Decizie nr. 259 din 20 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului "contravenient", şi ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia "necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal" din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Leon Rus într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj.

În motivarea excepţiei autorul acesteia are în vedere următoarele aspecte: "1. stabilirea nejudiciară a vinovăţiei contravenţionale şi sarcina probei în procedura judiciară contravenţională de drept comun;

2.aplicabilitatea normelor constituţionale şi contravenţionale consacrând dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie;

3.violarea dreptului la respectarea prezumţiei de nevinovăţie de normele juridice privind procedura contravenţională de drept comun;

4.contrarietatea dintre normele juridice privind procedura contravenţională judiciară de drept comun şi principiul constituţional şi convenţional al statului de drept şi democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului".

I. Prima critică de neconstituţionalitate are în vedere două probleme distincte: stabilirea nejudiciară a vinovăţiei contravenţionale şi sarcina probei în procedura judiciară contravenţională de drept comun.

Cu referire la stabilirea nejudiciară a vinovăţiei contravenţionale, se consideră că utilizarea, în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, şi în special în art. 18, art. 16 alin. (1), (5) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 38 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 28 şi 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 14 alin. (3) şi art. 39 alin. (2), a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmă că a săvârşit o contravenţie are "semnificaţia de persoană vinovată de săvârşirea unei contravenţii, iar nu de persoană cercetată sau acuzată de săvârşirea unei contravenţii, înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale să rămână irevocabil şi executoriu". De asemenea, toate aceste elemente "semnifică evident stabilirea, direct prin lege, a faptului că ne aflăm în prezenţa unei fapte prevăzute şi sancţionate de acte normative contravenţionale, că acestea prezintă pericol social şi că ea a fost săvârşită cu vinovăţie de persoana în cauză".

În legătură cu sarcina probei în procedura contravenţională de drept comun, se arată că, în ipoteza în care sancţiunea contravenţională "a fost aplicată anterior de agentul administrativ, «contravenientul» care formulează plângerea se află în situaţia de a fi partea care a sesizat instanţa judecătorească". Ca atare, el are poziţia procesuală de contestator, în timp ce organul care a aplicat sancţiunea este intimaţi, acestuia revenindu-i şi sarcina de a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal. Pe această cale, contestatorul "contravenient" trebuie să îşi dovedească nevinovăţia în faţa judecătorului, fără ca agentul administrativ să fie obligat să dovedească vinovăţia persoanei căreia i-a aplicat sancţiunea.

II. A doua critică de neconstituţionalitate are în vedere aplicarea în materia contravenţiilor a prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţia României şi de art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, principala problemă pe care o ridică autorul excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere faptul că materia contravenţiilor intră în domeniul "penal", chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care ţin de natura faptei şi de gravitatea sancţiunii.

III. Potrivit celei de-a treia critici de neconstituţionalitate, normele legale privind procedura judiciară contravenţională de drept comun violează dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie. În acest sens, se arată că prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată atât de instanţa judecătorească, cât şi de legiuitor, ca şi de structurile administrative în activitatea de aplicare a legii. Totodată, prezumţia de nevinovăţie "comandă ca sarcina probei să revină acuzării" şi ca orice dubiu să profite "acuzatului", aşa cum s-ar fi pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele, în cauza Barbera, Messegue şi Jabardo împotriva Spaniei, 1988. În concluzie, consideră că "procedura contravenţională română de drept comun violează evident dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, consacrat de art. 6 paragraful 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi interpretat în lumina instanţei de contencios european".

IV. În sfârşit, o ultimă critică de neconstituţionalitate constă în aceea că principiul statului de drept şi democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, ar fi încălcat de normele juridice privind procedura contravenţională judiciară de drept comun, prin faptul că "poliţistul este liber să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile potrivit unei competenţe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei «acuzaţiilor» şi sancţiunilor sale îndreptate împotriva «contravenienţilor» automat vinovaţi, aceştia fiind obligaţi să adune şi să prezinte probe pentru a anula măsura poliţistului, pentru a înlătura sancţiunea care le-a fost aplicată de acesta, pentru a-şi dovedi nevinovăţia". Ca atare, consideră că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, sunt contrare şi art. 1 alin. (3) din Constituţie, interpretat potrivit art. 20 alin. (1) din aceasta, "în lumina preambulului Convenţiei europene a drepturilor omului, interpretat, la rândul său, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului".

Judecătoria Cluj-Napoca, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 183/2003.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului "contravenient", şi ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia "necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal" din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ordonanţă modificată şi completată prin Legea nr. 526/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.149 din 6 decembrie 2004, prin Legea nr. 352/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 27 ianuarie 2006.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 16 alin. (1) şi (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...]

(7)În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";

–Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.";

–Art. 18: "Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.";

–Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.";

–Art. 25 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunică, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate. [...]

(3)În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, odată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunică şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.";

–Art. 26 alin. (3): "În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.";

–Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.";

–Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

(2)Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).

(3)Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:

a)achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora efectuării plăţii;

b)se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.";

–Art. 33 alin. (1): "Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.";

–Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile care definesc România ca stat de drept, democratic şi social, precum şi preambulului şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare identică şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că "utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat că "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare". Nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală nu a fost reţinută, constatându-se că legiuitorul îi atribuie agentului constatator competenţe în concordanţă cu principiile şi normele constituţionale.

Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu