Decizie din 7 februarie 2012

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 7 februarie 2012 într-o cameră compusă din:

Josep Casadevall, preşedinte,

Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer,

Jan Sikuta, Ineta Ziemele,

Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, judecători,

şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al secţiei,

având în vedere cererile menţionate anterior introduse la data de 19 iulie 2011,

după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1.Reclamantele, doamnele Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu, sunt resortisanţi români, născute în 1951, 1950, 1954 şi 1948, şi locuiesc în Sfântu Gheorghe şi în Sâncraiu. Reclamantele sunt reprezentate în faţa Curţii de A. Hărăstăşanu, avocat din Braşov.

A. Circumstanţele cauzei

2.Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamante, pot fi rezumate după cum urmează.

3.Reclamantele s-au pensionat între 2006 şi 2008 după ce fuseseră grefiere la parchete şi tribunale din judeţul Covasna o perioadă de peste 30 de ani.

4.Pensiile lor calculate conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice erau cuprinse între 3.109 lei româneşti (RON) şi 4.785 RON. În temeiul legii menţionate anterior, valoarea pensiilor reprezenta, în medie, 80% din ultimul salariu brut primit înainte de pensionare. Legea preciza că dacă pensia calculată pe baza Legii nr. 567/2004 era superioară pensiei calculate conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, diferenţa era acoperită de bugetul de stat.

5.Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor pentru a asigura echilibrul bugetar în perioada de criză economică, mai multe sisteme speciale de pensii printre care şi cel al personalului auxiliar din justiţie au fost abrogate. Într-un termen de 30 de zile după intrarea în vigoare a noii legi, pensiile au fost recalculate conform criteriilor Legii nr. 19/2000, adică în funcţie de vârsta de pensionare, de durata şi de valoarea contribuţiilor. Consecinţa punerii în aplicare a acestui nou sistem a fost diminuarea pensiilor reclamantelor cu aproximativ 70%.

6.La fel ca numeroase persoane afectate de eliminarea sistemelor speciale de pensii, reclamantele au contestat deciziile administrative care le stabileau noile drepturi la pensie.

7.Invocând dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţie, precum şi jurisprudenţa Curţii, acestea au susţinut că s-a adus o atingere disproporţionată dreptului lor la respectarea bunurilor prin diminuarea substanţială şi definitivă a pensiilor.

8.Prin hotărârile pronunţate între 11noiembrie 2010 şi 7 aprilie 2011, Tribunalul Covasna a admis acţiunile, a anulat noul calcul şi a menţinut vechile pensii. Tribunalul a hotărât că diminuarea constituia o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor care nu era proporţională cu scopul urmărit, adică restabilirea echilibrului bugetar, din moment ce era definitivă şi viza mai mult de jumătate din pensie, punând, astfel, în pericol menţinerea unui nivel de viaţă decent. În plus, tribunalul a estimat că schimbarea modului de calcul nu putea fi aplicată retroactiv în cazul persoanelor care se pensionaseră sub regimul Legii nr. 567/2004.

9.Casa teritorială de pensii a formulat recursuri. Reclamantele se opun şi invocă mai multe hotărâri definitive ale curţilor de apel care dăduseră câştig de cauză unor persoane care se aflau într-o situaţie identică cu a lor.

10.Curtea de Apel Braşov, pe baza jurisprudenţei Curţii Constituţionale care declarase Legea nr. 119/2010 conformă cu dispoziţiile constituţionale privind proprietatea şi neaplicarea retroactivă a legilor, a admis recursurile şi a respins acţiunile prin hotărâri definitive emise între 7 aprilie şi 13 mai 2010.

11.În ceea ce priveşte conformitatea Legii nr. 119/2010 cu Convenţia, Curtea de Apel nota că partea contributivă a pensiei fusese menţinută, eliminarea vizând doar partea necontributivă care era finanţată de bugetul statului. Subliniind că valoarea pensiilor, după diminuare, era apropiată de media pensiilor din sistemul general şi, în orice caz, superioară pensiei minime garantate prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, aceasta a concluzionat că diminuarea nu constituia o atingere disproporţionată adusă dreptului la respectarea bunurilor şi că măsura era justificată de nevoia de a restabili echilibrul bugetar şi de a refonda sistemul de pensii pe baze echitabile.

12.În cele din urmă, amintind că precedentul nu constituie o sursă de drept, Curtea de Apel a respins argumentul întemeiat pe existenţa unor hotărâri definitive contrare.

B. Dreptul şi practica interne relevante

1.Dispoziţiile legale relevante

13.Legea nr. 19/2000 stabileşte un sistem general de pensii bazat pe contribuţii care permit acumularea de puncte. Valoarea pensiei este egală cu suma punctelor acumulate în cursul vieţii profesionale multiplicată cu valoarea punctului la momentul pensionării.

14.Pe lângă sistemul general, mai multe sisteme speciale au fost stabilite pentru a acoperi anumite categorii profesionale din sectorul public: militari, poliţişti, diplomaţi, magistraţi şi funcţionari din justiţie, parlamentari şi funcţionari ai Parlamentului şi personal din aviaţia civilă.

15.Art. 68 din Legea nr. 567/2004 dispunea că salariatul care are 25 de ani în specialitate beneficia la vârsta legală de pensionare de o pensie de serviciu care reprezenta 80% din ultimul salariu brut. Pentru fiecare an suplimentar era prevăzută o creştere de 1% a pensiei, în limita ultimului salariu brut.

16.O parte din pensia de serviciu era plătită de casele de pensii care calculau această parte după criteriile Legii nr. 19/2000 în funcţie de contribuţiile plătite în timpul anilor de activitate. Diferenţa dintre valoarea totală a pensiei de serviciu şi suma plătită de casele de pensii era acoperită integral de bugetul statului.

17.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009, aprobată prin Legea nr. 196/2009, a instituit pentru persoanele cărora li se aplică sistemul general de pensii o pensie socială minimă garantată al cărei cuantum a fost stabilit prin Legea nr. 118/2010 la 350 RON.

18.Legea nr. 119/2010 a pus capăt sistemelor speciale de pensii. În expunerea de motive se preciza că aceste măsuri erau necesare pentru menţinerea echilibrului bugetar în contextul agravării crizei economice globale, pentru menţinerea angajamentelor luate faţă de instituţiile financiare internaţionale şi pentru a corecta inegalităţile apărute între sistemele speciale şi sistemul general.

19.Conform legii, într-un termen cuprins între 30 de zile şi 5 luni, pensiile din sistemele speciale trebuiau recalculate după criteriile prevăzute de Legea nr. 19/2000. Perioada de activitate a fost asimilată stagiilor de cotizare în sensul Legii nr. 19/2000. Foştii militari şi poliţiştii au păstrat anumite avantaje în ceea ce priveşte calculul duratei stagiilor de cotizare.

2.Practica judiciară internă relevantă

a)Poziţia Curţii Constituţionale

20.La cererea parlamentarilor, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a părţilor la proceduri interne, Curtea Constituţională a fost chemată să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii nr. 119/2010.

21.Prin deciziile emise la 25 iunie 2010 şi 27 septembrie 2011, aceasta a considerat că legea era conformă cu Constituţia, cu excepţia dispoziţiilor privind eliminarea pensiei de serviciu a magistraţilor.

22.Curtea Constituţională a estimat că nu fusese adusă nicio atingere dreptului la respectarea bunurilor din moment ce partea contributivă a pensiei era menţinută.

23.În ceea ce priveşte partea suplimentară asigurată de bugetul statului, Curtea Constituţională a considerat că aceasta nu constituia un drept dobândit, ci că depindea de existenţa resurselor financiare şi de alegerile economice şi sociale ale statului în perioada de criză economică.

24.Curtea Constituţională a estimat de asemenea că noul mod de calcul nu constituia un caz de aplicare retroactivă a legii, ci o evoluţie a sistemului de pensii. În ceea ce priveşte modul de calcul al pensiei foştilor militari şi poliţişti care rămânea mai favorabil, aceasta a considerat că respectiva diferenţă era justificată de natura profesiei lor care implică o uzură fizică accentuată şi punerea în pericol a sănătăţii şi a vieţii lor.

