Decizie nr. 220 din 15 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) şi c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 1.709/33/2009 şi nr. 5.000/2/2009 ale acestei instanţe.

La apelul nominal răspunde pentru partea Ileana Vale avocatul Ovidiu Podaru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 1.854D/2010 şi nr. 3.102D/2010, având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.102D/2010 la Dosarul nr. 1.854D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului Ovidiu Podaru, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că procedura acordării de despăgubiri pentru imobilele care au fost preluate în mod abuziv în perioada comunistă este reglementată distinct prin titlul VII al Legii nr. 247/2005. Această procedură cuprinde dispoziţii cu caracter special, însă nu pune la dispoziţia persoanelor interesate o cale efectivă şi eficientă de realizare a drepturilor lor, aspect ce a fost constatat deja de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg, culminând cu hotărârea-pilot pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii contra României. În acest sens, depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, apreciază că prin critica formulată se tinde spre modificarea procedurii speciale reglementate prin textul de lege criticat, caz în care instanţa de contencios constituţional s-ar transforma în legiuitor pozitiv.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 17 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.709/33/2009 şi nr. 5.000/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) şi c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată în cauze civile având ca obiect acordarea de despăgubiri.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal susţine că neconstituţionalitatea textului de lege criticat derivă din împrejurarea că acordarea efectivă a despăgubirilor, stabilite potrivit procedurii reglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005, este prevăzută sub o condiţie pur potestativă, întrucât realizarea obligaţiei legale ce incumbă Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor depinde exclusiv de voinţa autorităţilor de a asigura disponibilităţile financiare necesare acordării despăgubirilor la care statul român s-a obligat prin reglementarea respectivă. În opinia instanţei, beneficiarii titlurilor de despăgubire şi ai titlurilor de plată emise în procedura reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005 au un drept de creanţă asupra statului român, or, în privinţa creanţelor asupra statului, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi se interpretează în raport cu art. 20 alin. (1) din Constituţie, în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că se bucură de protecţie constituţională orice creanţă asupra statului. Ca atare, plasarea sub condiţie pur potestativă a dreptului la acordarea efectivă a despăgubirilor stabilite de statul român şi derobarea statului de îndeplinirea obligaţiei ce îi revine reprezintă, în opinia instanţei, o nesocotire a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, prin aceea că prevede posibilitatea de a plăti despăgubirile la un moment viitor şi nesigur pentru beneficiar, fără a reglementa criterii obiective de natură a permite persoanei să identifice perioada în care îşi va realiza creanţa.

În final, instanţa consideră că textul de lege criticat contravine şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care invocă Hotărârea din 22 iunie 2004, pronunţată în Cauza Broniowski împotriva Poloniei, şi Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky contra Slovaciei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 18^2 lit. a) şi c) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale. În acest sens, arată că instituirea unui termen în vederea transferului despăgubirilor în numerar nu are caracterul unei condiţii pur potestative, întrucât acordarea despăgubirilor nu depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi. Faptul că transferul despăgubirilor în numerar se realizează în 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, atâta vreme cât dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garantează creanţele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18^2 lit. a) şi c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Aceste prevederi de lege au fost modificate prin articolul unic alin. (1) pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi au următorul cuprins:

–Art. 18^2 lit. a) şi c): "În cazul prevăzut la art. 18^1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:

a)dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcţie, care, după reţinerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare;[...] c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar şi acţiuni emise de Fondul «Proprietatea», se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care, după reţinerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită şi un titlu de conversie, pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire şi valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit. a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b)."

În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate", şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată face parte din cap. V^1 "Valorificarea titlurilor de despăgubire. Stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul «Proprietatea»" al titlului VII intitulat "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate acestei legi, şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" şi/sau, după caz, în funcţie de opţiunea titularului ori a titularilor înscrişi în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele şi în condiţiile prevăzute în legea mai sus menţionată. Titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar, o sumă de maximum 500.000 lei.

După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată.

Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii acestora în una dintre modalităţile prevăzute de cap. V^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, în termen de 3 ani de la data emiterii.

Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica referitoare la faptul că se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi "prin posibilitatea de a plăti despăgubirile la un moment viitor şi nesigur pentru beneficiar, fără a reglementa criterii obiective de natură a permite persoanei să identifice perioada în care îşi va realiza creanţa".

De altfel, prin jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că "pentru stabilirea măsurilor reparatorii aferente imobilelor preluate abuziv, legiuitorul a prevăzut mai întâi o etapă administrativă, necesară pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al acestora, raţiune pentru care a constituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu alin. (2) teza a doua al acestui text constituţional, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) şi c) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 1.709/33/2009 şi nr. 5.000/2/2009 ale acestei instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora