Hotărâre nr. 269 din 31 martie 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aprobată cu completări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul 1

Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 2

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi entităţile implicate în restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor prevăzute de lege vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

────────────────

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Preşedintele Autorităţii pentru Urmărirea Aplicării Unitare a

Legii nr. 10/2001,

Ingrid Zaarour

Ministrul finanţelor publice,

Ionel Popescu

Bucureşti, 31 martie 2005.

Nr. 269.

Anexa

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România

Norme metodologice:

Procedura de restituire a bunurilor care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România se desfăşoară în condiţiile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, aprobată cu completări prin Legea nr. 66/2004, şi în conformitate cu prezentele norme metodologice.

Ordonanţa de urgenţă:

Art. 6. – (1) Imobilele care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, existente în natură, se restituie foştilor proprietari în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile, împreună cu anexele acestora şi terenurile aferente lor situate în intravilanul localităţilor, cu oricare din destinaţiile avute la data preluării. Bunurile devenite imobile prin încorporare, adăugirile şi îmbunătăţirile la aceste construcţii se preiau cu plata lor la valoarea actualizată.

(3)Prin comunitatea minorităţilor naţionale se înţelege entitatea juridică de drept privat, constituită şi organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetăţenilor unei comunităţi ale unei minorităţi naţionale ce a deţinut în proprietate imobile preluate în mod abuziv şi care dovedeşte că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat. Recunoaşterea continuităţii entităţii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de către instanţa judecătorească ce a autorizat funcţionarea acesteia, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare.

(4)În toate cazurile, cererile de restituire a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, instituită în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se depun în termenul util stabilit de comisie.

(5)În cazul în care imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire sunt afectate unor activităţi de interes public din învăţământ şi cercetare, sănătate sau sunt destinate funcţionării unor aşezăminte social-culturale, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţe ale organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, solicitantul restituirii poate opta pentru:

a)restituirea numai a nudei proprietăţi, caz în care imobilul respectiv îşi va păstra afectaţiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data deciziei de restituire. În această perioadă proprietarul este scutit de plată impozitului pe proprietate şi, totodată, va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. Plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine utilizatorilor pe această perioadă;

b)acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Norme metodologice:

1.Domeniul de aplicare prevăzut la art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 este limitat la acele preluări abuzive produse în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, denumită în continuare perioadă de referinţă.

2.Sunt considerate abuzive acele preluări de imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, produse în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu momentul preluării. În cazul în care s-au plătit despăgubiri, dar acestea sunt considerate neîndestulătoare, restituirea în natură sau, după caz, acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este condiţionată de restituirea despăgubirilor primite sau de deducerea valorii acestora, după caz, în condiţiile stabilite de aceeaşi lege.

Sunt considerate abuzive şi preluările fără titlu valabil ale imobilelor care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România în perioada de referinţă sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau administraţiei de stat.

3.Pot face obiectul retrocedării numai acele construcţii care existau fizic la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999. Prin urmare, construcţiile solicitate trebuie să fie cele preluate de către stat în perioada de referinţă, incidenţa beneficiului legii apreciindu-se în funcţie de data naşterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999.

4.Prin sintagma teren aferent se înţelege suprafaţa de teren afectată construcţiei retrocedabile, disponibilă în limita împrejmuirilor existente.

5.Nu fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 terenurile situate în extravilanul localităţilor, deoarece acestea fac obiectul altor legi speciale de restituire.

6.Valoarea actualizată a construcţiilor preluate şi modificate, la care face referire art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, este valoarea de piaţă a imobilelor respective, stabilită printr-o expertiză extrajudiciară de către solicitantul restituirii.

7.Comisia specială de retrocedare, instituită în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările ulterioare, are plenitudine de competenţă în soluţionarea fazei administrative a cererilor de retrocedare depuse de comunităţile minorităţilor naţionale, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, respectiv la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu.

8.Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 6 alin. (4) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 se înţelege:

a)orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată şi altele asemenea);

b)orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c)orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extrasul de carte funciară, istoricul de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, iar pentru mediul rural extrasul de pe registrul agricol);

d)acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării: actul de înfiinţare, statutul de funcţionare şi organizare al entităţii solicitante, dovada că entitatea solicitantă a retrocedării este continuatoarea persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat şi altele asemenea. Are forţă probantă numai originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătoreşti prin care se recunoaşte continuitatea entităţii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate. Competenţa în acest sens aparţine instanţei judecătoreşti care a autorizat funcţionarea entităţii solicitante, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001;

e)expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f)orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale.

9.Se admit numai copii legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de comunitate a unei minorităţi naţionale îndreptăţite la retrocedare.

10.Pentru anumite situaţii complexe Comisia specială de retrocedare, în virtutea plenitudinii de competenţă, poate dispune elaborarea, de către istorici şi/sau jurişti cu experienţă, de rapoarte şi informări cu privire la evoluţia istorică şi juridică a preluării respective. De asemenea, Comisia specială de retrocedare poate efectua audieri ale unor persoane avizate, care pot furniza informaţii utile, şi poate dispune deplasări la locul situării imobilului ale unor specialişti şi întocmirea unor note de constatare. Actele întocmite cu ocazia efectuării acestor proceduri sunt considerate acte doveditoare pentru soluţionarea fazei administrative a retrocedării.

11.Calificarea incidenţei prevederilor art. 6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 se stabileşte de către Comisia specială de retrocedare. În aceste cazuri Comisia specială de retrocedare va comunică solicitantului această calificare şi îl va invita să opteze pentru una dintre variantele prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. a) şi b), iar în cazul optării pentru varianta prevăzută la lit. b), să precizeze măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe care acesta le pretinde.

12.În cazul în care solicitantul retrocedării optează pentru restituirea nudei proprietăţi, conform prevederilor art. 6 alin. (5) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, afecţiunea existentă va subzista până la punerea efectivă în posesie, dar nu mai mult de 5 ani.

13.Cuantumul chiriei ce se cuvine proprietarului căruia i se restituie numai nuda proprietate va fi stabilit conform Hotărârii Guvernului nr. 244/2004 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

14.Prin cheltuieli de întreţinere aferente imobilului se înţelege cheltuielile necesare şi utile pentru buna funcţionare a imobilului respectiv şi de natură a conserva aceeaşi stare a acestuia de la data restituirii nudei proprietăţi până la punerea în posesie. Efectuarea unor lucrări de înlocuire sau de schimbare a reţelei de canalizare, a instalaţiei de alimentare cu apă, inclusiv a obiectelor sanitare, a instalaţiei de încălzire centrală sau a sobelor de încălzire, înlocuirea tâmplăriei de lemn uzate uşi şi ferestre, repararea şarpantei, a învelitorii, a jgheaburilor şi burlanelor, precum şi retencuirea pereţilor interiori sau exteriori se pot face numai cu acordul nudului proprietar.

15.Măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, acordate în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, vor consta în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinătorul actual al imobilului, în acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti. Aceste măsuri reparatorii pot fi combinate.

Ordonanţa de urgenţă:

Art. 7. – (1) Comisia specială de retrocedare va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, restituirea imobilelor solicitate sau, după caz, respingerea cererii de restituire, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată.

(2)Deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de tribunal poate fi atacată cu recurs, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

(3)Ministerele, prefecturile, primarii, serviciile de cadastru şi birourile de carte funciară, precum şi celelalte instituţii publice au obligaţia de a furniza, la cererea expresă a Comisiei speciale de retrocedare, informaţii privind situaţia juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire, în vederea fundamentării deciziilor acesteia.

(4)Prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Norme metodologice:

1.Dacă o dată cu cererea de retrocedare s-au depus acte doveditoare şi solicitantul precizează în mod expres faptul că nu mai are alte probe de administrat, Comisia specială de retrocedare va dispune, prin decizie motivată, asupra cererii solicitantului, în termen de 60 de zile de la data depunerii acesteia.

2.În cazul în care se apreciază că documentaţia este incompletă şi este necesară completarea acesteia, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii actelor suplimentare solicitate de Comisia specială de retrocedare.

3.La cererea expresă a Comisiei speciale de retrocedare, pentru motivarea deciziei acesteia, ministerele, prefecturile, primarii, serviciile de cadastru, birourile de carte funciară, precum şi celelalte instituţii publice sunt obligate ca, în termen de 30 de zile de la data solicitării, să furnizeze informaţii referitoare la unităţile deţinătoare, amplasamentul imobilelor, terenul aferent lor sau orice alte date privind situaţia juridică şi locativă a acestora.

4.Instituţiile publice interesate vor propune motivat menţinerea afectaţiunii speciale prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, urmând ca Guvernul să stabilească, prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru fundamentarea propunerii de menţinere a afectaţiunii speciale se vor avea în vedere următoarele aspecte:

–imposibilitatea mutării activităţilor respective în alte imobile deţinute legal de respectiva entitate;

–situarea imobilului este esenţială pentru buna desfăşurare a activităţilor de utilitate publică sau socială;

–prin restituirea în natură s-ar impune disponibilizări semnificative de salariaţi care ar afecta buna desfăşurare a activităţii.

Ordonanţa de urgenţă:

Art. 9. – (1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Guvernul va emite norme metodologice de aplicare.

(2)În cadrul aceluiaşi termen, se vor completa în mod corespunzător, prin hotărâre a Guvernului, atribuţiile şi regulamentul Comisiei speciale de retrocedare.

(3)În vederea asigurării condiţiilor de funcţionare şi dotare a Comisiei speciale de retrocedare, se suplimentează bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor în mod corespunzător.

(4)În cazul în care, pentru imobilele ce au făcut obiectul procedurilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi în prezenta ordonanţă de urgenţă, din diverse motive nu s-au concretizat procedurile de restituire, soluţionarea restituirii acestora se va prelua şi se va hotărî de către Comisia specială de retrocedare.

Norme metodologice:

Procedurile de restituire iniţiate ca urmare a cererilor depuse în temeiul dispoziţiilor legale la care face referire art. 9 alin. (4) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 şi care, din diverse motive, nu au fost finalizate vor fi îndeplinite conform legislaţiei în vigoare la data depunerii cererilor, de către Comisia specială de retrocedare instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000.