25.În cele din urmă, în ceea ce priveşte pensiile magistraţilor, Curtea Constituţională a considerat că menţinerea integrală a pensiei de serviciu era necesară pentru a le asigura un nivel de viaţă decent şi, în consecinţă, pentru a păstra independenţa şi imparţialitatea justiţiei.

b)Jurisprudenţa instanţelor interne

26.Noul mod de calcul al pensiilor a făcut obiectul a sute de litigii introduse în faţa instanţelor interne de către foşti funcţionari din sistemul judiciar.

27.Conform informaţiilor furnizate de reclamante, în 269 de litigii, curţile de apel din Timişoara, Piteşti, Braşov, Ploieşti, Galaţi, Bucureşti şi Târgu Mureş au admis aceste acţiuni prin hotărâri definitive pronunţate în 2011. Bazându-se în principal pe Convenţie şi pe jurisprudenţa Curţii, aceste curţi de apel au estimat că atingerea adusă dreptului la pensie al personalului auxiliar din justiţie fusese disproporţionată datorită caracterului său definitiv şi datorită amplorii, Guvernul neprevăzând niciun dispozitiv pentru atenuarea efectelor acestei reduceri drastice a veniturilor. De altfel, curţile de apel au considerat că eliminarea sistemului special şi asimilarea acestuia cu sistemul general nu au condus la o restabilire echitabilă a sistemului de pensii, ci la apariţia de noi discriminări din moment ce noul mod de calcul nu ţine cont de datoriile şi obligaţiile specifice care revin personalului auxiliar din justiţie.

28.În 35 de litigii, printre care şi cele în care sunt implicate reclamantele, curţile de apel din Cluj-Napoca, Braşov, Bucureşti, Ploieşti şi Târgu Mureş au respins acelaşi tip de acţiuni, considerând că schimbarea modului de calcul ţinea de marja de apreciere a puterii legislative şi că reducerea care a decurs din aceasta nu era disproporţionată.

c)Poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

29.După ce a constatat că există o jurisprudenţă divergentă privind aplicarea Legii nr. 119/2010, procurorul general şi mai multe curţi de apel au formulat recurs în interesul legii şi au solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o decizie prin care să fie asigurată o interpretare şi o aplicare unitară a legii.

30.Printr-o hotărâre din 12 decembrie 2012, Înalta Curte a respins recursul. După ce a notat că aceste divergenţe aveau ca sursă concluziile diferite la care instanţele interne au ajuns în cadrul controlului proporţionalităţii diminuării pensiilor, aceasta a considerat că era imposibil să se impună, prin intermediul unei interpretări general valabile, o practică judiciară unitară în acest domeniu.

31.Aceasta a estimat că, din moment ce instanţele interne se bazau pe Convenţie şi pe jurisprudenţa Curţii, acestea trebuiau să aplice în fiecare caz concret testul proporţionalităţii cerut de art. 1 din Protocolul nr. 1 şi să tragă concluziile care se impuneau, adică să valideze noua pensie redusă sau să menţină vechea pensie.

Capete de cerere

32.Invocând art. 6 şi 14 din Convenţie, reclamantele se plâng de o atingere adusă principiului securităţii juridice datorită jurisprudenţei contradictorii a curţilor de apel care au admis acţiuni similare, permiţând astfel unor persoane care se aflau într-o situaţie identică cu a lor să beneficieze de vechile pensii.

33.Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din Convenţie, acestea pretind că reforma sistemelor de pensii a adus atingere dreptului lor la respectarea bunurilor, privându-le de pensia stabilită la momentul pensionării lor, în timp ce alte categorii sociale, precum foştii membri ai forţelor de ordine, beneficiază în continuare de un mod de calcul mai favorabil.

ÎN DREPT

A. Conexarea cauzelor

34.Curtea constată că cererile înregistrate cu nr. 45.312/11, 45.581/11, 45.583/11, 45.587/11 şi 45.588/11 sunt similare în ceea ce priveşte capetele de cerere ridicate şi problemele de fond pe care acestea le pun. În consecinţă, aceasta consideră adecvat să le conexeze, în temeiul art. 42 ┬► 1 din regulament.

B. Cu privire la capetele de cerere întemeiate pe art. 6 şi 14 din Convenţie

35.Reclamantele pretind că au fost încălcate art. 6 şi 14 din Convenţie, din cauza jurisprudenţei contradictorii a curţilor de apel care ar fi adus atingere principiului securităţii juridice şi ar fi creat o discriminare în raport cu alte persoane aflate într-o situaţie similară.

36.În stadiul actual al dosarului, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunţe asupra admisibilităţii capetelor de cerere şi consideră necesar să le comunice Guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 § 3 lit. b) din regulament.

C. Cu privire la capetele de cerere întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 14 din Convenţie

37.Reclamantele afirmă că diminuarea pensiilor lor le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 şi a antrenat o discriminare, contrară art. 14, în raport cu alţi pensionari care beneficiază încă de un mod de calculare a pensiilor mai favorabil.

38.Art. 1 din Protocolul nr. 1 este redactat astfel:

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.

39.Art. 14 din Convenţie prevede:

Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de (...) convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

40.Curtea aminteşte că dacă art. 1 din Protocolul nr. 1 garanta plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuţii la o casă de asigurări, acesta nu ar putea fi interpretat ca dând dreptul la o pensie de o valoare determinată [a se vedea, mai ales, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croaţiei (dec.), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei (dec.), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, şi Maggio şi alţii împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 şi 56.001/08, § 55, 31 mai 2011].

41.Curtea aminteşte de asemenea că statele părţi la Convenţie se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice şi sociale, Curtea consideră că autorităţile naţionale se află în principiu într-o poziţie mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv şi aceasta respectă alegerile lor, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă [Jankovic, menţionată anterior, Kuna, menţionată anterior, şi Mihaieş şi Senteş împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 şi 44.605/11, 6 decembrie 2011].

42.În speţă, Curtea notează că reforma sistemelor de pensii avea la bază raţiuni obiective prezentate la adoptarea Legii nr. 119/2010, adică contextul economic actual şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (a se vedea pct. 18 de mai sus).

43.Aceasta notează, de asemenea, că pensia care era datorată reclamantelor în temeiul contribuţiilor plătite în timpul anilor de activitate nu a fost deloc afectată de reformă şi că acestea nu au pierdut decât partea complementară a pensiei, care era acoperită integral de bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care acestea beneficiaseră anterior în calitatea lor de personal auxiliar din justiţie.

44.În această privinţă, Curtea consideră că diminuarea pensiilor reclamantelor, deşi substanţială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a obţine echilibrul bugetar şi de a corecta disparităţile existente între diferitele sisteme. După exemplul Curţii Constituţionale, Curtea estimează că aceste motive nu ar putea fi considerate nerezonabile sau disproporţionate.

45.Curtea ţine seama şi de faptul că reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale dobândite în temeiul contribuţiilor plătite în timpul anilor de activitate.

46.În ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea aminteşte că o distincţie este discriminatorie, în sensul art. 14 al Convenţiei, dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.

47.În speţă, Curtea estimează că faptul că foştii membri ai forţelor de ordine beneficiază încă de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil ţine tot de marja de apreciere a statului. În orice caz, este necesar să se observe că această diferenţă nu este lipsită de justificare şi că Curtea Constituţională a concluzionat că natura profesiei lor constituia motivul acordării anumitor privilegii.

48.Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamante nu le-au făcut să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor şi nu le-au discriminat contrar legii în raport cu alţi pensionari.

49.Rezultă că cererile trebuie să fie respinse, în aplicarea art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

–decide să conexeze cererile;

–amână examinarea capătului de cerere al reclamantelor întemeiat pe art. 6 şi 14 din Convenţie;

–declară cererile inadmisibile pentru celelalte capete de cerere.

Josep Casadevall,

preşedinte

Marialena Tsirli,

grefier adjunct

Lista cererilor:

1.45.312/11 Frimu împotriva României

2.45.581/11 Timar împotriva României

3.45.583/11 Tanko împotriva României

4.45.587/11 Molnar împotriva României

5.45.588/11 Gheţu împotriva României