărţelii şi facerea unei noui imparteli.
Constructiunile sau îmbunătăţirile funciare făcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra căruia a rămas totul, nu împiedica operaţiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă sa stabilească pe baza unei evaluări drepturile la despăgubiri ce se cuvin.
Moştenitorii loturilor pot să se imprumute la Casa centrala a împroprietăririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalţi comostenitori.
În acest caz Casa centrala a împroprietăririi va incasa odată cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datorită pentru plata preţului loturilor.
Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pămînt au libertatea de a dona sau a testa pînă la doua jugare, fără obligaţiunea pentru donatar sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilă.
Un regulament special făcînd parte integrantă din această lege, va desvolta în amănunt aplicarea principiilor din acest capitol.
Pentru asigurarea unei bune culturi a pămîntului micei proprietăţi, o cat mai buna întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micei proprietăţi, Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura şi tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura raţională şi intensiva, la desfacerea produselor lor şi îmbunătăţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat.
Acei cari nu vor îndeplini obligaţiunile prevăzute în articolele de mai sus, vor fi deposedati fără somaţiune printr-o hotărîre pronunţată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol judeţean şi după ce va fi citat pe cel a carei deposedare se cere.
Hotărîrea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul de apel este de 30 zile libere dela pronunţare.
Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărîrea tribunalului va fi definitivă, fără opoziţie sau recurs.
Procedura va fi gratuita şi părţile se vor cita din oficiu.
Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pămîntului plătită.
În toate cazurile de deposedare, loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care va dispune de ele conform prevederilor acestei legi.
Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat 4 rate semestrial din preţ, vor fi deposedati de către Casa centrala a împroprietăririi pe cale administrativă, după somaţie, în termen de 30 zile, punere în întîrziere ori judecata şi fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.
Îndată ce preţul exproprierii va fi statorit definitiv şi satenii îndreptăţiţi vor fi intrat în posesiune, se va calcula preţul de vânzare al imobilelor şi se va repartiza pe noui proprietari.
Satenii pot plati la intrarea în posesiune în total sau în parte valoarea pămîntului sau imobilelor expropriate.
Statul va contribui cu 50 la suta din preţul cumpărării imobilelor la impartasirea cu pămînt a acelor îndreptăţiţi de la art. 92.
Pentru pământul întrebuinţat la înfiinţarea şi completarea pasunilor şi pădurilor comunale, Statul nu contribuie la plata preţului.
Toate actele şi transmisiunile, fără nici o excepţie, privitoare la expropriere, precum şi toate actele judiciare şi extra-judiciare, făcute în executarea dispoziţiunilor privitoare la aplicarea acestei legi, sînt scutite de orice fel de taxe şi timbre, de asemenea actele şi transmisiunile, actele judiciare şi extra-judiciare făcute în scopul împărţirii pămîntului.
Toate obligaţiile financiare decurgînd din aplicarea acestei legi se fac în contul Statului prin Banca agrară, societate anonima cu sediul în Cluj, după normele şi în condiţiunile ce se vor stabili printr-o convenţiune aprobată de consiliul de miniştri.
Banca agrară îşi va spori treptat capitalul social iniţial, prin emisiuni, fuzionari sau participari, pînă la suma de 150 milioane. Aceste sporiri de capital prin derogare dela orice dispoziţii contrare cuprinse în legi şi ordonanţe, se vor face în baza deciziunilor consiliului de administraţie.
Fondul anticipat de Stat rămîne la dispoziţia Băncii agrare şi mai departe în aceleaşi condiţiuni.
Statutele Băncii agrare vor fi modificate conform dispoziţiunilor legii de faţa şi a conventiunii încheiate cu Statul şi vor fi aprobate de către consiliul de miniştri.
Cu autorizaţia şi în condiţiile stabilite prin jurnal al consiliului de miniştri, Banca agrară va beneficia de toate drepturile de Credit financiar, cari nu-şi au sediul principal pe teritoriul României şi însărcinată cu lichidarea afacerilor acestor institute.
În tot ce priveşte operaţiunile sale în legătură cu legea de faţa, Banca agrară va fi scutită de orice impozite şi competinte fiscale.
Pentru arenzile şi anuitatile restante, Banca agrară este autorizata să-şi urmărească debitorii pe cale administrativă.
Instrucţiunile şi regulamentul de aplicare vor completa şi lămuri în amănunt dispoziţiunile prevăzute în această lege.
Toate legile şi regulamentele contrarii legii de faţa sînt şi rămîn abrogate.
Executarea legii se face de ministerul agriculturii.
Procedura exproprierii pe baza legii de faţa se face de drept numai odată pentru fiecare moşie sau parte de moşie şi este terminată prin hotărîrea definitivă data de organele de aplicare. După terminarea exproprierii, dispoziţiile legii de faţa relativ la expropriere se abroga.
Orice tablouri, harti, procese-verbale şi alte documente dresate la aplicarea legii prezente se considera de documente publice. Toţi aceia cari, în orice calitate, ar contribui la introducerea unor date contrare adevărului în astfel de documente, inlesnind favorizarea ori pagubirea cuiva, se vor pedepsi după prevederile codului penal dar li se va aplica şi o pedeapsă disciplinară dela 1.000 pînă la 5.000 lei.
Judecata se aduce în prima instanţa de tribunal admiţându-se apelul la Curtea de apel.
Decretele-legi No. 3911/1919, No. 2470 din 1920 şi No. 4176/919 se ratifica. Ele se abroga dela data promulgării acestei legii.
Notă *) Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 112 şi 160/921
Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 160/921
Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No 112 şi 160/921
Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 160/921
Rectificat astfel prin Monitorul Oficial No. 160/921
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.