Decizie nr. 182 din 16 noiembrie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 şi prin Legea nr. 99/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. din Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal răspund Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, reprezentată prin Gheorghe Arba, Banca de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. Bucureşti, reprezentată prin consilier juridic Vasilica Simionescu, Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, reprezentată prin consilier juridic Carmen Caracas, lipsind Societatea Comercială "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, judeţul Maramures, RENEL Baia Mare, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală Mara Nord Sighetu Marmatiei, Regia Autonomă "Apele Române" Cluj, Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Maramures, Societatea Comercială "Hermes Contact" - S.A. Baia Mare, Direcţia de telecomunicaţii Maramures, Societatea Comercială "Acqterm" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comercială "Sighetfor" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comercială "Trust Miron" - S.R.L. Baia Mare şi Credit Bank - Sucursala Maramures, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Societăţii Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei solicita amânarea judecării cauzei, întrucât apărătorul sau este bolnav şi nu se poate prezenta la dezbateri.

Reprezentantul Băncii de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. Bucureşti şi al Băncii "Transilvania" - S.A. Baia Mare se opun acordării unui termen, considerând cauza în stare de judecată.

Procurorul nu se opune la cererea de amânare formulată.

Curtea, deliberând asupra cererii, o respinge, constatând ca anterior s-a mai dispus amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond reprezentantului autorului excepţiei, care declara ca lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Băncii de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. Bucureşti considera ca excepţia este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de textul criticat.

Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, prin reprezentant, solicita respingerea excepţiei ca netemeinica şi nelegală, sustinand ca o astfel de excepţie se putea ridica numai de către titularul dreptului pretins îngrădit, respectiv de Societatea Comercială "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, judeţul Maramures, şi doar la data cererii de renunţare la judecata. De asemenea, se susţine ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă normele constituţionale prevăzute de art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie.

Reprezentantul Ministerului Public susţine ca, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un litigiu care are ca obiect lichidarea Societăţii Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, instanţa de contencios constituţional a fost legal sesizată. Pe fond, acesta solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, arătând ca prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 1999, pronunţată în Dosarul nr. 1.585/1996, Tribunalul Maramures - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, devenit art. 26 alin. (5) în urma modificării prin Legea nr. 99/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei.

În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul la justiţie. În opinia autorului excepţiei "accesul liber la justiţie implica şi dreptul de a renunţa la acţiune sau la dreptul pretins, fără nici o ingradire". Se considera ca, întrucât art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 prevede că procedura va continua în pofida renunţării creditorului, aceasta dispoziţie este neconstitutionala.

Exprimandu-şi opinia, instanţa judecătorească apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "scopul pentru care a fost creata procedura falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, care este o procedură de executare silită, cu caracter judiciar şi consensual, ce justifica o anumită celeritate, a fost acela de a asigura reparaţia echitabila, egalitara a prejudiciilor suferite de toţi creditorii falitului, prin insolventa acestuia, în sensul că, din rezultatul financiar al procedurii falimentului, fiecare creditor va primi o cota-parte direct proporţională cu ponderea pe care o are propria sa creanta în totalul masei credale. Aceasta procedura este colectivă, unica şi unitară pentru toţi creditorii. Cum renunţarea la judecata, potrivit art. 246 din Codul de procedură civilă, este un act individual, iar în speta exista coparticipare procesuala activa a creditorilor, renunţarea unuia dintre creditori la judecata nu produce nici un efect faţă de ceilalţi creditori care au solicitat continuarea judecaţii, respectiv procedura falimentului".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului "sunt în deplin acord cu prevederile din Constituţie, deoarece în speta creditorul a făcut uz de dispoziţiile procedurale privind renunţarea la judecata şi renunţarea la drept. Astfel fiind, continuarea şi eventuala extindere a procesului nu îl mai privesc pe acest creditor, ci pe debitorul a cărui încetare de plati a fost constatată de instanţa, precum şi pe alţi creditori ai acestuia din urma". Se apreciază totodată ca "autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie probleme referitoare la constatarea încetării de plati, la exigibilitatea creanţelor altor creditori ai săi, precum şi la aplicabilitatea într-un asemenea proces a prevederilor Codului de procedura civilă, care reglementează renunţarea la acţiune şi renunţarea la drept", acestea fiind însă aspecte care vizează aplicarea legii, de competenţa instanţei judecătoreşti sesizate, iar nu a Curţii Constituţionale. De asemenea, se considera ca "autorul excepţiei pierde din vedere specificitatea procedurii falimentului, precum şi deplina compatibilitate a acesteia cu prevederile legii fundamentale", procedura falimentului reprezentând "o formă de executare colectivă, fundamentată pe principiul egalităţii creditorilor, asigurând o imbinare a intereselor acestora cu acelea ale creditului general". Reglementarea cuprinsă în Legea nr. 64/1995 urmăreşte satisfacerea intereselor tuturor creditorilor comerciantului debitor aflat în dificultate, debitorul fiind supus unei singure proceduri care se desfăşoară sub autoritatea instanţei judecătoreşti competente. Se apreciază ca toate aceste elemente conferă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului un caracter de ordine publică şi, în consecinţa, criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt neconstituţionale. Sub aspect constituţional, se considera ca "Legea nr. 64/1995, în ansamblu, şi art. 26 alin. (5), în particular, îşi găsesc fundamentul în dispoziţiile art. 134 alin. (1) din Constituţie, conform cărora economia României este economie de piaţa. Riscul şi esecul în afaceri, privite ca realitati economice, precum şi procedura falimentului, văzută ca o realitate juridică, reprezintă elemente care caracterizează în cea mai mare măsura o economie de piaţa, indiferent de gradul ei de dezvoltare existent la un moment dat". În consecinţa, se apreciază ca dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiată. Se arata ca susţinerea conform căreia "dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, care presupune şi posibilitatea de a renunţa la judecata", trebuie înlăturată, întrucât exerciţiul acestui drept trebuie realizat cu respectarea drepturilor celorlalte persoane interesate şi a ordinii publice, conform maximei "qui suo jure utitur, neminem laedit". Exista situaţii, se arata în continuare, când din motive de ordine publică renunţarea la judecata nu poate produce efecte decât faţă de reclamantul renuntator ori nici măcar faţă de acesta, cum este cazul excepţiilor de neconstituţionalitate. În ipoteza acestor excepţii art. 26 din Regulamentul Curţii Constituţionale dispune ca, o dată sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii textului legal criticat, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea ori stingerea procesului. Se mai arata ca, "în cazul existenţei unei coparticipari procesuale active, renunţarea la judecata a unuia dintre reclamanţi nu afectează cererile celorlalţi, care vor continua să fie judecate. Or, procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, astfel cum este prevăzută de Legea nr. 64/1995, este o procedură cu caracter concursual, pornită prin acţiunea unuia sau mai multor creditori, acţiune având drept cauza (causa debendi) starea de încetare a plăţilor în care se afla patrimoniul debitorului comerciant. Aceasta procedura o dată declansata, asa cum este cazul de faţa, îşi produce efectele faţă de întreaga masa de creditori ai debitorului, care, depunându-şi creanţele, devin parte activa în procedura şi, prin aceasta, nu sunt afectaţi de actele de dispoziţie ale uneia dintre părţi". În concluzie, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.

Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Acest text legal a fost modificat, ulterior invocarii excepţiei, prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, alin. (3) al art. 26, obiect al excepţiei devenind alin. (5) al aceluiaşi articol. În consecinţa, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995. Potrivit acestor prevederi, "Dacă judecătorul-sindic stabileşte ca debitorul este în încetare de plati, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinta".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca textul sus-menţionat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât nu recunoaşte efectele renunţării la acţiune şi la drept, facuta de creditorul care a declansat procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 şi care ulterior şi-a realizat creanta, în urma plăţii efective, efectuată de buna voie de către debitor.

Examinând susţinerea referitoare la respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila, sub cuvânt ca soluţionarea cauzei nu depinde de textul legal criticat, Curtea Constituţională constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece excepţia ridicată priveşte aspecte legate chiar de procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ce constituie obiectul litigiului dedus judecaţii.

În aceste condiţii, trecând la examinarea pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată. Este adevărat ca, potrivit dispoziţiilor art. 246 şi 247 din Codul de procedură civilă, renunţarea la acţiune sau la drept de către titularul acţiunii împiedica instanţa de judecată sa continue procesul, dar aceasta renunţare se poate face numai în anumite condiţii şi cu învoirea celeilalte părţi.

Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, este o procedură colectivă, unica şi concursuala pentru toţi creditorii, ceea ce înseamnă ca renunţarea la acţiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renunţat, chiar dacă la cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu şi pentru ceilalţi creditori care au solicitat continuarea procedurii falimentului faţă de debitor, pentru ca numai astfel creditorii îşi vor putea recupera creanţele.

Dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 îşi găsesc temeiul în prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Economia României este economie de piaţa", şi în dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, conform căruia "Statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Legea nr. 64/1995 răspunde acestor cerinţe, reglementand modalităţile prin care circuitul comercial este protejat de efectele neexecutării culpabile a obligaţiilor băneşti. Legea oferă atât un mecanism prin care creditorii îşi pot realiza creanţele, cat şi mijloacele juridice prin care activele debitorului pot fi reintroduse în sfera economică, acesta având totodată posibilitatea ca în condiţii determinate să îşi reorganizeze activitatea şi să îşi relanseze comerţul.

Aplicarea dispoziţiilor legale criticate poate fi cerută de oricare dintre creditorii care şi-au declarat creanţele în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

De altfel Curtea Constituţională, fiind sesizată într-o alta cauza să se pronunţe asupra constituţionalităţii unui text din Codul de procedură civilă, şi anume art. 330^4 , care se referă la posibilitatea celorlalţi participanţi la proces de a solicita continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a statuat ca dispoziţiile acestui text de lege nu contravin nici unei prevederi constituţionale, fiind conforme cu prevederile art. 128 şi 130 din Constituţie. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată la cererea unei părţi nu încalcă prevederile constituţionale sus-menţionate, iar pe de altă parte, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă, care nu poate fi cenzurata de Curtea Constituţională.

În materia procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, posibilitatea continuării procesului de către celelalte părţi, în cazul în care una renunţa la acţiune sau la drept ori la calea de atac, nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.

În cauza de faţa Curtea Constituţională constata ca autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune în discuţie probleme referitoare la constatarea încetării de plati, la exigibilitatea creanţelor altor creditori ai săi, precum şi la aplicabilitatea, într-un proces legat de procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a prevederilor Codului de procedura civilă care reglementează renunţarea la acţiune şi renunţarea la drept. Aceste aspecte vizează însă aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti sesizate, iar nu a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 şi prin Legea nr. 99/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 1999.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu