Decizie nr. 612 din 28 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercrim D amp;D" - S.R.L., Societatea Comercială "Dehantox" - S.R.L., Societatea Comercială. "Codemar Service" - S.R.L., Societatea Comercială "Dezinsect" - S.R.L. şi Societatea Comercială "Green Eco" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.350/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că actul normativ criticat nu face decât să reglementeze condiţiile de participare a operatorilor la licitaţia pentru prestarea serviciului de salubrizare a localităţilor, fără a indica un anume operator economic, astfel că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea principiilor specifice economiei de piaţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.350/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Mercrim D amp;D" - S.R.L., Societatea Comercială "Dehantox" - S.R.L., Societatea Comercială "Codemar Service" - S.R.L., Societatea Comercială "Dezinsect" - S.R.L. şi Societatea Comercială "Green Eco" - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat, prin aceea că acordă exclusivitate unui operator economic în vederea prestării serviciului de salubrizare pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, înlătură, practic, principiul economiei de piaţă şi al concurenţei loiale, creând un adevărat monopol pe plan local al respectivului operator în privinţa prestării acestui gen de servicii. În baza hotărârii consiliului local de dare în administrare sau de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, particularii (persoane fizice sau societăţi comerciale) sunt obligaţi să efectueze pe proprietatea lor activităţile de deratizare numai cu acel operator, fără posibilitatea selectării altui operator pe criteriile cererii şi ale ofertei sau ale raportului calitate/preţ, specifice economiei de piaţă. Aceasta echivalează, în opinia autorilor excepţiei, cu violarea dreptului de proprietate privată, mai exact a atributului usus, de vreme ce statul sau altă unitate de drept public poate să dispună doar în privinţa proprietăţii publice, nu şi a proprietăţii particularilor.

Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu se opune exigenţelor principiului garantării dreptului de proprietate privată stabilit de art. 44 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite prin lege, iar, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, dreptul de proprietate obligă proprietarul la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi a celorlalte sarcini care, potrivit legii, îi revin. Totodată, cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate trebuie astfel reglementat încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, ceea ce impune stabilirea unor limite rezonabile. Nu este încălcat nici principiul concurenţei loiale, prevăzut de art. 135 alin. (1) din Constituţie, deoarece Legea nr. 101/2006 conţine prevederi de natură să asigure respectarea acestui principiu, stabilind, aşa cum impune şi art. 9 pct. 1 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, criterii obiective pentru selectarea operatorilor serviciilor de salubrizare. Se precizează, totodată, că "nu se pune problema unei opţiuni a particularilor în ceea ce priveşte alegerea unui anumit operator de salubrizare, întrucât salubrizarea localităţilor se realizează prin intermediul unui serviciu public, de către operatorii selectaţi potrivit prevederilor Legii nr. 101/2006".

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006, cu modificările ulterioare, sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere sub niciun aspect principiilor economiei de piaţă, liberei iniţiative sau concurenţei, ci, dimpotrivă, se conformează acestora, prin aceea că asigură garantarea respectării de către autorităţile administraţiei publice locale a actelor normative referitoare la delegarea gestiunii serviciilor de salubrizare numai către operatorii care deţin licenţe. Apreciază că dispoziţiile art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, invocate, nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 17 din Legea nr. 224/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2007 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 3 noiembrie 2008. Textul de lege criticat are următorul conţinut:

Art. 19 alin. (2) lit. e): "(2) Operatorii, în conformitate cu prevederile legale, au dreptul la: [...] e) exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale, acordată fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, privind principiile specifice economiei României ca economie de piaţă, bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii. De asemenea, indicând prevederile art. 20 alin. (2) şi ale art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală, care consacră principiul aplicării cu prioritate a reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, precum şi a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, în cazul în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai puţin favorabile sau contrare, autorul excepţiei invocă prevederile art. 9 pct. 1 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, text care reglementează principiile specifice sistemului de achiziţii publice şi gestiunii finanţelor publice, bazate pe transparenţă, concurenţă şi criterii obiective, precum şi măsurile recomandate pentru luarea de decizii eficiente pentru prevenirea corupţiei.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 101/2006 stabileşte cadrul juridic pentru înfiinţarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanţarea şi controlul funcţionării serviciului public de salubrizare a localităţilor. Fiind un serviciu public, deci cu implicaţii de ordinul interesului public al unei anumite comunităţi, şi făcând parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, acesta se află sub controlul, conducerea şi coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale sau al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. Alegerea modalităţii de gestiune a serviciului de salubrizare - directă sau indirectă - se face prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, iar raporturile juridice dintre acestea şi operatorii serviciului de salubrizare sunt reglementate, după caz, prin hotărârea de dare în administrare a serviciului de salubrizare, în cazul gestiunii directe, sau contractul de delegare a gestiunii, în cazul gestiunii delegate. La darea în gestiune a serviciului public de salubrizare participă operatorii licenţiaţi de către Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, iar delegarea gestiunii serviciului de salubrizare are la bază criterii de transparenţă, competitivitate şi eficienţă, unităţile administrativ-teritoriale având totodată obligaţia să asigure tratament egal pentru toţi operatorii serviciilor de salubrizare care acţionează în cadrul acelei comunităţi locale sau al asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, după caz.

Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006 consacră în favoarea operatorilor selectaţi, potrivit procedurilor legale, să gestioneze serviciul public de salubrizare dreptul la exclusivitate în acest domeniu de activitate pe raza unei anumite comunităţi locale, astfel cum rezultă din hotărârea de dare în administrare, hotărârea de atribuire sau din contractul de delegare a gestiunii, după caz. Norma juridică criticată nu conferă un drept de exclusivitate unui anumit operator, ci asigură celui care, cu respectarea legii, gestionează serviciul de salubrizare, posibilitatea exercitării în concret a obligaţiilor sale specifice, asumate prin actele juridice indicate mai sus. Aşadar, textul legal examinat nu face decât să întărească efectul acelor acte juridice în baza cărora un operator, în condiţii de transparenţă şi egalitate de tratament, a dobândit gestiunea serviciului public de salubrizare.

Totodată, dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006 au menirea de a asigură realizarea efectivă a salubrizării localităţilor, dincolo de voinţa fiecărui individ. Fiind un serviciu de interes public, ar fi inadmisibil ca acesta să fie lăsat la libera apreciere a individului, care, aşa cum arată în motivare chiar autorii excepţiei, pot fi de acord sau nu ca prestarea acestui serviciu să fie realizată de un anumit operator, punând astfel în pericol sănătatea publică, valoare ocrotită la nivel constituţional de art. 35. Potrivit alin. (2) al art. 35 din Constituţie, "statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept" (la un mediu sănătos), iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător", astfel că dispoziţiile criticate reprezintă expresia acestor norme fundamentale.

Aşa fiind, Curtea nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, constată că prevederile art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi ale art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercrim D amp;D" - S.R.L., Societatea Comercială "Dehantox" - S.R.L., Societatea Comercială. "Codemar Service" - S.R.L., Societatea Comercială "Dezinsect" - S.R.L. şi Societatea Comercială "Green Eco" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.350/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi